Arhiepiscopul Pimen al Sucevei și Rădăuților a trecut la cele veșnice miercuri, 20 mai 2020, în jurul orei 0:50 la Institutul „Matei Balș” din Capitală, în urma unui al doilea atac de cord, informează Basilica.

Din cauza infectării cu noul coronavirus, ierarhul fusese transportat de la Suceava la București cu un elicopter SMURD pe data de 20 aprilie. În urma complicațiilor pulmonare apărute, părintele arhiepiscop în vârstă de 90 de ani fost intubat.
 
Conform unui comunicat citat de Mediafax, ierarhul va fi înmormântat la Sihăstria Putnei. 

„Biserica Ortodoxă Română a pierdut astăzi un vrednic de pomenire ierarh al ei, pe cel care a fost Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților în ultimii 29 de ani și al cărui nume, alături de ale altor înaintași ai săi, va rămâne mereu legat de ocrotirea splendidelor mănăstiri bucovinene.

Gândul său mărturisit adesea are azi o reverberație aparte: „Pentru asta am devenit preot. Să învăț a muri în fiecare zi. Ne pregătim în fiecare zi de marea întâlnire cu El."

În actuala situație, conform Statutului BOR, cel care va administra temporar eparhia este Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, împreună cu Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Preasfințitul Damaschin Dorneanul”, precizează comunicatul.

Încă nu s-a stabilit data înmormântării.


Iată o scurtă biografie a Arhiepiscopului, preluată de pe agenția Basilica:

Înaltpreasfințitul Părinte Pimen s-a născut în 25 august 1929, în localitatea Greabănu, jud. Buzău, la botez primind numele Vasile.

A fost de la frate de mănăstire și monah la profesor, pedagog, apoi stareț, paroh, muzeograf, dar și reprezentant al Patriarhiei Române la Ierusalim, exarh, Episcop vicar, apoi Arhiepiscop.

După cursurile medii urmate la Liceul din Râmnicu Sărat, între 1948 și 1951 a studiat la Semi­narul monahal de la mănăstirea Neamț, fiind în acea perioadă frate de mănăstire. În data de 10 martie 1951 a fost tuns în monahism, pri­mind numele Pimen, iar la 29 iunie același an a fost hirotonit ierodiacon.

În anul șco­lar 1951-1952, a fost numit profesor pen­tru ciclul al ll-lea în cadrul Școlilor mănăs­tirești de la Neamț și Secu, apoi, pedagog la Seminarul Teologic de la mănăstirea Neamț (1952-1953); între 1953 și 1957 a urmat Institutul Teologic Universitar din București, unde a obținut licența cu lucra­rea: „Personalitatea Fericitului Augustin oglindită în confesiunile sale”.

A fost hirotonit ieromonah în anul 1957. În perioada 10 octombrie 1976 – 1 ianuarie 1977 a urmat cursurile de limba germană la Universita­tea din Köln. Bun slujitor și gospodar, a fost numit iconom și apoi stareț al mănăstirii Putna (1957-1961).

Apoi, a împlinit diferite ascultări: preot duhovnic la mănăstirea Văratec (1961-1962), preot la mănăstirea Durău (1962-1964), muzeograf la mănăs­tirea Putna (1964-1974); între timp a fost hirotesit protosinghel (1966) și arhiman­drit (1975); între 1974 și 1978 a fost stareț la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava.

De la 1 februarie 1978 a slujit la Reprezentanța Patriarhiei Române din Ierusalim. Între anii 1979 și 1982 a fost exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor.

La recomandarea Arhiepiscopului și Mitropo­litului Moldovei, Teoctist Arăpașu, pe 10 ianuarie 1982 a fost ales episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, cu titlul de Sucevea­nul și hirotonit în 24 iunie 1982.

În urma reînființării Arhiepiscopiei Sucevei, în 24 ianuarie 1991 a fost ales Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților și întronizat la Suceava în data de 3 martie 1991.

Pe lângă fructuoasa activitate misionară, pastorală și administrativă a publicat diverse studii, îndeosebi cu privire la iconogra­fia bisericească, dar și articole, cronici, recenzii în revistele „Mitropolia Moldovei și Sucevei” sau „Candela” (de la Suceava).

La împlinirea venerabilei vârste de 90 de ani, ierarhul a primit numeroase mesaje de felicitări și aprecieri, dar și privilegiul ca o stradă din Suceava să îi poarte numele.