Firește că Dumnezeu preferă lemnul. Și spațiile mici. Doar s-a născut într-o iesle. Apoi a umblat desculț. N-avea unde să-și plece capul. Și tot pe lemn a sfârșit.

Din acest punct de vedere, nu e treaba mea să judec pe nimeni, dar cert este că cu toții, inclusiv artiștii și vedetele care au participat la realizarea recentului șlagăr anti-catedrală, ar trebui să ne întrebăm ce anume preferăm, cu conștiința faptului că Dumnezeu îi preferă pe cei care își văd bârna din propriul ochi celor care găsesc paie în ochii altora.

Dincolo de cazurile individuale, și de necesara evitare a simplificărilor și generalizărilor, cert este că avem foarte mulți compatrioți, cu o foarte bună părere referitoare la ei înșiși și la misiunea lor istorică, a căror principală preferință a fost și este aceea de a consuma la standarde occidentale. Preferință pentru care sunt dispuși să sacrifice multe. De preferință pe alții.

De asemenea, avem mulți artiști, unii dintre ei strălucitori (inclusiv printre cei care au participat la interpretarea recentului hit anti-catedrală), care preferă să se branșeze ei, în locul altora, la banul public. Iar asta în ciuda faptului că, unii dintre ei cel puțin, preferă să înțeleagă sau să poată aprecia numai ei ciudățeniile sau urâțeniile cu care ne încântă ochii sau urechile.

Și mai avem o problemă. Aceea că multe dintre persoanele mai sus menționate nu doar că sunt, dar și preferă să fie profund inculte din punct de vedere teologic, confundând spre exemplu ierarhia cu biserica. Iar această confuzie se suprapune pe o problema morală, în speță preferința de a ignora faptul că sărăcia și milostenia nu sunt obligații preoțești, ci obligații care le revin tuturor creștinilor, chiar și atunci când popa una spune dar alta face.

Dacă ești creștin, îți asumi faptul cu pricina și ridicolul faptului de a ridiculiza mașina cu care se plimbă PF Daniel, în condițiile în care și tu ai, sau îți dorești, una la fel de scumpă. Iar dacă nu ești creștin, este ridicol să-ți dai cu părerea despre ce anume preferă Dumnezeul creștinilor.

Ei bine, oamenii din categoria asta nu preferă să-și vadă de ale lor, limitându-se la a revendica dreptul de a nu fi taxați, ei personal, pentru o biserică ale cărei servicii nu le utilizează, și pe care oricum nu ar putea să o înțeleagă altfel decât ca instituție prestatoare de servicii. Ci preferă să își exprime în mod foarte vocal dorința de a avea spitale, de preferință private, în loc de catedrale, precum și dorința ca BOR să aibă preoți care umblă în zdrențe și desculți. Și, deși nimic nu îi împiedică să urmeze ei înșiși calea unui astfel de radicalism evanghelic, ei preferă să se simtă minunați sub raport moral, și vrednici de toată stima, pentru simplul motiv că, în loc să se compare pe ei cu Iisus Hristos, îl compară pe PF Daniel cu Iisus Hristos.

Eu în schimb aș prefera un sistem de impozitare în care cei care nu își asumă apartenența la BOR să nu fie obligați să contribuie la finanțarea ei, dar cu condiția ca acest principiu să se aplice și la alte domenii ce nu fac obiectul unui consens axiologic general, cum ar fi, spre exemplu, banii cheltuiți de ICR pentru promovarea peste hotare a lui Mircea Cărtărescu.

În rest, aș prefera ca astfel de indivizi să ne mai scutească.