Sunt tată. Durerea de a pierde un copil va fi ceva mai mică cu vremea, dar durerea nu va dispărea complet niciodată în această viaţă.

Sângele cere sânge. Vrem ca cineva să plătească şi simţim în adâncul nostru că patronii clubului sunt mai mult sau mai puţin nişte nefericiţi. Lor li s-a întâmplat, puteau să fie patronii altor cluburi, putea să fie orice patron de la orice fel de firmă din ţară. Putea şi poate să fie orice director de şcoală, unde aflăm de la dl. prim-ministru că doar 7% din acestea au protecţie contra incendiilor. Poate să fie orice director de spital şi orice doctor care operează cu tavanul ce stă să cadă peste el. Pot să fiu eu sau tu prietene. Azi sau mâine. Sistemul este aşa de găunos, de prost (sau de bine) gândit încât poţi fi ridicat, amendat oricând şi pentru orice. Mai ales dacă îl deranjezi. Oricine poate fi victimă. La comandă sau aleator. Da, există grade de vinovăţie în toate acestea şi gradul de vinovăţie al patronilor clubului și al celorlalți nădăjduiesc că îl va stabili justiţia într-un mod limpede.

Corupţia e de vină? Fratele meu care ai ieşit în stradă şi cel care nu ai ieşit, din aceleaşi motive ai făcut-o. Vrem să plătească cei care au instalat şi menţinut acest sistem putred. Te întrebi de unde atâţia nemernici? De unde tot vin, curg şi nu se mai opresc. Ce este de făcut? Da, într-o lume normală, preşedinţii, miniştrii, parlamentarii, oameni din serviciile secrete, aşa zișii jurnalişti, unii dintre procurori și judecători ar trebui judecaţi pentru trădare de neam şi ţară. Nu de stat, că statul ne ucide zi de zi fără a se mai ascunde. Vedeţi că şi preşedintele ţării vorbeşte într-un discurs despre siguranţa naţională de lucruri care pun în pericol statul. Deci cum să se protejeze ei pe ei. Acum nu mai vorbesc de aleşii neamului şi ai ţării, ci brusc ei reprezintă statul. Contează cuvintele ce se folosesc şi dacă suntem atenţi la ele vedem mai uşor manipularea la care suntem supuşi.

Haideţi să mai facem un pas. Mai toţi care sunt condamnaţi, judecaţi, anchetaţi şi care sunt plimbaţi ca la circ prin faţa camerelor, nu au furat, minţit şi ucis, vedem că în cele din urmă aici s-a ajuns, pentru că nu aveau unde să îşi plece capul, pentru că le plângeau copiii de foame. Ei ucid - furând şi minţind - pentru că vor tot mai multe. Ce şi cine îi mâna de la spate? Sufletele lor bolnave. Lăcomia ce îi roade ca un vierme de a acumula fără oprire, invidia că altul are casă mai mare, lenea de a obţine uşor ceea ce nu este al tău şi în cele din urmă mândria, mândria de a demonstra celor din jur că ai reuşit. Degeaba îi vom arunca pe aceştia la o parte cum bine a sezisat piaţa spunând că nu îi vrem nici pe unii şi nici pe alţii, cei care le vor urma nu vor fi tot lacomi, răi, egoişti şi mândri și nu vor lucra aceleași fapte? Nu întregul sistem social este construit pe aceste principii ale junglei? Al celui mai tare, al concurenţei ce trebuie eliminată şi strivită, a impunerii proprilor pofte şi idei?

Oare nu şi noi, cei care am ieşit în piaţă şi cei care nu am ieşit, suntem învăţaţi de pe băncile şcolii că asta e drumul? Nu auzim de mici îndemnuri de la toţi cei din jur, şi vai chiar şi de la părinţi că trebuie să fim cei mai buni și musai să reușim în viață?

Cum putem câştigă lupta! Cum putem câştigă lupta cu hidra ce are nenumărate capete şi căreia îi cresc mai feroce alte două la loc atunci când îi tai unul? Vreţi un adversar exterior nouă. Ei bine vă dau unul. Câţi ofiţeri de grad înalt din servicii au fost plimbaţi pe la DNA? Încă odată, spuneţi cu voce tare. Zero. Câte pancarde au fost cu Jos serviciile în ţară prin toate pieţele unde s-a ieșit? Zero. Fratele meu, i-aţi dat pe toţi jos, am văzut că până şi cu Dumnezeu aţi avut de furcă, pe Hristos L-aţi coborât, dar nimic despre cei din servicii. Sunt buni băieţii. Dacă şi-ar folosi ştiinţa pentru cei pentru care au jurat credinţă poate că am fi acum în alte ape.

Cel mai mare câştig într-o luptă asupra adversarului este atunci când, nu doar că nu ştii cum lucrează duşmanul tău, ce arme are, când şi cum te atacă, cel mai mare câştig este atunci când nici nu crezi că există, nici nu știi că este adversarul tău. Când îl iei chiar drept prieten.

Câmpul de luptă este sufletul tău. Fratele meu, copilul meu, părintele meu din piaţă şi de aiurea. Nu se mulţumesc să te otrăvească cu aerul ce îl respiri, cu mâncarea infectă din marile magazine, cu lucrul de 10 ore în picioare sau în faţă calculatorului, cu team-buildingurile care înlocuiesc atât de perfid și fad family-buildingurile din viața reală, ci vor să le dai şi inima ta, vor sufletul tău.

Prietene, îi putem învinge, dacă ne învingem pe noi şi dacă ne scoatem din suflete patimile de care vorbeam: răutatea, invidia, lenea, egoismul, mândria. Şi în locul lor vom pune: pacea, credința, dragostea, smerenia, bunătatea. Astfel nu vor mai avea spaţiu şi masă de manevră. Aici este libertatea noastră ultimă şi supremă pe care nu o pot lua de la noi. Cu fiecare răutate făcută, ei câştigă.

Doctor de suflete. Bunul meu frate, că să ne tamduim sufletele mânjite de hidră, avem nevoie de doctori de suflete. Avem nevoie de un duhovnic. Te rog ascultă-mă. Ştiu ce ţi s-a spus în 25 de ani despre popi. Nu te uita în gura politicienilor să îţi zică de ce are nevoie sufletul tău, nu intra în pântecele feisbucului ca să îţi curăţeşti inima şi te rog, te implor, nu căuta în canalele main stream ce este bine să gândeşti şi cum să fi, cine are valoare şi cine nu. Sunt popi şi Părinţi. Caută tu, porneşte tu la drum. Ştiu că e greu. Nu consuma ceea ce ei au mestecat și au scuipat afară. Nu fii ca ei. Ia-ţi soarta în mâini.

Am auzit şi eu că Patriarhul are Mercedes, eu l-am văzut într-un Phaeton alb. În fine, chestie de gust. Văd şi eu că pe fruntea şi obrazul său se văd bolile şi grijile, nu şi bucuria Învierii. Ştiu şi că Sf. Ioan Gură de Aur când a ajuns Arhiepiscop la Constantinopol a vândut toate bogăţiile din palat şi le-a împărţit celor care aveau nevoie. Am înţeles, nu e doctorul vostru de suflete. Nici al meu. Dar sunt sute de duhovnici cu dar şi har în această ţară.

Prietene, m-am bucurat că ai invocat bunicii care au fost la război; ei au plecat înarmaţi cu armele duhului: spovediţi, miruiți, împărtăşiţi. Aţi invocat ca să vă legitimaţi şi pe părinţii voștri, frumos că nu i-ați uitat, cei care au fost la Revoluţie. După 45 de ani de comunism la un semn am căzut cu toţii în genunchi când s-a rostit Tatăl nostru în piaţă. Am plecat la război şi în piaţă cu Dumnezeu în suflete şi cu sete de libertate, de Adevăr şi 'nu pentru o bucată de rumenă pâine'.

Cuvânt pentru diasporă, pentru fratele rămas departe. "Pentru asta stau şi mă cercetez. Pentru asta mă cobor în adâncul cugetului meu şi-mi aflu, în împrejurările care te fac să suferi astăzi, un prilej de remuşcare. Poate, frate, că nu te-am iubit îndeajuns. Poate că nu ne-am preţuit cum se cuvine. Poate că n-am ştiut a ne cunoaşte. Poate c-am fost superficiali, uşori, sub vremurile mari ale-mplinirii care ne-ar fi cerut altfel. Vom fi luat în deşert lucruri sfinte. Vom fi greşit fără să ne dăm seama. Vom fi adormit ca fecioarele nebune şi ceasul desteptării ne va fi găsit fără ulei în candele.

N-am ştiut să te caut, să-ţi spun cât te-am aşteptat, cât te-am dorit! Iată, îmi vin în minte împrejurările de la început şi cele de mai pe urmă. Vai, câte lucruri sfinte am fi putut face pe care nu le-am făcut! Lenea, căutarea fiecăruia de ale sale, nebăgarea îndeajuns de seama, bucuria lumii ne-au furat cu ale lor. Ce-am făcut oare în acest răstimp binecuvântat, nu numai pentru a ne apară hotarele pământului văzut; dar pentru apărarea hotarelor nevăzute ale fiinţei noastre din duh?  Mă gândesc că am fi putut făuri laolaltă măcar o icoană a ceea ce năzuiam să fim, o icoană a omului românesc de totdeauna, atât de strălucitoare la privire, încât o mie de ani dac-ar fi trebuit să intrăm iarăşi în noapte, razele ei să ne mângâie şi să ne călăuzească paşii în întuneric." Mărturisitorul Mircea Vulcănescu. 

Fratele meu, hidra te urăşte fiindcă mai întâi l-a urât şi pe Dumneneu, dar avem promisiunea Fiului "Iată, Eu voi fi cu voi până la sfârşitul veacului”.

Noi nu trebuie să pornim altă luptă fraţii mei. Noi vrem doar să continuăm a ne afirma biruinţa de acum 2000 de ani prin faptă și să urmăm Calea prin care am învins hidra: Hristos a Înviat!


Dragă cititorule,
dacă ți-a plăcut acest articol, te rugăm ceva.

De peste 5 ani, ActiveNews este vocea pe care sute de mii de români o primesc în fiecare zi, dar care în același timp fisurează stabilimentul politic și economic care dorește să supună și România.

ActiveNews este un site independent din punct de vedere editorial, ceea ce înseamnă că ne stabilim singuri prioritățile și strategia. Jurnalismul nostru este liber de influențe comerciale și nu este influențat de către moguli, milionari sau acționari.

Nimeni nu-l editează pe editorul nostru. Nimeni nu ne direcționează opiniile.

Aceste aspecte sunt de o importanță critică într-o țară în care mass-media corporatistă face legea. Într-o Românie în care interesele economice ale marilor jucători dictează reacția presei, și nu interesul pe termen lung al acestui popor.

ActiveNews este singurul loc din .ro unde ați putut citi despre fapte și oameni care altfel nu ar fi apărut niciodată pe piața media din România. Știi bine asta.

Am câștigat împreună multe bătălii, văzute și nevăzute, dar Țara are nevoie de mai mult decât simpla noastră supraviețuire. Țara Noastră are nevoie de jurnalism curat, scris cu gândul la valorile pe care le-am primit de la înaintașii noștri. Țara noastră are nevoie de curaj pentru a expune impostura și trădarea, iar pentru asta e nevoie de informație. Informație, nu diversiune sau divertisment.

Implică-te Susține ActiveNews