ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


Așa deci, au diluat maglavaițurile alea cu care dezinfectau infecțiile numite spitale. Iar noi acum, cu conștiința civică erectă, trebuie să lăsăm din mână telecomanda de la televizor, tastatura, lingura sau sapa și să protestăm. Mă străduiesc foarte mult să înțeleg anumite detalii și nu-mi vine nimic în cap, nu-mi vine și pace. De exemplu, n-am să înțeleg în veci cum vine treaba cu protestul. Adică de ce și în ce scop eu, ca individ, eventual alături de ț indivizi ca să formăm o masă amorfă de indivizi însuflețiți de conștiință civică, mă prezint în fața statului și-i bat obrăjorul bucălat cu degetul arătător, sau îl mângâi pe căpuț, tot aia-i, adăugând explicativ: "Măi, statule, păi se poate să mă furi tu pe mine la dezinfectanți, măi?” Iar statul, fire sensibilă, se lasă impresionat și își cere scuze în mod public de la manifestanți, după care toți ne dăm mâna, ne pupăm și mergem la o bere cu tatăl nostru, statul.

Probabil că sunt un troglodit, dar cred că am mai puține șanse să mă înțeleg cu statul decât să dresez un elefant turbat, pișcat de streche și care n-a mai băut apă de trei zile. E o chestie de echilibru de forțe, până la urmă. Plus că elefantul te omoară și gata, pe când statul te jupoaie de impozite dar te lasă să trăiești până-ți crește pielea la loc, ca să te mai jupoaie o tură. În urmă cu câțiva ani m-am trezit cu o somație de la ANAF să-mi plătesc contribuția la sănătate. M-am dus la tanti la ghișeu s-o întreb dacă se simte bine, că eu sunt asigurat, am și doctor de familie, ce să mai plătesc? Da, e adevărat, sunteți asigurat ca profesor, acum trebuie să plătiți și pentru veniturile făcute în ultimii cinci ani ca traducător. Nu pricep și pace, păi de ce să plătesc câtă vreme sunt deja asigurat și plătesc? Îmi dă cineva două paturi dacă merg în spital, două diagnostice, două porții de mâncare, două pături, două aspirine? Dacă ceea ce obțin este taman același lucru, de ce vreți să plătesc și pentru al doilea loc de muncă? Cică așa e legea.

Eu aș pune botul și la democrație, dacă aș și că există o minimă posibilitate ca cetățeanul să influențeze procesul legislativ. De exemplu, să putem decide noi, pulimea, cine sunt aliații externi ai României. Sau impozitarea. Știu că trebuie plătite impozite, dar nivelul de lăcomie al leviatanului a depășit cu totul orice limită a suportabilității. Calculați-vă impozitele și vedeți că mai bine de 60% din ce câștigați se duce pe gura veșnic nesătulă a statului. Niciodată în istoria omenirii n-a existat un nivel de subjugare ca în timpul libertății și al democrației noastre. Aș vrea să votez undeva să ne mai slăbească. Da, știu, visez. E democrație în sensul că putem alege care lup să ne mulgă. Nu avem voie să decidem dacă vrem sau nu să fim asigurați medical.

Dacă aș fi liber și stăpân pe câștigul meu, n-aș dori sub niciun chip să fiu asigurat medical. Sunt pentru leacurile moșnegești și uncheșești, la rigoare și băbești. Am rău de medicina alopată, vreau o abordare holistică. Vreau homeopatie, acupunctură și n-am nevoie să fiu asigurat pentru a mă trata din farmacia mea. Pentru că sunt farmacist, la prima generație, e drept, dar farmacist. Am o livadă de câteva hectare și sunt vecin cu imașul vitelor din satul meu care e doar de zece ori mai mare ca livada mea. Cum să zic, mă plimb prin farmacie, dorm vara printre medicamente sub cerul liber, iar când lucrurile o iau razna mă tratez cu pălincă ardelenească și cu slană cu boia. Copiii mei nu sunt vaccinați și degeaba încearcă cineva să-i amenințe cu injecție pentru că nu cunosc conceptul. Firește, nu sunt liber și stăpân pe câștigul meu și trebuie să plătesc pentru un lucru în care nu cred și de care nu am nevoie. N-ar fi singurul.

Dacă am fi cu toții liberi și stăpâni pe banii noștri, nici n-ar trebui să protestăm pentru înșelătoriile endemice din sistemul medical de sănătate. Am merge mâine încolonați doi câte doi, un băiat și-o fată, și-am denunța contractul de asigurare. Firește, dacă ar fi un contract și nu un rapt, o siluire a voinței noastre și un genunchi în gât. Dacă mâine jumătate din "asigurați” ar denunța unilateral contractele, domnii hoți ar simți singurul lucru pe care trebuie să-l simtă: vântul suflând prin buzunare. Și ar învăța cu ocazia asta că părțile dintr-un contract își datorează respect reciproc, altfel înțelegerea se duce plutind pe apa sâmbetei. Și nu ne-ar mai mulge așa, ca pe oile la strungă, dacă statul nu ne-ar mâna la muls jupindu-ne până la ultimul creițar.

De aceea sunt eu împotriva protestelor la adresa sistemului medical dacă ne lăsăm orbiți de mărunțișuri gen diluarea dezinfectanților, sau plecarea medicilor în străinătate, sau aspirina pe care trebuie s-o aducem de acasă. Problema e faptul că toți suntem captivii acestui sistem și faptul că cineva a închis ușa cu cheia ne răpește singura replică severă pe care i-o putem aduce. Unui escroc, fie el și de talia sistemului de sănătate, ar trebui să-i putem întoarce spatele. Însă sistemul ne ia banii fără să-i pese dacă ne convine sau nu, și face cu ei exact ceea ce vrea. Medicii care fug de sărăcie și jaful la drumul mare din spitale sunt doar simptomele, nu adevăratele probleme ale sănătății. Iar injecțiile cu bani, oricât de mari, nu vor satisface lăcomia celor care aleg să ne fure. Experiența a dovedit că nu putem noi cotiza cât pot ei fura. Iar singurul mod în care îi poți tempera pe hoți este să te păzești de ei. Însă atunci când hoții beneficiază de protecția statului, dreptul de a te apăra îți este anulat.

Acest articol a apărut mai întâi pe blogul autorului .

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews