Am tradus și publicat acum câteva zile un material despre avansul într-adevăr năucitor al științelor medicale și conexe, cu focus pe tehnologia bionică. Subiectul îmi reține atenția de câțiva ani, plecând de la implantul cohlear sau urechea artificială, intrat(ă) în viața familiei odată cu fiica noastră, care este surdă. Implantul este un dispozitiv computerizat ce permite substituirea cu bune rezultate a auzului natural, cel puțin pe frecvențele conversaționale uzuale, la deficienții de auz. În articol, însă, este vorba de mult mai mult decât atât: despre îmbunătățirea umană, podurile neurale sau „descărcarea conștiinței” în perspectiva unei „imortalități” seculare, în aceeași concepție mecanicistă a omului ca „set de piese de schimb” pe care o promovează știința fără Dumnezeu.

Întrucât articolul, pe care vă recomand să îl citiți pe website-ul Asociației noastre „Darul Sunetului” , este complet lipsit de orice apreciere etică sau critică, ba chiar emană un entuziasm nesănătos față de avansul tehnologic, am simțit nevoia unor adăugiri din această perspectivă. Le reproduc mai jos pentru cititorii preocupați de limitele libertății de acțiune într-o eră a posibilităților… nelimitate.

ImunoMedica


[Și ca o… adăugire la adăugire, apreciez că aceste dileme etice ne mai indică și un răspuns de-a dreptul politic: ateii nu pot fi conservatori autentici, iar Dreapta politică dez-bisericită este o impostură sortită eșecului. Priviți la monumentele de ridicol care sunt așa-zișii „conservatori” din Europa Occidentală. Cei britanici au promovat și legalizat „căsătoria” între persoane de același sex, cei olandezi sunt revoltați că după ce l-au alungat pe Hristos din viața publică, locul lui a fost luat de Mahomed ș.a.m.d. Promit să detaliez cu altă ocazie.] 
 
La finalul articolului http://darulsunetului.ro/2018/05/28/sunteti-pregatiti-pentru-tehnologia-cyborg-plus-un-comentariu-cu-privire-la-limitele-libertatii-umane-de-actiune/ ținem să facem o serie de precizări nu doar utile, ci absolut necesare pentru o evaluare etică a progresului tehnologic, dimensiune care lipsește complet din articol.
Dorința de „a amesteca” lumea vie cu cea moartă nu este nouă. Primul care a teoretizat-o a fost probabil Norbert Wiener (1894-1964), părintele ciberneticii, același autor care a conceptualizat „omul bionic”. Astăzi, viziunea sa pare mult mai aproape de realitate și, odată cu ea, dilema implicată de distincția „binelui” și a „răului” se acutizează. 

În general tehnologia este, sub aspect moral, neutră. Marile descoperiri științifice au adus omenirii binecuvântare sau nenorocire, în funcție de modul în care au fost dezvoltate sau de scopul pentru care au fost folosite. Cazul dinamitei și al inventatorului său Alfred Nobel este, poate, cel mai cunoscut.

Să ne amintim de butada lui François Rabelais, „știința fără conștiință nu este decât ruinarea sufletului”, care ne confirmă că, deși aproape orice este posibil, libertatea noastră de acțiune își are limitele ei. Într-adevăr, unele activități medicale sau invenții tehnologice determină probleme morale grave, lezând demnitatea umană sau identitatea personală. Tocmai de aceea apelul la exercitarea discernământului bazat pe o conștiință bine formată, atât pentru cel care efectuează procedura cât și pentru cel care o primește, devine un imperativ absolut.
 
Școlile de bioetică creștină (în primul rând cea a Vaticanului) consideră drept procedee licite din punct de vedere moral, în raport cu tehnica și știința, doar pe acelea care tind la restabilirea unor organe sau funcții ale corpului care din motive patologice lipsesc/nu mai funcționează. Aceasta ar trebui să fie logica oricărui tratament medical uzual.

O altă condiție este ca procedeul sau tehnologia folosite să nu provoace răul nici unei alte ființe umane (pentru că, în primul rând, este interzisă săvârșirea oricărei fapte intrinsec rele – „primum non nocere”). Cu alte cuvinte, nimeni, niciodată, nu poate face un bine săvârșind răul invocând pretexte de genul „progresului științei”. În această interpretare, cercetarea pe celule stem embrionare, de exemplu, sau reducția embrionară asociată procedeelor de fertilizare in vitro / embriotransfer sunt interzise sub aspect moral, fără a mai aduce în discuție îndoielile substanțiale privitoare la eficiența lor.

În lumina acestora, linia de demarcație tot mai subțire între restabilirea auzului prin intermediul implantului cohlear (cazul micilor pacienți cărora le este dedicată activitatea asociației noastre) și „îmbunătățirea” umană (human enhancement) tinzând spre „transumanism” devine marcantă, iar limitele morale ale acțiunii, tot mai evidente.

Un alt aspect care ne îndeamnă la prudență în ceea ce privește îmbrățișarea necritică a tehnologiei este resurgența uneia dintre cele mai abominabile pagini din istoria umanității: mișcarea eugenică. Repudiată ferm după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, într-un moment în care comunitatea internațională a emis Declarația Universală a Drepturilor Omului tocmai pentru a preveni repetarea unor erori care au costat zeci de milioane de vieți, iată că eugenia a renăscut, chiar dacă sub un alt nume. De decenii, deja, ea uzează de oximoronul „avort terapeutic” pentru depistarea sistematică și eliminarea feților cu malformații, iar în anii care urmează putem presupune că, lăsată nesancționată, va folosi orice procedură tehnologică pentru a „crea cyborgi de calitate”. Astfel se va tinde spre înlocuirea oricărei ființe umane care nu va trece „testele de calitate” ale neo-arianismului.

Vă propun și vizionarea excelentului interviu cu pr. dr. Jean Boboc, unul dintre discipolii lui Mircea Eliade, doctor în medicină al Facultății de medicină din Paris și doctor în teologie al Institutului „Saint Serge” din capitala franceză, ocazionat de lansarea cărții sale Transumanismul decriptat. Metamorfoza corăbiei lui Tezeu.
 
 
 
Pr. Boboc apreciază că, în prelungirea marxism-leninismului, transumanismul este o nouă „religie ateistă” care idolatrizează viziunea prometeană, nitzcheană a transformării omului, a schimbării firii sale, a creării „omului nou”, de data acesta nu doar sub aspect ideologic ci chiar fizic, uzând de tehnologiile tot mai avansate.

Papa Ioan Paul II avertiza, la rândul său, că adevărata provocare a omului viitorului (tot mai apropiat) pare a fi nu aceea dacă va accepta sau nu implanturi ultra-avansate pentru a-și îmbunătăți organismul, ci dacă va redescoperi că este o ființă alcătuită din materie și spirit: „O anumită mentalitate pozitivistă continuă să alimenteze iluzia că, datorită realizărilor științifice și tehnice, omul, asemenea unui demiurg, poate singur să-și controleze în totalitate destinul” (Fides et Ratio, §91).

Astăzi, mai mult ca oricând, trebuie să conștientizăm cu o atenție sporită faptul că experiența nefastă a umanității ne arată că ideea – eronată – a unei libertăți fără limite naște probleme enorme, sfârșind prin a ne priva, în cele din urmă, chiar de libertatea spre care năzuim.

(PS: La sugestia prietenului Robert Lazu recomand, pentru o lectură suplimentară cu privire la implicațiile unei viziuni greșite asupra libertății, enciclica Libertas a Papei Leon al XIII-lea.)