Toate discuțiile în jurul lipsei slujbe de incinerare pentru defuncta Cristina Țopescu sunt născute din dorința de a schimba rânduielile vechi de sute de ani ale Bisericii Ortodoxe, crede jurnalistul Paul Gabriel Andrei.

Acesta afirmă că se dorește ca Biserica să cedeze pe un subiect, pentru ca apoi să-și schimbe valorile pe alt subiect va ajunge să facă tot ceea-și doresc unii.

„Slujbă ortodoxă pentru un om incinerat se poate face.


Dacă a pierit într-un incendiu, dacă a fost incinerat împotriva voinței lui sau dacă a fost un martir ars pe rug.

Băi, cam astea sunt singurele variante. Restul sunt tot...vorbe.

"Motivul INCREDIBIL pentru care Cristina Țopescu nu va avea slujbă la incinerare" este titlul care mi-a sărit în față. Dai click și citești ceea ce a declarat Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al BOR: "Nu se face slujba de înmormântare pentru cei incinerați, întrucât prin incinerare se distruge în mod programatic și artificial trupul (subiectul concret al înmormântării). În creștinism, sufletul și trupul persoanei umane sunt prețuite împreună, nu separat, demnitatea lor fiind păstrată și după moarte."

Și citesc postări pe această temă din partea unor indivizi foarte deschiși la minte care încearcă cu cuvinte frumoase și atrăgătoare să explice că civilizat și normal ar fi totuși să meargă acolo un preot să zică un "Doamne ajuta!". "Ce ar strica domne? De ce nu o fac, că nu le dă nimeni bani?!".

Deci motivul INCREDIBIL e de fapt că biserica își menține pozitia pe care o are de sute de ani.

Pe subiectul slujbei s-a discutat și la moartea altor persoane publice, Andrei Gheorghe, Sergiu Nicolaescu sau Răzvan Ciobanu. Primii doi au cerut incinerarea, ultimul s-a sinucis. De fiecare dată, evenimentul nefericit a fost un prilej pentru unii să mai dea un atac la Biserica Ortodoxă. E singurul motiv pentru care ei comentează pe seama subiectului. Nu sunt deloc interesați de sufletul decedatului, de înmormântarea propriu-zisă, nu sunt teribil de nefericiți că defunctul nu are parte măcar în ultimul ceas de o rugăciune. Nu, pentru că pentru ei oricum nu contează, sunt oamenii care se mândresc cu ateismul declarat. Dacă nu crezi, de ce militezi pentru o slujbă?

Ei doresc să vadă un preot acolo nu pentru ceea ce ar înseamna prezența lui acolo pentru mort, ci pentru că ieșirea din normalul bisericii ar însemna că se poate. Că pot exista excepții de la valorile și dogmele păstrate de atâta timp. Dacă se poate o dată, de ce să nu se schimbe și alte lucruri? Și apoi să apară tot felul de idei din partea celor cu viziuni noi și "mai aproape de anul 2020". Aceasta e de fapt miza, să avem o biserică "apropiată" de mofturile omului actual, una care să ne lase să facem tot ce dorim noi, eventual să accepte și căsătoriile între vrăbii și pescăruși.

Pe Dumnezeu nu îl ții la ușă. Dacă în timpul vieții nu i-ai deschis ușa casei, degeaba mai vine un preot să spună un "Doamne ajută" când e prea târziu. Dumnezeu bate la ușă, îți bate și în geam, dar o face o dată, de două ori, apoi pleacă și speră să îi dai tu un semn când i-ai găsit un loc în casa ta. Dacă tu nu o faci niciodată, atunci ce să caute la înmormântarea ta?

Trist, dar asta-i viața. Și moartea”, a scris Paul Gabriel Andrei.