Deputatul Ninel Peia îi dă o replică dură lui Andrei Pleșu, pe care-l numește domnul P și despre care spune că a căpătat o obsesie pentru persoana sa:
 
"Prin decembrie, dl P, care pare un bonom, mi-a dedicat un articol în care eram făcut cu ou și cu oțet. De ce? Pentru că îmi clamez patriotismul și nu-mi e rușine cu asta. (...) Zilele trecute, cunoscutul diagnostician, da, dl P, a hotărât că România e bolnavă și așa a pus și titlul unui strașnic articol în care îi masacrează pe cei pentru care cuvinte precum patrie, patriotism, neam, națiune, sau național au sens și nu se sfiesc să fie mândri de aceste valori."
 
Ce nu prea știu însă cititorii d-lui P este că aversiunea pentru națiune este firul călăuzitor al intelectului d-lui P, chiar și înainte de a se cupla cu o bravă reprezentantă a turnătoriei autohtone, susține deputatul de Ilfov în articolul publicat pe stiripesurse.ro.
 
Redăm integral textul:
 
"Pleșu. Andrei Pleșu. Probabil acest nume vă este cunoscut. Mic la stat, mare, sau mai bine zis, lat, la sfat, cu chip desprins din tenebrele epocii cavernelor, domnul P este, în cazul meu, un soi de răie. Pe individul-filozof îl obsedez. Îi stau în cap și nu poate dormi de grija mea. Prin decembrie, dl P, care pare un bonom, mi-a dedicat un articol în care eram făcut cu ou și cu oțet. De ce? Pentru că îmi clamez patriotismul și nu-mi e rușine cu asta. Iute, am scris o replică, dar, m-am uitat în firele de păr albe ale filozofului și am hotărât să nu public materialul. Nu-mi venea să-mi murdăresc sufletul pentru un pumn de venin stuchit de venerabilul amintit mai sus. Dar articolul există și îl pot arăta oricui, inclusiv inchizitorialului dl P.

Ei, dar mila nu e întotdeauna bună. Zilele trecute, cunoscutul diagnostician, da, dl P, a hotărât că România e bolnavă și așa a pus și titlul unui strașnic articol în care îi masacrează pe cei pentru care cuvinte precum patrie, patriotism, neam, națiune, sau național au sens și nu se sfiesc să fie mândri de aceste valori. Și începe filozofeala dl P cu niște citate din Eminescu și Caragiale, rupte evident de context și fără a aminti măcar anul acelor cuvinte așternute pe hârtie, ca să ne dăm și noi seama, nefilozofii, unde băteau exact acele texte.
 
Evident, citatele aveau menirea de a-i susține inflexibila poziție. Se practică.

Ce nu prea știu însă cititorii d-lui P este că aversiunea pentru națiune este firul călăuzitor al intelectului d-lui P, chiar și înainte de a se cupla cu o bravă reprezentantă a turnătoriei autohtone (Conform Dosarului, domnișoara Catrinel, viitoarea soție a lui Andrei Gabriel Pleșu, este recrutată de Direcția Generală de Informații Externe - DGIE/DIE/CIE - la data de 19.09.1968 și "figurează în dosar în calitate de informator, cu numele conspirativ "MARIA”", potrivit Notei de Constatare a Direcției de Investigații a CNSAS cu Nr DI/I/ 1433/ 03.06.2010). Ca să fie cât mai limpede, voi cita din Jurnalul Monicăi Lovinescu, 1981-1984, o observație datată 1981, Paris, marți 15 decembrie: ”Când mă întorc de la dentist (abcesul) îl găsesc acasă pe Gabriel Liiceanu. (…) Pleșu a scris un articol împotriva patriotismului, el, (care) de când e în Germania, n-a putut scrie un rând de filosofie”...

Deci, cu filosofia mai subțire, dar antipatriotismul desprins parcă din hârtiile Cominternului bolșevic, ăla da subiect de maculat hârtia și mințile oamenilor...

Nefericitul.

Marota, iată, este înșurubată adânc în sufletul d-lui P... Citind astfel de articole simți clocotind în adâncurile sufletului autorelui noianul de sentimente bine împletite care-i dau tăria să stuche, ca o pisică deocheată, orice om care iubește valorile naționale. Evident, și eu mă număr printre indivizii puși la zid de soțul turnătoarei, el însuși mare producător de scrisori libidinoase către N. Ceaușescu. Ce mă intrigă însă este o întrebare legitimă: când scrie el asemenea măscări, știiut fiind că mânuțele îi sunt ocupate cu îndesatul eclerelor în cavitatea bucală, între două țuici și o romanță sau un cânticel de inimă albastră, preferabil rusesc?

Pe de o parte, astfel de articole nu sunt deloc inutile: ele confirmă antiromânismul unor intelectuali favorizați și pe vremea Cârmaciului, și după. Cum să-i ceri unui astfel de om, format după detaliile papilei gustative, să-și iubească țara. Sau să fie mândru că e român? Nu poți, sufletul acestora e măcinat de ură.

Totodată, nu prea înțeleg cine l-a investit pe dl P ca autoritate morală și unic posesor al dreptului de a arăta cu degetul care sunt adevărați patrioți și care nu? Aveți vreo diplomă în acest sens, d-le P? Vreo patalama, ceva?

Păcat, vă pierdeți în deșertăciune, d-le P. Și dacă tot vă îmbăiați cu citate, să vă mai adaug unul, sperând că veți putea lepăda cândva meschinăria, ilustră, e adevărat, de care dați dovadă. Zice Goethe: „Omul să fie generos, milostiv și bun! Căci numai aceasta îl deosebește de toate ființele pe care le cunoaștem”.

P.S. - Mă mai întreba același domn P cât aș fi în stare să donez „din punga proprie pentru înzestrarea patrimoniului național”. Cu ce autoritate face el asta, nu putem noi să aflăm. Dar o să-i răspund: am donat pământ pentru o inițiativă bisericească de mare amploare (http://www.formula-as.ro/2005/663/spiritualitate-39/la-straulesti-in-asteptarea-unei-minuni-5935 ) și multe altele neconsemnate on-line.

Dar dumneavoastră, domnule P, ce ați donat vreodată în afară de Editura Politică (a statului, să ne înțelegem) amicului dumneavoastră ca să aibă gașca dvs unde să-și publice opurile?"