Luna aceasta Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a ales un nou ierarh pentru scaunul vacant al Episcopiei Hușilor în persoana PS Ignatie Trif, arhiereu-vicar al Episcopiei Spaniei și Portugaliei. Noul vlădică, despre care am auzit lucruri de toată isprava, va avea mult de lucru pentru a reașeza ceea ce fostul „părinte” Corneliu a demolat cu sârg și temeinic. Acest ierarh de tristă amintire în istoria creștinismului ortodox lasă în urmă nu numai o eparhie smintită din rosturile ei, ci și câteva întrebări, la care nu știu cum va răspunde Sinodul.

În primul rând de ce Corneliu Onilă nu a fost caterisit niciodată. Cine spune că a fost și că e acum redus la statutul de simplu monah, minte. De ce, nu îmi e greu să îmi imaginez. Statutul său este în prezent acela de arhiereu retras voluntar din funcția de episcop eparhiot și oprit de la slujire. Oprit, adică până la noi ordine, când ar putea fi, la o adică „repornit”. Faptul în sine este scandalos. Ierarhii noștri l’au caterisit rapid, și bine au făcut!, pe Cristian Pomohaci, un preot care a fost învinuit de „tentativa de săvârșire a unor acte imorale, exprimată printr’un dialog înregistrat și făcut public” (citatul este extras din decizia de caterisire). În schimb pe un episcop care întreține relații sexuale cu un tânăr, cel mai probabil seminarist!, l’au „lăsat” să se retragă și să’și păstreze liniștit arhieria. De ce? În baza cărui canon aplică o astfel de dublă măsură?! Tentativa duce la caterisire, dar actul în sine e pedepsit doar cu o retragere voluntară?!