Se anunță din nou proteste în toată țara a oamenilor îngrijorați de schimbarea legilor justiției care în loc de a transpune deciziile Curții Constituționale ce a tot constatat neconstituționalitatea multor prevederi ale ultimelor Coduri, depășește cu mult această obligație (ce nu a fost îndeplinită la timp de către legiuitorii chiulangii). Legiuitorii umblă în realitate la acele reglaje fine ce pot avea un efect devastator asupra celor (și așa, puține) dosare penale ale reprezentanților autorităților ce au ajuns să fie trimise în judecată sau celor ce au reușit să ajungă la urmărirea „in personam”, după o gestație anormal de lungă și dureroasă pe la diversele parchete. Să nu ne amăgim, cu ajutor sau nu „de afară” pentru organizarea manifestațiilor, revolta românului de rând împotriva guvernanților care vor să scape nepedepsiți pentru furtul sistematic al banului public este reală și pe deplin justificată.

Celor preocupați să nu scape conducătorii de răspundere în fața justiției li se adaugă sindicaliștii, profund îngrijorați de schimbările substanțiale intervenite în legislația fiscală chiar înaintea sărbătorilor de iarnă, în perioada în care orice întreprinzător își întocmește bugetul previzional pentru anul următor. Numai că lucrurile devin mai complicate în lipsa unor norme clare de aplicare a recentelor modificări legislative iar patronii mai așteaptă aceste lămuriri pentru a putea încerca să prevadă un buget ce oricum va mai suferi schimbări dacă cumva se mai răzgândesc parlamentarii în privința vreunei proaspete O.U.G. atunci când nici nu a apucat să se usuce cerneala Monitorului Oficial. Tocmai ce s-a întâmplat în privința contractelor part-time pentru care patronii aveau obligația de a plăti C.A.S. și C.A.S.S. la nivelul salariului minim pe economie, ordonanță respinsă de către Senat, rămasă acum la latitudinea deputaților. Dacă și Parlamentul o respinge, patronii care au plătit contribuții mai mari vor aștepta răbdători să se întocmească o metodologie care să prevadă în câți ani vor recupera diferența ilegal încasată sau se vor întoarce împotriva Statului dacă-și pierd răbdarea, formând câteva mii de dosare în plus pe rolul instanțelor. Micii întreprinzători ce vor fi renunțat la contractele part-time avantajoase pentru ei și pentru angajat (deoarece acest mod de lucru corespundea atât nevoilor reale ale întreprinderii cât și disponibilității salariaților) vor simți mândria de a fi contribuit la îndeplinirea uneia dintre promisiunile electorale ale partidului de guvernământ prin creșterea numărului de contracte full-time încheiate pe durata acestei mici escrocherii.    

Guvernanții s-au spălat pe mâini precum Pilat de răspundere pentru aplicarea transferului de contribuții de la angajator către angajat, care necesită revizuirea în sus a salariului brut în sectorul privat pentru ca angajatul să nu se trezească cu bani mai puțini la salariul din ianuarie 2018. Aruncând cartoful fierbinte în curtea patronatului, guvernanții au impus și un termen pentru mărirea din pix a salariilor (brute), 20 decembrie. Pentru orice angajator care are de la doi salariați în plus, acesta este termenul limită pentru a renegocia contractele de muncă, sub sancțiunea unor amenzi consistente, de la 5 000 la 10 000 de lei. Pe repede-înainte și fără publicitate inutilă (niscavai consultări), Guvernul a adoptat O.U.G. nr. 82/2017 care extinde obligația negocierii contractelor colective de muncă și aplicarea amenzilor tuturor firmelor ce au mai mult de 2 angajați, de la 21 înainte de mica „derogare”. Mai scapă doar patronul magazinului mixt al satului de rigorile Legii, acela care aprinde lumina, servește la tejghea, descarcă marfa și mătură prin magazin la terminarea programului. Senin, arătându-se mirat de nemulțumirea sindicatelor pentru această măsură ce ar fi intrat deja în vigoare deoarece prevede ca și termen 20 noiembrie – 20 decembrie 2017, Ministrul Consultării Publice și al Dialogului Social ne liniștește : „O să facem un document public în care să explicăm pașii pe care o companie trebuie să îi parcurgă, fie din punct de vedere al angajaților, fie din cel al angajatorilor” (sursa : Agerpres). Cu o consecvență depășită doar de uimitoarea lor capacitate de răzgândire (exprimată la televiziunile partidului), guvernanții pun încă o dată căruța înaintea boilor, fac obligatorii schimbări consistente înainte de a le explica, emițând norme de aplicare clare.

Dar ce te faci dacă odată negociată creșterea salariului brut (și întocmit actul adițional la contractul salariatului) își dau seama legiuitorii (sau alții) că lipsa de claritate a normei legislative este de jurisprudență constantă motiv de neconstituționalitate ? Sau dacă pur și simplu se răzgândesc și decid legiuitorii (ca în cazul de mai sus) să respingă proaspăta tipărită dar deja aplicabilă O.U.G. ? Ar rămâne salariile mărite (și nu doar pe hârtie), angajatorii fiind obligați să plătească salariul net substanțial mărit dacă pică la examen transferul contribuțiilor de la angajator la angajat ? Ar rămâne, deoarece angajatorul va fi semnat deja (de frica amenzilor consistente) actele adiționale cu salariații, pe care nu le va mai putea denunța. S-ar îndeplini altă promisiune de guvernare a PSD-ului ? S-ar îndeplini. Dar cu ce preț ? 

Prin incertitudinea generală provocată de răzgândirile dese și amplu mediatizate ale miniștrilor ce ne decid soarta, producătorii aplică o marjă de siguranță crescând un pic prețul, intermediarii fac de asemeni, magazinele la fel. Și uite așa cresc prețurile, fără a ține cont de creșterea prețului a benzinei/motorinei, a gazului sau al curentului electric (ce a crescut cu 28% în ultima săptămână). Și noi am mai pune un bănuț în plus la ciorap dacă am avea de unde, numai că noi nu avem de unde. A pune deoparte bani albi pentru zile negre este reflexul oricărui român, ori vremurile ce ne așteaptă apar anunțându-se deosebit de negre. 

Conform promisiunilor programului de guvernare PSD care a reușit să convingă 45% din cei 39,5% dintre români ce au cauționat prin votul lor mascarada politică din decembrie 2016, din ianuarie 2018 salariile românilor urmau să crească. În privința sinecurilor angajaților publici (fidelul bazin electoral al PSD), s-au încins deja televizoarele, a curs multă cerneală pe tema creșterii nivelului de trai, acum rămâne să descopere fiecare la salariul din luna ianuarie cu cât îi va fi crescut în mod real. Slujbașii publici din administrația locală vor putea face gâlceavă prin primărie, odată cu posibilitatea semi-zeului local (primarul) de a mări discreționar sinecurile sunt șanse mari să obțină ceva-ceva în plus, până se vor termina banii comunei. Și pentru cei din administrația centrală se vor găsi soluții, cel puțin încă o vreme, până vom fi urecheați de la Bruxelles. Acum urmează însă să convingă și micul patronat autohton de nevoia măririi salariului românului de rând, fixând baremuri pe care chiar guvernanții le contrazic periodic (tot la televizor), dar fără a întreba micul investitor dacă poate plăti mai mult. Marile companii și-au cumpărat de mult privilegiile (majoritatea în decursul guvernărilor PSD anterioare, dar nu numai), iar o mărire de 25% a salariului românului de rând nu le-ar scădea decât modic profitul pe care îl realizează în România, plătind salarii la sfertul celor pe care le plătesc în țara lor. Prin urmare, tot micul întreprinzător român va fi nevoit să concedieze sau să-și închidă afacerea dacă trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat se dovedește altă răzgândire/minciună/escrocherie. Sau mă rog, „politică” cum se numește mai nou ...

Prevăzătoare, ministreasa Muncii, Olguța Vasilescu, a început deja să asmută poporul cu televizorul împotriva patronilor dacă cumva nu va crește salariul angajaților de la 1 ianuarie 2018, așa cum au promis printr-o prezentare Power Point strident colorată. Lupta de clasă nu a murit, revine, persistă și semnează prin refuzul încăpățânat al realității de a se plia unui „program” ce nu conține decât grafice colorate și o vagă dorință (poate sinceră, cine știe ...) de mai bine pentru români, dar fără nici un fel de studiu, fără o minimă planificare, chiar și bazică. Astfel procedând, doamna Vasilescu a rupt fragilul armistițiu negociat de guvern cu patronatul, se angajaseră reciproc să nu declanșeze vânătoare de vrăjitori agitând spiritele până nu vor fi găsit o soluție comună problemelor fiscale.

Rețeta „divide et impera” nu este proaspăt descoperită, alte guverne altfel vopsite au mai asmuțit românii împotriva românilor, arătând pe rând cu degetul (tot la televizor) diverse categorii socio-profesionale care ar fi beneficiat de mai multe privilegii decât noi ceilalți. Rezultatul s-a văzut, de 27 de ani guvernanții ne-au dezbinat și au lăsat Țara noastră plutind ca o scândură purtată de valuri, după interesele de moment ale fiecăruia, ce-i îmbogățea atât de obscen încât nici acum nu pot explica fabuloasele averi acumulate (pe care au avut timp destul să le fi „externalizat”, probabil păstrând banii de lapte, cu atâtea zerouri de noi nu știm a socoti până acolo) indiferent de culoarea politică. De condus nu cred că se poate spune că ar fi condus cineva această Țară, decât spre dezastrul generalizat la care asistăm cu toții. Nu avem nevoie de a consulta sondajele care atestă de profunda depresie în care a fost scufundat poporul român, ajunge să ne uităm în jurul nostru, pe stradă. O femeie îmbrăcată în rochie a ajuns o raritate, un român zâmbitor și încrezător nu mai vezi mergând pe stradă. Am ajuns, după 27 de ani de „libertate”, să vedem românii triști, cu fruntea încrețită, mergând grăbiți de colo-colo, îmbrăcați în uniformele de la second-hand (blugi cu talie joasă, spălăciți) sau în costume ieftine, strâmte, de plastic, pe care Apaca nu le-ar fi produs, de jenă.   
Precum am văzut în alt editorial, dușmani imaginari au sigur guvernanții noștri, pesemne au și prieteni imaginari de rânjesc sfidător pe la televiziunile partidului, felicitându-se că nu au demonstrat decât atâția zeci de mii de români, nu mai mulți cum zic publicațiile „dușmane”. Rupți de realitate, fără pic de bun simț, nu mai realizează că atâta timp cât poporul român se adună zi de zi, seară de seară pentru a arăta revolta ce-l gâtuie la adresa celor ce sting luminile la Guvern și folosesc ieșirea din spate lăsându-i să țipe la jandarmii impasibili ce păzesc curtea goală, au rupt în mii de bucățele contractul politic pe care l-au avut cu Țara. Fără cea mai mică umbră de discernământ, par încrezători și arată cu degetul (prin avans) către cei ce vor demonstra astăzi, care sunt „tefeliști”, soroșiști, „idioți utili”, oricum mai puțini decât electoratul lor, se agață de cifre și procente. 

Stimați guvernanți, atunci când românii de rând îndură frigul numai pentru a vă descuraja din a vă legifera imunități, este momentul să vă opriți. Da, printre demonstranți („tefeliști”) sunt într-adevăr personaje dubioase, dar și români sincer ajunși la capătul răbdării. Românul are o vorbă veche : „Când trei îți spun că ești beat, du-te să te culci”. Lăsați pragurile pentru a incrimina abuzul în serviciu, asta ne exasperează pe toți. Și așa avem un cod penal compus numai din amenzi, lăsați acolo acele prevederi prin care putem spera să vă vedem măcar amendați dacă TOT NOI depunem plângere, mergem de zeci de ori la Parchet să dăm lămuriri, depunem plângere pentru ne-începerea urmăririi penale, cerem (și obținem) strămutarea procesului (undeva mai departe, unde nu aveți relații așa apropiate cu procurorii sau judecătorii). Dacă tot sunteți înțelegători, dezincriminați și violul dacă penetrația a fost sub 4 centimetri. Sau furtul sub 20 000 de lei, să iasă din pușcării mamele care au furat o pâine pentru a-și hrăni copiii. Jaful nu se pune sub bolidul de 140 000 de euro. 

Un abuz rămâne un abuz și dacă nu ai luat „șpagă”, ci l-ai comis din înălțimea postului tău de secretar de primărie, fost bătăuș la tălpi la Securitate, post din care primarul nu te dă afară fiindcă l-ai făcut naș la căsătorie. Un abuz ÎN SERVICIU trebuie înțeles ca acel abuz pe care funcționarul, plătit din banul MEU, îl comite împotriva MEA. În opinia mea nu ar trebui să fie nici prescriptibil. Iar prejudiciul pe care mi-l produci mie, cetățean supus toanelor tale este necuantificabil în bani. Mă demoralizezi, mă împingi să emigrez. 

Patronatul nu a reacționat încă provocărilor televizate ale ministresei dumneavoastră a Muncii, dar prin definiție un patron nu demonstrează, tace și face. În aceeași măsură vă îndemn să vă gândiți că astăzi vor defila români exasperați (chiar dacă ar fi organizați pe Facebook de persoane cu alte interese). Acei români care vor îndura frigul sunt o parte din electoratul vostru, pe care ați reușit să-i îndepărtați. Foarte puțin dintre noi ceilalți, cei 60,5 % care nu vă acordăm atâta stimă încât să vă cauționăm prin vot vom fi acolo. 

Conchid prin a îndemna guvernanții să se bucure de protestele pașnice ale românilor, deoarece românul „protestează ca disperatul, și s-alege cu protestatul”. Pe nisipurile mișcătoare pe care noi ceilalți încercăm să asigurăm un trai copiilor noștri, Țarul rus îndeamnă companiile să fie pregătite să treacă la producție de război în orice moment. Acesta este momentul pe care îl alegeți pentru a scoate românii în stradă, sub privirile mulțumite ale vecinilor care ne vor slabi și dezbinați?