Discuția despre migrație trebuie scoasa din dimensiunea emoțională și abordată rațional și critic. Din acest punct de vedere, mi se pare ca relevant, ca stat național, când vorbim despre migrație, este obiectivul pe care ni-l stabilim, în funcție de care se pot dezvolta politici, bazate pe resursele și procesele sociale relevante ale țării.

Așadar, pe ce ne bazam? Sau, altfel spus, cum stam, noi, stat român?

Avem un stat mai degrabă disfuncțional, cu servicii mai degrabă precare. O populație afectată grav de migrație - în sens de export de oameni muncitori, activi, cu familii cu tot deseori. Nu suntem în stare să asigurăm un statut și o situație decentă pentru milioane de cetățeni. Se moare cu zile în spitale (stil domnul Lăzărescu), pe străzi (se circula infernal, infrastructura e dezastru), în case (condiții de locuire și de viață precare), la locurile de serviciu (de grijă ce avem fata de oameni). Deocamdată, suntem încă prinși în capcana modelului economic al neoliberalismului, dezvoltare pe baza de forță de lucru ieftină, cu mici ajustări provizorii (amenințate mereu de reajustări de tip austeritate). Avem nevoie urgentă de revizuirea modelului economic, de ieșirea din zona sub-periferică, de piață de desfacere și furnizor de muncitori ieftini. Avem nevoie urgentă de o redresare a fluxurilor migratorii: de oprire a celor care pleacă și de creat condiții de întors celor plecați.

Dacă stabilim drept obiectiv deschiderea granițelor, consecințele nu pot fi decât cele de accentuare a precarizării. Fluxurile de migranți vor face imposibilă ieșirea de modelul neoliberal al muncitorilor ieftini. Acest lucru va face imposibilă crearea oricăror politici de dezvoltare pentru diaspora româneasca. Statul român, care nu e în stare să aibă grijă de populația actuală, va fi în situația de a gestiona situații mult mai complexe. Disfuncțional în prezent, cam cât de disfuncțional va fi într-o asemenea situație?

Dacă, în schimb, stabilim drept obiectiv limitarea, controlarea fenomenului migrației, în ambele sensuri (input, output) atunci vom dezvolta politici selective fata de cei care vin și pozitive pentru cei care au plecat. Vom ajusta intrările la capacitățile reale ale statului român, fără a da peste cap, demografic, ca forță de munca și cultural, societatea românească. Acest lucru lasă, măcar teoretic, șansa României de a cauta, în continuare, să iasă din modelul economic de țară bananieră.

Ultima variantă, care mi se pare atât realistă, cât și eficientă si dezirabila, poate avea loc doar daca Romania isi pastreaza suveranitatea pe tema imigratiei. Orice aderare la pacte sau intelegeri supranationale limiteaza suveranitatea. De aceea, Romania nu poate si nu trebuie sa adere la pacte sau acorduri in care interesele nationale nu pot fi promovate. E evident ca Pactul ONU nu este ceva care sa permita ajustari in functie de interesele nationale. E pe stil pausal, generic. O asemenea formulare fie se accepta, fie se respinge. Un acord mai realist - si mai onest - ar fi atunci cand mai multe state nationale afectate sau cu interese legate de migratie s-ar aduna cu o agenda proprie explicita, oficiala si asumata, si ar incerca sa ajunga la o solutie comuna. Pactul nu e gandit asa. E, in schimb, o filosofie periculoasa de tipul "sa fie bine, sa nu fie rau", cu scopuri fariseic generoase. Asemenea generalitati impun fara sa ofere si solutiile adaptate (pe stilul, daca tot citez din clasici, "ai, n-ai mingea, dai la poarta". Adica ai resurse si stat functional sau nu ai, nu ne intereseaza, trebuie sa incurajezi migratia). Reteta sigura pentru esec si pentru agravarea problemei sau, cum spuneam intr-o postare anterioara, pentru transformarea tuturor in migranti, printr-o precarizare generalizata (cui prodest?) a tuturor societatilor, iar nu prin salvarea de refugiati.

In fine, o chestiune si despre atitudinea crestina. Reamintesc ca cel mai constant suporter al ideii de primire cu bratele deschise a refugiatilor, Papa Francisc, a avertizat ca acest lucru trebuie facut cu discernamant. Ei, da, iata, o virtute crestina cam uitata. Discernamant, adica prudenta, raportare la posibilitatile reale ale colectivitatii de a gazdui si integra migranti. Pentru ca daca se adopta politici extreme in acest sens, rezultatele sigur vor fi extreme pentru toti - si pentru cetatenii tarilor gazda, si pentru refugiati. O nefericire generalizata, de care se vor fi facut responsabili si sicofantii moralisti care bat obrazul altora ca nu isi iubesc semenul. Desigur, veti gasi in sufrageriile acestor sicofanti multi refugiati adapostiti...