Colonelul în rezervă Marin Neacșu a realizat pe siteul cu profil militar încuiulcătării.info o analiză a situație în care se află armata română în acest moment și cum poate reacționa aceasta în cazul izbucnirii unui război în zona țării noastre.

„Nu că ar fi prima oară  când o spun, și sunt sigur că nici ultima oară, dar este de-a dreptul criminală tăcerea și impertinența guvernanților pe teme  care ar fi trebui dezbătute de opinia publică sau „societatea civilă” cum le place lor să spună,  dar recunosc că este la fel de criminală și indiferența acestora din urmă care parcă dorm somnul de veci, un somn care din păcate nu îi afectează numai pe cei care dorm acum ci și pe cei care acum nu realizează ce se întâmplă pe lângă ei.”, a scris Marin Neacșu pe in-cuiul-catarii.info.

„Cui este lăsată țara, cine se ocupă de apărarea granițelor ei când  iobagul UE trage în jugul imperiului multinațional, echipat ca pe vremuri soldatul lui 1877. Măcar atunci, îndemnați de ruși, sprijiniți de francezi  am luptat pentru un scop care era și al nostru și am reușit să ne câștigăm independența. De fapt, ni s-a promis, dacă scăpam marele imperiu tarist de rușinea de a o lua pe coajă de la turci.  Acum, dirijați tot de ruși, ca porcul la Ignat, și „ajutați” de un alt prieten dar mai puternic și mai pervers decât frații de gintă latină,  suntem târâți în alt război, un război care nu ne aduce nimic, doar ne ia sângele, teritoriul, independența și imposibilitatea de a mai putea să emitem pretenții la suveranitate. Țara s-a umplut de bocanci străini, ne bucurăm de sosirea legiunilor străine cu rachetele lor cu tot  fără să realizăm că aceștia nu vin să ne apere pe noi ci să își apere interesele lor, să ne creeze impresia că suntem apărați, pentru a prinde curaj și a face pasul către un conflict din care nu vom câștiga nimic.”, a mai scris colonelul.

Acesta a detaliat și câteva aspecte legate de istorie, realizând o analogie între primul Război Mondial și ceea ce se poate întâmpla în prezent în Europa, situația din regiune fiind una extrem de complicată, țara noastră putând fi extrem de afectată de un asemenea scenariu.

„România va juca rolul sârbului Prințip din primul Război Mondial, oferind nu numai ocazia conflictului sau chibritul care aprinde fitilul, ci, alături de frații din Basarabia și Ucrainieni, și teatrul de operații în care se vor verifica, testa, și chiar comercializa ultimele tipuri de arme. Unde mai găsesc producătorii de armament  ruso-americani un teren atât de variat și obiective atât de diversificate, plecând de la platouri, creste muntoase, podiș, câmpie, litoral,până la deltă, peșteri, baraje, zone populate, toate garnisite cu un popor adormit care nici nu va ști ce se întâmplă cu el?  „Hai bă, du-te și scuipă-l pe rusnac,  că dacă dă în tine sunt eu în spatele tău  și te țin să nu cazi  prea rău ”, par să spună călărașii de la Kogălniceanu, marinarii de la Deveselu,  cei 1000 de portughezi care vin să verifice dacă româncele s-au învățat cu limbile străine din telenovele și alți pretini care nu vor să piardă distracția. Iar românul se aruncă, convins că „are spatele asigurat”. Și ca să arate că nu e prost degeaba, românul, frate cu  inconștiența,  se bucură și când acelaș prieten care i-a vândut la preț de prospătură niște sicrie zburătoare îi mai aduce și niște rachete pe care cică le aduce doar așa ca să se joace cu ele. Probabil în lipsa patrioților români, sunt bune și „Patrioatele„ SUA. În cinstea lor, patriotul Mut a dat ordin să se cânte imnul SUA de Ziua Armatei, așa, până se obișnuiește românul cu el și uită să se mai deștepte. Să recapitulăm :

1. România nu mai produce armament, cumpără ciurucuri la mâna a doua din cimitirele altora;

2. La ceremoniile naționale se cântă imnul ocupanților;

3. În bazele militare ale ocupanților de pe teritoriul  nostru  românii sunt”invitați” iar drapelul lor este folosit pe post de carpetă de fundal dar cu culorile inversate, la bătaie de joc;

4.       Ambasadorul ocupantului  ne sfătuiește să primim cu brațele deschise „întreprinzătorii” ISIS  să le dăm casele noastre, banii noștri, eventual copiii și nevestele noastre că sunt și ei amărâți și nu au cu ce își plăti abonamentele  la telefoane și nici echipamente de detonare sofisticate;

5.       România a adoptat sărbătorile ocupantului cu ajutorul unor ateliere de educație animalieră plastică, iar la Castelul Bran, un român îmbrăcat în hainele Țepeșului se scălâmbăie, scoate limba și face pe vampirul pentru a distra oaspeții și a șterge din memoria neamului adevărata față și faptele lui Vlad, pas important în calea batjocoririi conștiinței de neam și distrugerii valorilor naționale.Între acel actoraș de duzină cu ochii prelingându-i-se pe formele fufelor venite la distracție, și ”românii” care s-au lăsat filmați pe post de traficanți de arme pentru propaganda BBC, nu este decât o diferență de preț, dar prostia și foamea e aceeași.

Lista ar putea continua dar .. oricum nu îi pasă nimănui. Românii protestează numai când nu mai au ce mânca sau fura, nu când nu mai au ce citi, când cer ceva,  cer o mărire de salariu, un împrumut nerambursabil, un ajutor social, o sticlă cu ulei, ies în stradă numai la ordin de partid îndrumat de niște lideri sindicali care după ce schimbă un guvern, vor să ajungă premieri apoi avocați ai poporului.

Dacă este vreun român care să creadă că după 12 ani de NATO,  România mai are nevoie de… exerciții pentru a verifica compatibilitatea cu armata SUA căreia îi apăra  interesele  prin Afganistan din 2002 și îi execută ordinele de 20 de ani,  aș vrea să îl văd și eu ca să nu mor prost, să știu și eu cum arată prostul suprem. Apropo de prostul suprem, cât de proști trebuie să fie analiștii noștri militari sau politici dacă nu văd că prin aceste structuri nou înființate pe teritoriul României nu apără, ci oferă motive și obiective în plus unui ”potențial” inamic.”, a mai scris colonelul Marin Neacșu.

Colonelul în rezervă Marin Neacșu a devenit extrem de cunoscut opiniei publice după ce a publicat o "Scrisoare deschisă către poporul român", ce a devenit virală pe internet și i-a fost atribuită, în mod eronat, părintelui Iustin Pârvu.