ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Ȋn seara zilei de 15 iulie 1998, afaceristul Mihai Ionescu a fost împușcat în fața casei sale de pe str. Mieilor, nr.2, București. Se afla în mașină, pregătindu-se să intre în curte, atunci când atacatorul a tras în direcția sa trei focuri de armă. Victima a fost transportată la Spitalul de Urgență Floreasca și a decedat pe masa de operație.

Martorii au declarat atunci că asasinul conducea un Mercedes neagru și au furnizat anchetatorilor o serie de amănunte importante, ce puteau conduce la depistarea autoturismului. Unii martori au reținut modelul caroseriei (124) sau au descris farurile (dintr-un singur bloc), alții au spus că era model 300, iar cei mai mulți au precizat că mașina avea geamuri fumurii, iar numărul de înmatriculare, specific celor din Germania, avea în componență combinația de litere „VS”.

La locul faptei, criminaliștii au descoperit 3 gloanțe, dar și un tub de cartuș, aflat la 8 metri depărtare de partea din față a autoturismului. Expertiza balistică efectuat a stablit că toate cele 3 gloanțe fuseseră trase cu un pistol semiautomat de calibru 7,65 mm, cel mai probabil un pistol „Carpați” model 1974, armă ce făcea parte atunci din dotarea standard a polițiștilor români. Nu s-a putut stabili dacă tubul-cartuș a fost tras cu același pistol ca și gloanțele.

 Ancheta a bătut pasul pe loc, vreme de 5 ani. Până în 2002 când, folosindu-se de declarațiile martorilor din seara crimei, polițiștii au plecat pe urmele acelui Mercedes negru, reușind astfel să se apropie de autor. Ȋn iunie 2002, un martor extrem de important a fost de acord să dea declarații poliției. R.A.C., care făcuse parte din anturajul lui Alexandru Găină, a susținut că aceasta i-ar fi mărturisit în vara anului 1998 cum și de ce l-a omorât pe afaceristul Mihai Ionescu.


Se temea că pistolul Carpați s-ar fi putut bloca

Martorul R.A.C. le-a declarat polițiștilor care investigau crima că, în vara anului 1998, Alexandru Găină deținea un pistol Carpați și că, înainte de comiterea faptei, i-ar fi spus că vrea să facă rost de un alt pistol, mai performant, deoarece îi era teamă că modelul Carpați ar putea să se blocheze în cazul în care l-ar folosi. Acest inconvenient al armei Găină nu-l putea știi decât fie de la cei care foloseau același tip de pistol (polițiștii), fie din experiența personală, ceea ce înseamna că el mai folosise arma și cu alt prilej.
Atunci când R.A.C. i-a spus lui Găină că deține un pistol cu gaze, cu permis de port armă, acesta a întrebat dacă arma respectivă ar putea fi modificată.

Din discuția cu inculpatul, se precizează în referatul cu propunerea de arestare al Parchetului dpl Tribunalul București emis pe numele lui Găină săptămâna trecută, martorul a înțeles că acesta deținea în continuare pistolul Carpați și că nu lua în calcul varianta procurării unui pistol de la o persoană necunoscută, „deoarece exista riscul ca arma să fi fost folosită la altă faptă și astfel să poată fi identificat de Poliție”. De unde putem trage concluzia că Găină își procurase pistolul Carpați nu de pe piața neagră, ci dintr-o „sursă singură”.

Mai târziu, și alți martori aveau să declare că, în vara în care a fost ucis Mihai Ionescu, fiul colonelului DGIPI deținea o armă. Martora B.M.C., una dintre concubinele acestuia de la acea vreme, a relatat că Găină obișnuia să poarte asupra lui acel „pistol argintiu cu mâner negru”.

Povestea cu boscheții din Parcul Carol

Ȋn 18 iulie 1998, la trei zile după comiterea crimei din strada Mieilor, Alexandru Găină avea să intre în custodia poliției. Nu în calitate de suspect în acest caz, ci în calitate de urmărit general.  

Fiind condamnat la 2 ani de închisoare pentru furt de mașini, Judecătoria Sectorului 1 București îi aprobase, în martie 1997, întreruperea executării pedepsei. Numai că aceasta expirase în octombrie 1997, iar condamnatul nu mai dădea niciun semn de viață. La 24 martie 1998, cu trei luni înainte de comiterea crimei, Alexandru Găină a fost dat în urmărire generală. Interesant este că în această perioadă, conform declarației martorei N.C.M, una dintre concubinele sale, urmăritul locuia la domiciliul părinților, adică sub același acoperiș cu tatăl său, Constantin Găină, colonel DGIPI.

Și, deși teoretic era căutat atunci de poliția din toată țara, conform referatului de acum al Parchetului dpl Tribunalul București Găină se plimba liber ca pasărea cerului pe străzile Capitalei. Conducea mașini furate, dădea telefoane, încheia „afaceri” și omora la comandă. El a fost depistat și săltat de polițiști la fix trei zile după comiterea crimei, în timp ce se afla în vizită, împreună cu doi prieteni, la domiciliul concubinei B.M.C.. La vederea oamenilor legii, Găină a încercat să fugă, iar concubinei sale i-a explicat că a fost nevoit să facă asta, pentru că ar fi avut la el acel pistol Carpați. Martora a mai declarat și că el i-ar fi spus atunci că a aruncat pistolul în Parcul Carol, în timp ce încerca să scape de polițiști.

Găină a fost încarcerat în Arestul Secției 8 Poliție, iar mai apoi în Penitenciarul Jilava. A fost o întâmplare arestarea lui sau a fost o tactică? De multe ori, cea mai bună gaură de șarpe pentru infractorii recidiviștii este chiar pușcăria. Alexandru Găină n-a rămas închis decât până în luna septembrie a aceluiași an, când a fost eliberat condiționat.

Ȋn cele două luni, cât a stat în spatele gratiilor, Găină s-a asigurat, conform referatului Parchetului dpl Tribunalul București, că poliția nu va depista mașina pe care o folosise în seara crimei.   

 Probele, lăsate în custodia unui mecanic auto

Ȋn 2002, martorul R.A.C. le declara polițiștilor că Găină a folosit pentru a se deplasa la și de la locul faptei un autoturism marca „Mercedes”, model 300 benzină, an de fabricație 1989, pe care a montat numere false de Germania. Câteva zile după comiterea crimei, autoturismul ar fi fost ascuns în garajul unui individ pe care Găină îl cunoscuse, mai demult, în pușcărie. După arestarea sa din 18 iulie 1998, i-a cerut lui R.A.C. să ia mașina de acolo și să o țină la el, iar în septembrie, când a fost eliberat, Găină a dus Mercedesul într-un atelier auto, pentru a fi dezmembrat.

Că polițiștii măcar au încercat să facă o investigație în 2002 o dovedește și drumul lor la acest atelier auto. Acolo unde mecanicul, martorul C.G., le-a declarat că, pe la sfârșitul verii anului 1998, Găină i-a cerut „să dezmembreze autoturismul marca Mercedes, bucată cu bucată, fără a avea vreo pretenție de natură financiară. (...) Din autoturismul dezmembrat au rămas caroseria goală, motorul și roțile. La momentul consemnării declarației, în atelierul martorului C.G. se mai aflau trei dintre roțile care au aparținut Mercedesului dezmembrat în anul 1998. (...) În luna iunie a anului 2002, roțile rămase de la autoturismul lăsat de către inculpat pentru dezmembrare la atelierul martorului C.G. au fost ridicate la Poliția Capitalei”. Martorii care descriseseră autoturismul din seara crimei au fost chemați la poliție, pentru recunoaștere.

„Potrivit procesului-verbal din data de 20.06.2002, martorul D.I. a recunoscut janta ridicată din atelierul martorului C.G., precizând că aceasta seamănă cu cele pe care le-a văzut în data de 15.07.1998 la autoturismul marca Mercedes aflat pe strada Mieilor, în perioada comiterii faptei”, se precizează în referatul cu propunerea de arestare a lui Alexandru Găină.  

După efectuarea activității de recunoaștere, roțile cu pricina, probe într-un caz de omor, i-au fost restituite mecanicului auto, acesta „asumându-și prin declarația din data de 20.06.2002 obligația de a le păstra până la terminarea cercetărilor”.

 Sincronizarea evenimentelor și umorul negru  

Ȋn iunie 2002, anchetatorii aveau: descrierea mașinii folosită la comiterea crimei, din declarații de martori; dovada că acea mașină fusese adusă de Alexandru Găină, pentru a fi dezmembrată, din declarația mecanicului auto; recunoașterea roților de către martori; declarația unui martor important căruia Alexandru Găină îi mărturisise comiterea crimei și care coincidea cu elemente rezultate din anchetă, rămase nepublice. Mai departe, următorul pas ar fi fost interogarea suspectului.

Vara lui 2002 putea fi prielnică unui moment de sinceritate. Alexandru Găină era de un an în arest și apoi în executarea pedepsei primite pentru accidentul rutier comis de el în noiembrie 2000, în urma căruia o tânără a rămas paralizată. La 27 iunie 2002, Găină a fost însă eliberat condiționat. Iar momentul a coincis cu stagnarea investigațiilor din dosarul crimei. Era vară, cald, perioadă de concedii...

După doar câteva luni petrecute în libertate, la 21 noiembrie 2002, în urma unei descinderi efectuate de trupele SIAS într-un hotel din Sinaia, Alexandru Găină a fost reținut, alături de alți doi indivizi, cunoscuți în lumea interlopă ca traficanți de mașini și de droguri.

Câteva zile mai târziu, cazul crimei din strada Mieilor a reînviat și el, subit. Iar la 30 noiembrie 2002 în dosar sunt depuse câteva înscrisuri comunicate de către Mercedes-Benz România SRL, dar și un proces verbal din care rezulta că Găină Alexandru Constantin folosise, în perioada comiterii faptei, același tip de autoturism precum cel observat de martorii oculari la comiterea faptei.

A fost un gest de frondă sau un act de eroism. Pentru că, mai departe, ancheta și cei care o efectuau au înghețat. Definitiv, vreme de 14 ani. Știau cine este suspectul, însă știau și cine este tatăl suspectului. Roțile acelui Mercedes au rămas în atelierul auto. Cât s-o fi putut ține de cuvânt și acel mecanic... Ȋnregistrarea audio-video a denunțătorului lui Găină probabil că a mai ieșit de prin sertare, când și când...

Condamnat pentru viol, trafic de droguri, vătămare corporală din culpă și părăsirea locului accidentului, Alexandru Găină a obținut contopirea pedepselor și a ieșit din închisoare în martie 2008. Tatăl lui, colonelul Constantin Găină, a încetat din viață în același an. Cumva însă, spiritul protector a continuat să existe, pentru că investigarea crimei din 1998 a reînceput, efectiv, abia în martie 2016 atunci când, conform referatului întocmit de Parchetul dpl Tribunalul București, au fost reaudiați martorii din strada Mieilor.

De ce, vreme de 14 ani, poliția a ținut acest dosar încuiat într-un sertar? „Din 1998 până în prezent, au apărut lucruri noi. Au apărut atât modificări legislative, cum de exemplu este baza de date Prum. România poate, prin autoritatea ei, să verifice amprentele, ADN-ul sau alte elemente, în bazele electronice ale celorlalte țări, și chestia asta o poate face direct. Au apărut metode noi de investigații”, a declarat ieri comisar șef Radu Gavriș, șeful Serviciului Omoruri din Poliția Capitalei, pentru Q Magazine.



Povestea cu tehnicile noi de investigație e însă doar o glumă. Pentru că în aprilie 2016, în acest dosar se efectua analiza facturilor detaliate ale convorbirilor efectuate în 1998 de la posturile telefonice utilizate de către victima Mihai Ionescu...

VA URMA: Ce mobil al crimei au stabilit anchetatorii și cine sunt cei care au comandat asasinatul