La o săptămână după reacțiile ierarhilor față de declarațiile jignitoare ale lui Iohannis, și la câteva zile după cazul în mare parte exagerat și fals despre profesorul de religie care ar fi bătut un copil la Botoșani, în spațiul mediatic este „detonat” un nou caz. De această dată, despre un stareț care folosește un limbaj vulgar într-o biserică, limbaj care îi face pe mulți credincioși să iasă afară.

Limbajul și atitudinea starețului sunt, fără discuție, condamnabile. Dar lucrurile au, ca întotdeauna, nevoie de puțin context – pe care, ca întotdeauna în ultima vreme când e vorba de ocazii de a ataca Biserica și de a ataca creștinii, cei care share-uiesc filmulețul și-l comentează nu prea îl dau. Iată câteva date care pun lucrurile în context. Preotul se afla sub tratament medicamentos. După acel incident, a fost oprit de la slujire – și, dacă va fi găsit vinovat, va fi demis. Preotul are, de asemenea, reputația de a fi fost un foarte bun exorcist – nu știu dacă o fi fost într-adevăr așa, dar practica exorcismului vine însoțită de multe pericole pentru cei care nu sunt suficient de puternici, și mai ales cu acela al dereglajului mental. De asemenea, preotul era, se pare, cunoscut ca un cal breaz – pentru că fusese implicat în diverse scandaluri, și avusese și în trecut un limbaj foarte colorat, chiar agresiv. Poate că era „tolerat” tocmai din cauza aurei de legendă din jurul său (reputația de om care se lupta cu demonii); sau pentru că se afla cu tratament și se spera că își va reveni. În orice caz, mulți auziseră despre aceste lucruri, și cine ar fi vrut să facă o astfel de filmare cu el, putea să o facă oricând. S-a întâmplat că a făcut-o acum, și lucrurile s-au legat de minune, întâmplător sau NU, de fake-ul din Botoșani, și de reacțiile împotriva enormităților spuse de Iohannis.

Încă o dată, astfel de deraieri sunt condamnabile, fără îndoială; iar preotul va fi sancționat în conformitate cu regulamentele canonice. Dar să nu condamnăm plini de ipocrizie sau de bucurie că s-a găsit „un popă fanatic religios” sau un popă „infatuat”; și fără să încercăm să înțelegem situația mai largă, contextul. Nu ar strica să ne rugăm pentru el, dacă putem. Și să ne rugăm și pentru ceilalți. Pentru că dereglajele mentale se mai vindecă poate cu tratament medicamentos sau cu rugăciune; dar ipocrizia și chiar ticăloșia pe care le-am văzut zilele astea la unii „jurnaliști” mă tem că sunt cam fără de leac.