Bunica îmi povestea că ani de-a rândul a trăit cu un fel de terci din urzici fierte și cu mămăligă. Erau ani grei, din timpul războiului sau chiar din timp de pace, când, rămasă orfană de tată, era sora mai mare care trebuia să împartă un măr cu cei patru frați mai mici.

Și a supraviețuit cumva, stingându-se din viață anul trecut, la 95 de ani, Dumnezeu să o ierte!

Părinții noștri au cunoscut lipsurile din perioada comunistă, mai ales din anii ‘80, când au dus până la desăvârșire arta de "a se descurca”. Porcul crescut în curte și tăiat de Ignat era atent împărțit ca să ieșim în primăvară. În fața curții, erau două răzoare mici, unde tata, profesor de altfel, învățase să cultive cartofi. Nu cred că din familia noastră, cu trei copii, s-a aruncat vreodată mâncare.

Ce se va întâmpla dacă noi, generația de 30-40 de ani, vom ajunge în fața unui test de rezistență? Cum să-l trecem? Pe noi ne panichează gândul că pică net-ul. Trăim apăsând pe butoane și ne umplem coșurile cu mâncare la caserolă, cumpărată la sfârșit de săptămână din supermarket.

Dacă vine vreo năpastă, noi murim, în primul rând, din cauza neputinței noastre. Suntem atrofiați de confort. Nu putem să răbdăm de foame, nu știm să facem o pâine în casă, nu știm în general să facem prea multe lucruri care ne-ar ajuta să supraviețuim.

Și, cel mai probabil, nici nu mai aveam credința bunicilor, care știau să se roage și să aștepte cu răbdare până ce răul trece.