ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Istoricul elvețian Oliver Jens Schmitt, adus în România de Editura Humanitas, a lansat mai multe acuzații la adresa Bisericii Ortodoxe Române și a elitelor românești interbelice.

Astfel, într-un interviu acordat siteului ziare.com zilele trecute, acesta afirmă că Biserica Ortodoxă Română este o unealtă folosită de către strategiile rusești în tentativa de a-și spori influența în România.
 

„Nu numai România, ci și multe alte țări au devenit în ultima vreme ținte ale acestei strategii rusești, o strategie care din păcate folosește și Biserica Ortodoxa Română ca unealtă de influență. E interesant că astăzi Biserica, și oficial, caută o legătură foarte strânsă cu Biserica Rusă, deși este universal cunoscut ca Patriarhul de la Moscova este un colaborator strâns al președintelui rus”, a spus el pentru Ziare.com.

În același interviu, Schmitt perpetuează ideea unei superiorități a ardelenilor față de restul românilor, susținând că democratizarea României nu putea veni din „Vechiul Regat”. Elvețianul-austriacul n-are nicio urmă de apreciere pentru I.C. Brătianu, cel care este practic artizanul României Mari.
 
„Ai României Mari, dar mai ales ai României Mari democratice. Nu la Brătianu, și nu la liberali, nu la Partidul Poporului și nu la Averescu. Crearea unei Românii democratice nu putea să vină din Vechiul Regat. Evident că democratizarea României ar fi putut fi realizată printr-o colaborare între stânga regățeană și Partidul Țărănesc, cu experiența democratică de opoziție. Ceea ce a lipsit adesea în istoria recentă a României a fost acest spirit de opoziție legat de o organizație politică puternică. Asta a fost marea lecție pe care au învățat-o românii ardeleni sub stăpânirea autoritară a statului maghiar”, a continuat el.

Aceste alegații sunt doar ultimele dintr-o serie mai lungă, începută la finalul anului trecut, simultan cu lansarea cărții „Corneliu Zelea Codreanu. Ascensiunea și căderea Căpitanului.” ActiveNews a relatat că Schmitt a participat și la o „dezbatere” care își propunea să combată „renașterea legionarismului”, ca urmare a evenimentelor din ultimul timp de la București.

 
Recent, într-o conferință susținută la Ateneul Român, Schimitt, a dezvoltat discuția, făcând o serie de afirmații care în mod normal ar fi trebuit să stârnească reacții puternice.

Iată câteva dintre acestea, conform transcrierii realizate de istoricul Mircea Stănescu, pe blogul său:

 „Românii și România nu au nici o legătură cu Democrația, excepții: guvernarea lui Maniu din 1928 și opoziția acestuia față de Carol al II-lea de mai târziu.
 
Românii din Vechiul regat, Ardeal, Banat, Crișana, Bucovina și Dobrogea aveau puțin în comun, în afară de limbă.

Pierderile teritoriale ale României au fost modeste, în comparație cu Europa Central Răsăriteană

Tipul dominant al sistemului politic a fost Autoritarismul, care de două ori s-a radicalizat în totalitarism, prima oară prin dictatura lui Antonescu, marcată de genocidul evreilor (Șoah), și primii 20 de ani din teroarea comunistă.
A existat și o continuitate românească internă între Monarhie, Mișcarea Legionară, trecând prin dictatură militară, spre Partidul Comunist.
 
Românii au opus atât de puțină rezistență la preluarea puterii de către comuniști, comparativ cu Polonia și Ungaria, dintr-un motiv mai general: colaborarea elitelor intelectuale cu regimurile autoritare (spre deosebire de Finlandezi, Baltici, Polonezi)
 
Constatarea „firului roșu" – „forma dominantă, autoritar-totalitară a Statului a avut în fapt o suprastructură ideologică de o continuitate remarcabilă: etno-naționalismul ortodox" – este dureroasă, dar fără aceasta va fi dificilă o schimbare fundamentală în viitor.
 
Genocidul evreilor și romilor a fost pregătit din punct de vedere sociologic de Sabin Manuilă, un elev al Dimitrie Gusti
 
După 1989 spectrul comunist, întrețesut cu serviciile secrete, a cultivat resentimentul naționalist, alcătuit din: antiparlamentarism, antipluralism, antioccidentalism, antisemitism sau, formulat pozitiv, printr-un autoritarism naționalist-ortodox..
 
Tot atât de puțin a contribuit la democratizare și la orientarea occidentală BOR, dacă și-a pus vreodată cu adevărat problema. Ierarhi, preoți, monahi și călugărițe au promovat gândirea autohtonist-naționalistă, au sprijinit deseori legionarismul, au luat parte în mod substanțial la distrugerea Statului constituțional în 1938, prin participarea Patriarhului însuși ca prim-ministru, au participat la grave crime de război în Transnistria, i-au reprimat în perioada interbelică pe greco-catolici și pe cei de alte confesiuni, iar în 1948 au zdrobit Biserica Greco-Catolică Unită, în perioada comunistă i-au sprijinit pe deținătorii puterii în vechea tradiție bizantină a simfoniei și nici după 1989 BOR n-a însoțit drumul României către Occident. Ultimele evoluții arată că aceasta se înțelege pe sine ca actor în curentele antioccidentale și orientează societatea spre Răsărit.
 
România este un Stat post-imperial compozit, ca și Iugoslavia, Cehoslovacia sau Polonia, s-a format din ruinele imperiilor apuse în 1917–1918.
 
La 100 de ani de la formarea ei, România se află iarăși la răscruce de drumuri. Va dori oare să meargă pe propriul drum, ca odinioară sub Ceaușescu, în sistemul său de alianțe, undeva între Vest și Est, sub semnul naționalismului indigenist ortodox, sau al Statului din 1918 care a eșuat din pricina condițiilor grele? Se va impune România lui Maniu și Coposu sau cea a unor oameni din Oltenița și Scornicești?”


Nota redacției: O parte din transcrierea afirmațiilor lui Oliver Jens Schmitt a fost preluată de pe blogul istoricului Mircea Stănescu, fără menționarea sursei,  situație pentru care cerem scuze autorului. Îl asigurăm pe dânsul și pe toți cititorii că redacția se disociază de acest gen de practici și că nu le practicăm în niciun fel.