ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


ACTUALIZARE  În opinia celor de la Institutul pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, părintele Iustin Pârvu „a activat în Mișcarea Legionară,  iar mai târziu a făcut apologia legionarismului și a avut repetate poziții antisemite și de negare a Holocaustului”.
 
 
 Mănăstirea Petru Vodă a transmis un comunicat adresat lui Alexandru Florian, directorul institutului „Elie Wiesel”, pentru a participa „la pomenirea Părintelui Arhimandrit Justin Pârvu, acest mare sfânt contemporan al poporului român și al întregii Biserici Ortodoxe”.

„Mănăstirea Petru Vodă, întemeiată de Părintele Arhimandrit Justin Pârvu în anul 1991, a fost în toți anii de sub călăuzirea marelui nostru duhovnic și în cei patru ani ce au trecut de la săvîrșirea sa un locaș de neîncetată rugăciune, călăuzire duhovnicească și mărturisire creștină. împlinirea poruncilor Evangheliei Mîntuitorului Iisus Hristos și călăuzirea spre El a poporului român au fost principala noastră preocupare în această sfintă mănăstire. Prin exemplul personal și așezămîntul pus de Părintele Ctitor, în toți acești ani au primit asistență spirituală și sprijin concret, material, indiscriminat, toți cei ce au bătut la porțile mănăstirii, nu numai creștini ortodocși, ci și cei aparținînd altor confesiuni, atei sau de altă religie, inclusiv evrei.

Acuzele de antisemitism aduse de domniile voastre Părintelui Justin Pârvu nu se regăsesc nici în faptele, nici în cuvintele sale. Inima sa și ușa chiliei sale au fost permanent deschise pentru toată omenirea.

În privința Legii 217/2015, chiar dacă inițiativa ei vă aparține, noi socotim că este o eroare judiciară și politică asupra căreia Parlamentul României de astăzi sau din viitor va reveni și o va abroga. O lege a memoriei nu își are rostul nicăieri în lumea aceasta, indiferent cît de multă suferință ar fi existat sau cîtă inflamare ar produce un anume subiect.

Primii 300 de ani de creștinism s-au caracterizat printr-o permanentă și sîngeroasă persecuție la adresa tuturor celor ce au crezut în Mîntuitorul nostru Iisus Hristos. Istoricii estimează un număr de 10.000.000 (zece milioane) de martiri – victime ale urii imperiale romane împotriva Domnului Iisus Hristos și a Sfintei Sale Biserici. Secolul al XX-lea a fost mai sîngeros și mai anti-creștin decît toate veacurile ce s-au scurs de la Nașterea Mîntuitorului pînă astăzi: istoricii estimează un număr între 60 și 100 de milioane de victime ale ideologiilor anti-creștine precum bolșevismul comunist, marxismul și nazismul. Cu toate acestea, nimănui nu i-a trecut prin cap, nici în zilele noastre, nici în ultimii 2000 de ani, să pedepsească cu închisoare sau în alt fel pe negaționiștii acestor uriașe persecuții anti-creștine, pe atei sau pe anti-creștini declarați. Pentru aceea, părerea noastră este că în privința istoriei nu se pot da legi. Este datoria fiecărei generații să-și cinstească înaintașii prin scrieri, studii, cercetări istorice și apologia suferinței pentru o cauză nobilă, însă decretarea existenței sau inexistenței unui eveniment istoric (cum a fost și marea de suferințe îndurate de poporul evreu în secolul al XX-lea sub diferite regimuri totalitare) este o aberație istorică. Istoria nu se impune prin decrete; istoria este expresia activității umane și a proniei dumnezeiești în temporalitate.

Considerăm, așadar, că va veni și ziua abrogării nefericitei legi 217/2015 prin care se vrea damnarea unor generații întregi de sfinți și de eroi ai poporului român și așteptăm de la factorii politici responsabili să-și asume acest gest.

Deoarece, ca ucenici ai Părintelui Justin Pârvu, am fost întotdeauna deschiși la dialog, vă invităm să veniți la Mănăstirea Petru Vodă în ziua de Sîmbătă, 10 Iunie a.c., la pomenirea de patru ani de la mutarea dintre noi a marelui nostru duhovnic, să le explicați miilor de oameni ce și-au anunțat deja prezența, în ce fel a contribuit Părintele Justin Pârvu "la respingerea democrației și la instituirea antisemitismului ca politică de stat” și cum "a făcut apologia legionarismului și a avut repetate poziții antisemite și de negare a Holocaustului”, așa cum ați afirmat în comunicatul dat ieri, întrucît noi, cei care i-am fost alături în cei 22 de ani de viețuire în Petru Vodă, nu cunoaștem să fi făcut așa ceva, afirmațiile dvs atît de radicale fiind cu totul depărtate de viața și învățătura sfinției sale. Vă vom oferi, la sfîrșitul slujbei de pomenire, 15 minute în care să explicați și justificați celor de față o afirmație atît de gravă precum cea pe care ați facut-o. Vă asigurăm de întreaga noastră bună-voință și de sprijinul necesar unui asemenea demers, deși așteptăm de la dvs să veniți ca mandatari oficiali deopotrivă ai comunităților evreiești și arabe din România, singurele comunități ce pot reclama existența vreunui anti-semitism în această țară. În privința legionarismului, cîtă vreme nici măcar regimul comunist (instaurat în România prin ocupația sovietică bolșevică, care a ucis și a torturat sute de mii de membri și simpatizanți ai fostei Mișcări Legionare) nu și-a putut permite să îl condamne ca ideologie, un discurs pe acest subiect nu credem că își are rostul.

Așteptăm, așadar, de la domniile voastre, să confirmați, cît mai grabnic posibil, participarea la această pomenire a Părintelui Arhimandrit Justin Pârvu, acest mare sfînt contemporan al poporului român și al întregii Biserici Ortodoxe.”
 
 
Știre inițială
 
Institutul pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” se arată „îngrijorat” de faptul că în expunerea de motive care a însoțit legea pentru instituirea zilei naționale de cinstire a martirilor din temnițele comuniste sunt invocate „persoane condamnate pentru crime de război”, se arată într-un comunicat de presă.

Deși folosește pluralul, lăsând impresia că toate persoanele citate în expunerea de motive a inițiatorilor legii au fost condamnați pentru crime de război, Institutul „Wiesel” se referă la numele filozofului Mircea Vulcănescu, cel condamnat în 1948, la „8 (opt) ani de temniță grea pentru crimă de război”.
 
În expunerea de motive, inițiatorii legii menționează numele părintelui Nicolae Steinhardt( etnic evreu), al pastorului Richard Wurmbrand (etnic evreu), al episcopului greco-catolic Iuliu Hosu, al părintelui greco-catolic Tertulian Langa, al politicianului Iuliu Maniu, al poetului Radu Gyr sau pe cel lui Aurelian Bentoiu. 
 
Este Mircea Vulcănescu un criminal de război?

În fișa matricolă penală a lui Mircea Vulcănescu (Foto, jos), însă, la secțiunea „Fapta comisă” este specificat „Crimă de dezastrul țării”. Mai exact, filozofului și sociologului i se imputau următoarele articole: „Militând pentru hitlerism sau fascism și având răspunderea politică efectivă au permis intrarea armatelor germane pe teritoriul țării”, respectiv „Au hotărât declararea sau continuarea războiului contra Uniunii Republicelor Socialiste Sovietice și Națiunilor Unite”. Pe tot parcursul vieții, Vulcănescu s-a manifestat explicit împotriva fascismului și/sau a hitlerismului, iar pentru a înțelege răspunderile lui Mircea Vulcănescu în „declanșarea războiului” contra URSS, trebuie precizat că acesta a fost subsecretar de stat la Ministerul Finanțelor în timpul guvernării Antonesciene. Mai mult, așa cum arată chiar în proces, Vulcănescu a intrat în Guvern din postura de ofițer al Armatei, respectând ordinul primit pe cale ierarhică.
 
Mai mult, superiorul lui Vulcănescu pe linie guvernamentală, Gheron Netta, a fost achitat printr-o decizie a Curții Supreme de Justiție din 17 ianuarie 2000. Instanța supremă a arătat  „că fapta săvârșită de inculpatul Netta Gheron nu întrunește elementele constitutive ale crimei de război prevăzută la articolul 2, litera a raporat la articolul 3, alineatul 2 din Legea nr.312/1945.” Așa cum arată Instanța Supremă în motivarea sentinței, Ministerul Finanțelor a lucrat în acea perioadă pentru limitarea pierderilor economice și sociale cauzate de război și nu a ajutat Germania nazistă în niciun fel. În aceste condiții, în opinia INSH, Netta Gheron poate fi cinstit ca martir al temnițelor comuniste (decedat în 28 august 1955 la Aiud), dar subalternul său, nu!

Tot în comunicatul menționat mai sus, Institutul „Wiesel” se arată „consternat” de faptul că inițiatorii legii pentru cinstirea a martirilor din temnițele comuniste l-au citat pe părintele Iustin Pârvu în expunerea de lege. În opinia celor de la „Wiesel”, părintele Iustin Pârvu „a activat în Mișcarea Legionară,  iar mai târziu a făcut apologia legionarismului și a avut repetate poziții antisemite și de negare a Holocaustului”, susține semnatarul documentului, Marius Cazan.

Într-un răspuns publicat pe siteul propriu, Mănăstirea Petru-Vodă afirmă că „O cunoaștere temeinică a istoriei, a filosofiei și a limbii țării noastre ar fi scutit INSH de ridicolul propriilor afirmații și ar fi generat o discuție fructuoasă și rațională, datorată acestui popor care îi găzduiește”.

Obștea Mănăstirii Petru Vodă afirmă că părintele Iustin Pârvu nu a făcut niciodată diferența între oameni, indiferent de etnie, cultură, credință sau alte criterii.

„Urmând pilda marilor voievozi români, ctitori ai multi-etnicului și multi-naționalul Sfânt Munte al Athonului, măreția duhovnicească a Părintelui  Justin Pârvu a îmbrățișat pe toți și toate. În mănăstirile sale și în toată viața sa nu a făcut nici o diferență de slujire și viețuire, drepturi și îndatoriri, între nici un fel de categorie socială: bărbați, femei, copii, bătrâni, săraci, bogați, inteligenți și neinteligenți, sănătoși, bolnavi, etnie, naționalitate, cultură, credință, toți au egală chemare către Dumnezeu, egală putere prin Sfântul Botez, și egală dragoste și îngrijire din partea Părintelui Justin.

Mănăstirile sale înmănunchează toate etniile conlocuitoare ale României moderne, și funcții de conducere sunt accesibile tuturor în mod egal, după vrednicie. Tuturor cetățenilor pământului le-a propovăduit adevărul de credință revelat, primit de la Dumnezeu prin Proroci, Apostoli și Sfinți, și adevărul istoric văzut cu propriii ochi, nu inventat sau măsluit. Iubirea sa nu a putut concepe nici un fel de ură, ca și Valeriu Gafencu a cărui duhovnicească dragoste către domnul R. Wurmbrandt i-a salvat viața acestuia din urmă, precum mărturisesc americanii care i-au auzit conferințele.
 
De aceea, văzând eludarea proceselor raționale prin care se încheagă comunicarea interumană civilizată și pervertirea faptelor istorice, avem motive de întristare și cerem de la Dumnezeu să aducă Pacea Sa către inimile tuturor celor iubitori de adevăr”, se arată în încheierea comunicatului semnat de starețul mănăstirii, protosinghelul Hariton Negrea.