Echipa națională a Croației va fi, începând de duminică 15 iulie, cel puțin vicecampioană mondială la fotbal. Înainte să fac câteva considerații asupra acestui subiect, să facem o scurtă trecere în revistă:

Campioană Europeană Volei feminin, 2017 - Serbia (7 milioane de locuitori)

ImunoMedica


Campioană Europeană polo masculin, 2016 - Serbia în finală cu Muntenegru (640.000 de locuitori)

Campioană Europeană baschet feminin 2015 - Serbia

Campioană Europeană baschet masculin 2017 - Slovenia (2 milioane de locuitori), în finală cu Serbia!

Vice Campioană Olimpică baschet masculin 2016 - Serbia

Campioană Mondială la fotbal la vârsta de Sub 20 de ani, 2015 - Serbia

Vice campioană europeană la handbal masculin  2012 - Serbia

Vice campioană europeană la handbal masculin, 2010, 2008 - Croația (4,1 milioane)

Vice campioană olimpică la handbal feminin, 2012 - Muntenegru 

Și lista ar putea continua la nesfârșit până în 1991, anul dezmembrării definitive a Iugoslaviei, fără să luăm în calcule succesele de club sau personal. Și de fiecare dată, românii se întreabă: cum de pot ăștia domne și noi nu?

Și de fiecare dată văd același răspunsuri stereotipe: ăștia din fosta Iugoslavie sunt serioși, nu sunt ortodocși!, nu ascultă manele, au mentalitate de învingători, ei nu l-au pe Gigi Becali și mai nou, nu sunt corupți.

Ei bine, toate aceste „explicații” sunt idioate. În primul rând, cea mai de succes națiune din fosta Iugoslavie este Serbia ortodoxă. Apoi, și ei au manelele lor. Corupție au din plin, au și Gigi Becali locali. 

Explicațiile pentru succesul sportiv, dar și ca imagine, al țărilor din fosta Iugoslavie sunt simple: și-au conservat infrastructura din perioada comunistă și sunt naționaliști.

Atât sârbii, cât și croații sau muntegrenii și-au conservat infrastructura sportivă și mai ales, sistemul. Ei nu și-au dărâmat sistemul care a produs campioni doar pentru că l-au folosit și comuniștii. La noi, s-a îngropat tot ce s-a construit înainte de 1989, în numele...„anticomunismului”. La ei, sportul e politică de stat. La noi, sportul e doar politică, pentru că în rest se închid terenurile de sport din licee, să nu cumva să se joace copiii acolo!

Nu mai vorbesc de naționalism. La noi, iubirea de patrie și mândria de a-ți reprezenta țara au fost înlocuite de europenism. Am auzit cum Felix Drăghici de la Pro TV îndemna niște fotbaliști români să lupte pentru mândria de a evolua un mare stadion european! Iar mai ieri, Mihail Șora ne spunea că iubirea de patrie înseamnă să-ți iubești...continentul! Cine luptă pentru așa ceva?! Ei s-au bătut - uneori exagerând grav, e adevărat -, pentru fiecare petic de pământ, la noi cedarea fără luptă după 1990 a Bucovinei și a Ținutului Herța sunt lăudate ca mari acte de patriotism! Iar, așa cum scriam acum doi ani după eșecul istoric de la Euro 2016 din fața Albaniei, intelectualii ne spun că trăim „în cel mai bun moment al istoriei noastre”!

Mă bucur de fiecare dată când o echipă din fosta Iugoslavie are un succes european și mondial pentru că aceste popoare au foarte multe în comun cu poporul român. Haiducii noștri sunt hajdukii din Split. Unul dintre jocurile noastre populare este sârba. Cel mai fidel general al lui Mihai Viteazul a fost sârbul Baba Novac. Și exemplele pot continua. Dacă vă uitați atenți la fizionomia sârbilor, croaților și slovenilor le puteți găsi lejer sosiile prin orașele noastre.

Doar că poporul român pare să-și fi pierdut orice identitate colectivă. Chiar nu vă pasă, măi români, că țări liliputane (Muntenegru are populație cât un sfert de București!), pot și noi nu? Chiar nu vă pasă că singurul lucru la care am ajuns să ne considerăm cei mai buni este la corupție? Chiar nu vedeți că în loc să ne concentrăm pe construit, ne concentrăm pe duelul dintre x-ulescu și k-ulescu, dintre PSD și DNA?

Uitați-vă pe istoricul campionatelor mondiale de box, volei, handbal, rugby, și veți vedea că înainte de 1989 eram și noi acolo unde sunt acum sârbii și croații. Chiar suntem dispuși să dispărem din istorie doar pentru a fi recunoscuți drept „europeni”? Chiar suntem dispuși să copiem orice mizerie, doar pentru că-i din Occident, cu prețul vieții și identității noastre?
 
Vă întreb pe voi cei care citiți acum: sunteți dispuși să aruncăm la gunoi 2.000 de ani de istorie,pentru a fi parte dintr-un proiect masonic, eșuat? (Și da, mă refer la proiectul „Europa”).