ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


A alergat sute de kilometri în condiții extrem de grele pentru a susține cauza copiilor cu autism și a străbătut cele mai mari deșerturi din lume, purtând steagul României și simbolurile Inspectoratului General pentru Situații de Urgență. 

Iulian Rotariu, pompierul de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență (ISU) Botoșani,  a participat, în perioada 12-19 noiembrie, la ultra maratonul "Racing The Planet Ultra Patagonia 2017" din Argentina.

El a intrat în competiție alături de alți peste 300 de sportivi din 60 de țări din întreaga lume și a terminat cursa pe locul al patrulea în clasamentul general și pe locul I la categoria sa de vârstă. A alergat peste 250 de kilometri, înfruntând temperaturi și condiții extreme, la final primind din partea organizatorilor "4 deserts" trofeul "Fair Play".

A alergat în spirit caritabil 250 de kilometri în șapte zile, pentru a face cunoscută și a sprijini „Asociația Părinților Copiilor cu Autism din Botoșani", însă, după cum el însuși mărturisește, "bănuți vin, dar vin puțini".

Cursa „Racing The Planet Ultra Patagonia 2017", care se numără în primele zece curse din lume ca dificultate, s-a desfășurat în cea mai faimoasă și sălbatică regiune din America de Sud, dominată de munții Anzi. Alergarea s-a desfășurat într-o zonă exclusiv muntoasă, cu lacuri și dune de nisip, la o altitudine de 3.000 de metri, unul din locurile din lume unde se poate face insolație și degerături în aceeași zi.

„A fost o cursă foarte grea. A fost o cursă frumoasă. Pentru mine, o cursă frumoasă implică adversari pe măsură, sportivi foarte bine pregătiți, cert cei mai buni sportivi ai lumii la ora actuală. Neîmblânzita Patagonie își merită pe deplin numele de neîmblânzită. Au fost zile când am alergat 80 de kilometri, iar zece minute am prins ninsoare, zece minute am prins o ploaie torențială, în următoarele 15 minute a fost soare că simțeam că îmi frige șapca, ca în următorul minut să mă arunc în râu cu apa până la piept, să ridic rucsacul deasupra capului, să nu fie udate hainele, medicamentele, alimentele și să ies în două—trei minute din vâltoarea râului. În momentul în care ieșeam din apă, ningea, ploua, trebuia să merg mai departe. Mă gândeam că, dacă alerg, sigur mă voi încălzi. Am fost cu picioarele umflate, ochii umflați, dar a fost o cursă frumoasă", povestește cu satisfacție Iulian Rotariu.

Plin de credință și optimism, Iulian Rotariu nu s-a gândit niciodată să renunțe la cursele infernale. Din contră, se gândește la familia sa și la copiii cu autism în numele cărora aleargă, primit astfel forța necesară pentru a străbate deșerturile.

„Îi mulțumesc lui Dumnezeu că am ajuns sănătos acasă, că am avut o gură de apă și o bucățică de pâine. Două candele ard mereu la noi în casă, iar soția și copiii au grijă să nu se stingă. Și la mama acasă candela arde mereu, ca să văd cele două lumini acasă, ca să mă întorc, pentru că tot timpul am spus că acasă e raiul", a subliniat plutonierul major de la ISU.

El este unul dintre puținii participanți la asemenea competiții care nu dispune de un staff tehnic propriu. Iulian Rotariu merge la ultramaratoane de unul singur, doar cu rucsacul în spate, cu puțină mâncare și apă, uimindu-și adversarii. 

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews