Sa ceri demisia Patriarhului cand tu nu ai mai intrat intr-o biserica de ani de zile e ca si cum nu ti-ai face duş cu anii si ai iesi in strada sa ceri demisia managerului de la CHANEL. Ca nu e bun parfumul, ca-i prea scump si ca totul in jur iti miroase urat!

Tara arde, astia ne fura din toate partile si toti nedusii la biserica -unde ar putea invata sa isi vada mai intai de bârna din ochiul lor si apoi de aschiile altora - dau vina pe Patriarh si pe Biserica pt orice! Si ii mai smintesc si pe altii saracii care n-au timp sa citeasca, sa gandeasca si se lasa mult prea usor spalati pe creier.
Vad peste tot in jur oameni care se transforma usor usor in zombii cu acelasi discurs- ei n-au nevoie de preoti... vorbesc direct cu Iisus. (Ce tare! Chiar asa? ) Nu merg duminica la biserica pentru ca ei il au pe Dumnezeu in suflet ( cum bine spunea un prieten de-al meu Emilian e ca si cum nu ai mai merge sa iti vezi mama, ca oricum o ai in suflet!

Toti popii fura- chiar daca putini dintre ei au stat de vorba cu mai mult de 3 preoti in viata lor. Patriarhul e antipatic - de parca e pus acolo ca hostess, sau PR de Club, sau sa danseze din buric! Habar nu au ce inseamna Sfanta Liturghie , nu au mai pus mana pe o carte ortodoxa de nu stiu cand, dar ei nici n- au nevoie: in loc de Filocalie il au pe Mandruta, in loc de Parintele Staniloae il au pe Banciu, ca asa frumos face spume la gura....iar din Vietile Sfintilor n-au inteles decat showul pe care il dau la TV cei de la Stirile de la ora 5. Nu au nevoie de spovedanie, de Sfanta Impartasanie, de post si in general nu dau doi bani pe nimic din ceea ce ne-a tinut ca neam pana in 2015- ca ei le stiu pe toate. De la televizor.

Daca n-ar fi tragic ar fi chiar amuzant. Dar totusi ramane tragic.
Inca mai e timp insa sa inchidem televizoarele, sa punem mana pe un Steinhardt, sa ne uitam in jur sa vedem ca la un parinte cu defecte sunt cel putin alti 10 cu har, sa cunoastem inainte sa judecam si sa constientizam ca nu Biserica va avea de suferit daca ne rupem noi de ea....Noi avem de pierdut! Ea e acolo de mii de ani!!! Si va ramane pana la sfarsit! Si nu o sa avem o scuza ca n-am stiut!

N. Steinhardt – "Un crestin-ortodox nu poate zice: N-am stiut! Sunt lucruri pe care le poate afla oricine…
N-am stiut – raspunsul celor carora li se vorbeste de tortura, de lagare, de inchisori, de recunoasteri totale ale acuzatiilor, de internari politice in ospicii de nebuni – „nu tine”, nu e o scuza valabila.
Nimeni nu este obligat sa inventeze praful de pusca ori sa descopere teoria cuantelor. Altminteri insa, elementara desteptaciune e o indatorire. Mai ales pentru un crestin, care trebuie sa fie mereu atent la ispite. Iar prostia este o ispita. Dar nu numai pentru crestin – si aceasta din pricina unei constatari experimentale obiective: nimeni nu stie nimic, dar toata lumea stie totul.

Nestirea, indobitocirea, trecerea oarba prin viata si printre lucruri, sau trecerea nepasatoare, sunt de la diavol. Samarineanul n-a fost numai bun ci si atent: a stiut sa vada.

Altfel, de ce le-ar spune Domnul oamenilor: acesta este ceasul vostru; ori de ce i-ar indemna sa vada cu ochii, sa auda cu urechile si sa inteleaga cu inima; ori cum de-ar fi putut ei sti ca Domnul e flamand, insetat, strain, bolnav sau in temnita ca sa-L poata hrani, sa-I poata da de baut, sa-L poata primi, sa-L poata imbraca sau sa poata veni la El?
Jean Cau ii raspunde lui Roger Garaudy (care si el spune ca n-a stiut) cum nu se poate mai bine: dar eu unul care n-am fost profesor universitar si membru in comitetul central, eu cum de-am stiut? Milioane de oameni de pe strazi cum de-au stiut?

Adevarul este ca nu-i nevoie de cine stie ce secrete informatii, sunt lucruri pe care le poate afla oricine, numai sa vrea catusi de putin. (Spionii de cele mai multe ori transmit inutil, de doua ori inutil: pentru ca se stia, pentru ca nu sunt crezuti.) Sunt lucruri pe care le simti daca nu-ti astupi urechile si nu-ti acoperi ochii dinadins. Cine are urechi de auzit. Dar daca e omul prost? Prostia nu e nici ea o scuza pentru ca nimeni nu e atat de prost – (nu-i vorba de oligofreni sau de psihopati; aia, saracii, sunt exclusi) – incat sa nu-si poata da seama ca doi plus doi fac patru si ca doi plus doi nu fac noua.

Nu ne convine s-o recunoastem, ne adapostim indaratul obiectivitatii stiintei, dar sunt daruri elementare, le avem de la fire si zac in sufletul, inima, rarunchii, mintea, bojocii, maruntaiele, celulele, tropismele si sinapsiile oricui. Toata lumea stia ca Irod e o pramatie, Robespierre o canalie, Stalin un ticalos.
Chibrite aprinse aruncate peste benzina. Dar eu parca am stiut ceva? Am stiut eu ceva despre lumea aceea fara de asemanare in mijlocul careia m-am pomenit? Despre suferintele ascunse? Despre eroii nestiuti? Despre cei ce douazeci si patru de ore din douazeci si patru isi pastrau demnitatea in celule concepute sa duca numai la denunt si spurcaciune, la prabusire si dementa?

Mii de draci ma furnica vazand cum este confundat crestinismul cu prostia, cu un fel de cucernicie tampa si lasa. O bondieuserie (e expresia lui tante Alice), ca si cum menirea crestinismului n-ar fi decat sa lase lumea batjocorita de fortele raului, iar el sa inlesneasca faradelegile dat fiind ca e prin definitie osandit la cecitate si paraplegie. "

Sa ne lumineze Dumnezeu!