Drama Cameliei Smicală, medicul din Neamț, care a plecat acum câțiva ani în Finlanda, continuă. Cu toate că mama, în custodia căreia au rămas cei doi copilași după divorțul de soț, nu i-a abuzat, aceștia i-au fost luați de către Protecția Copilului din Finlanda și duși în centre de plasament.

Mihai (11 ani)  și Maria (10 ani), aflați în case de copii separate, nu au mai putut fi vizitați de mama lor de o lună din cauza programului impus de sistemul de servicii sociale din Tampere.

După ce în luna aprilie a fost condamnată la 6 luni de închisoare (cu suspendare), pentru ofensa adusă autorităților finlandeze care veniseră să-i ia copiii, Camelia Smicală și-a pierdut slujba, dar a reușit să-și găsească cu greu alt job.   

Ca și cum nu îi era destul de greu, serviciul social din orașul Tampere nu i-a acceptat mamei reprogramarea datelor de vizitare a celor doi copii, așa cum ceruse după ce abia începuse serviciul la noul loc de muncă. 

Zilele trecute, Camelia Smicală a aflat că fiul ei, Mihai, a trimis o scrisoare președintelui Finlandei, Sauli Niinistö, pentru a-i cere să intervină în rezolvarea dramei familiei.  

Băiatul a făcut acest gest prin intermediul persoanei care îl supraveghea în timpul unei ieșiri cu barca pe un lac.  
 

„După ce a făcut astfel încât după o lună de zile dr.Camelia Smicala să nu își poată vedea copiii, serviciul social din Tampere înlesnește unei alte persoane posibilitatea de a face împreună cu Mihai o plimbare cu barca (îi mulțumim frumos). Nu este mama lui, nu este sora lui mai mare, nu este din familie. Fotografiile arată cât de nefericit și de îngândurat este Mihai”, se precizează în postare de pe Facebook a unei prietene de familie și susținătoare a Cameliei Smicală, Carmen Brandt. Tot ea precizează că Maria, sora lui Mihai, este la o altă casa de copii.   

„Maria nu a participat și are alt program: ea se uită toată ziua la televizor. Știm de la bunica ei că Maria nu mai comunică, răspunde monosilabic la orice întrebare și nu mai poate să rădă. În puține cuvinte, portretul unui copil traumatizat”.  

Mama celor doi copii a reacționat prin intermediul rețelei de socializare: „Copilul meu care are doar 11 ani, nu este lăsat să-și trăiască liniștit copilăria alături de surorile lui, in familia hărăzită de Dumnezeu. În loc să se joace, să învețe și să-și construiască vise, Mihai se frământă și scrie apel după apel oamenilor pe care el îi consideră puternici și drepți, cerându-le clemența de a-l elibera pe el și pe sora lui Maria, din casele de copii.Ultima scrisoare este adresată președintelui Finlandei! Copiii mei sunt suficient de mari și de deștepți încât să înțeleagă nedreptatea care li se face, zi după zi. Copiii mei vor acasă!”. 

În luna aprilie 2017, cei doi frați au scris fiecare câte o scrisoare și pentru ONU în care își descriau drama prin care trec în centrele de plasament din Finlanda.

Scrisoarea lui Mihai:

"Bună! Sunt Mihai și am trecut prin încercări foarte grele. Petri, care se dă drept tatăl meu, pe când eu aveam 2 ani (n.r. avea cam 4 ani), a încercat să mă omoare pe mine și pe familia mea. El a izbit-o pe sora mea mai mare, Andreea de perete, s-a urcat pe mama și pe sora mea mai mică. Apoi, când eu, mama, sora mea mica și sora mea mai mare, ne-am mutat de la el, am fost cu toții fericiți până ne-au obligat sa ne întâlnim cu Petri. Apoi ne-au dus la casa de copii, de fapt la închisoarea de copii. Am fost luați cu forța, bătuți și chinuiți. Când ne-au dus la niște lucratori sociali, aceștia ne-au spus că ne vor duce să locuim la Petri. Am sunat de multe ori la 112. Ne era frică de ce o sa ne facă Petri. Când a aflat Petri că am sunat la 112 a început să țipe la Maria: "ce ati făcut?" El s-a repezit la noi pe scări în sus, ne-a luat telefoanele și ne-a spus că ne duce la casa de copii. Eu și Maria am spus că acolo e mai bine decât cu el. Apoi, după ce am ajuns din nou acasă, am fost obligați din nou să ne întâlnim cu Petri. Petri ne spune tot timpul că suntem zombi și că eu și cu Maria nu vom mai ajunge niciodată acasă. a spus că ne promite că nu o să mai ajungem acasă”.  

Scrisoarea Mariei:

„Ce ne-a făcut Petri mie și familiei mele. Petri s-a urcat pe mama când eu eram la mama in brațe și în același timp s-a urcat și pe mine. Petri ma pișca si mă strângea atât de tare de mână (la fel ii făcea si fratelui meu), incât imi rămâneau semne timp de o săptămână. Petri l-a băgat pe fratele meu cu capul sub apă și a aruncat-o pe sora mea mai mare pe scări. Petri mi-a aruncat cu papucii lui in capul meu si al sorei mele”.