ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


Departamentul pentru Situații de Urgență (DSU) a dat publicității recent un „Raport privind lecțiile învățate în urma incendiului de la clubul Colectiv”. Cu mici, dar foarte mici excepții, operațiunea a decurs ca la carte, susțin oficialii care au întocmit acest raport. „Concluzia generală care rezultă din procesul de lecții învățate este aceea că problemele apărute sunt punctuale și nu au avut un impact semnificativ asupra eficienței intervenției structurilor de urgență la locul incendiului, despre care apreciem că s-a desfășurat în parametrii corespunzători”, se spune în preambulul raportului DSU.

Despre ce lecții vorbim atunci? Despre lecții de marketing și PR. Despre cum trebuie apărată imaginea unei instituții care a devenit soclu pentru un om. Și despre cum poate fi manipulată realitatea, pentru a se ajunge la concluziile convenabile.

Ȋn raportul DSU, în coloana din tabel dedicată „situației operaționale”, s-au strecurat mai multe neadevăruri. Fiecare reprezintă o lecție neînvățată în urma incendiului de la clubul Colectiv.

MINCIUNA 1. Ȋn raportul DSU se spune că la „ora 22:32 – primul apel de urgență - apelantul comunică dispecerului că este vorba de un incendiu la un club, specificând numele clubului COLECTIV. Nu se certifică faptul că există posibilitatea unui număr mare de victime.”

E un minciună sfruntată. Ȋn apelul de la ora 22:32, efectuat de Victor Dobre, angajat al Club Colectiv, dispecerul de la pompieri întreabă „îmi puteți aprecia cam câte victime sunt?”, iar cel care a sunat la 112 răspunde „Nu știu, sunt foarte mulți, erau 500 de persoane înăuntru. Sunt foarte mulți! Urgent, vă rog! Ambulanțe, ambulanțe!”. Dispecerul de la pompieri insistă: „Ne puteți da un număr așa, de...”. Iar apelantul îi strigă, disperat: „Haideți, vă rog frumos, trimiteți ambulanțe, că sunt peste 50 de persoane rănite”. „Trimitem câte putem, dom’le, trimitem câte putem...”, răspunde angajatul ISU.

 

 

Conform anchetatorilor, incendiul din Colectiv a izbucnit la 22:32:16. Era greu de estimat imediat numărul de victime. Ȋnsă Victor Dobre a făcut o apreciere corectă. A transmis că în club sunt sute de persoane, dar și că, la acel moment, câteva zeci erau deja rănite în incendiu.

Contrar acestor evidențe, raportul DSU notează, ca „problemă identificată”, „dificultatea în stabilirea unui număr estimativ de victime cât mai apropiat de realitate”. Ca „lecție de învățată”, se scrie în raportul DSU pe un fond verde pal, ar fi „suplimentarea întrebărilor de către dispeceri pentru a se reuși în limita posibilităților formarea unei imagini a situației de urgență produse (estimarea unui număr potențial de victime).”

 


Dacă ascultați înregistrarea apelului, veți constata ridicolul întrebărilor puse de dispecera de la 112, care pare ușor surdă („Strada Tăcărabilor 7”, „Notarilor 7?!” „Tăbăcarilor 7”, „A, Tăbăcarilor 7...”), dar și de dispecerul de la pompieri, care se arată sincer surprins de ceea aude („Ard niște oameni?!”), și apoi revine cu întrebarea, deși în fundal se auzeau țipetele răniților: „Sunt persoane arse, domnule?”.

MINCIUNA 2.
„Reacția dispeceratului. ISUBIF alertează subunitatea în al cărei raion de intervenție s-a produs evenimentul, conform procedurii specifice la incendii (3 autospeciale cu apă și spumă, 1 autospecială de intervenție și salvare de la înălțimi, 1 echipaj de prim ajutor. Suplimentar se alertează tehnică specifică formată din pompieri salvatori (1 autospecială de intervenție și salvare de la înălțimi, 1 autospecială de descarcerare grea și o unitate terapie intensivă mobilă SMURD cu medic). SABIF (n.r. Serviciul de Ambulanță București Ilfov) alertează un echipaj C2 cu medic”, se spune în raportul DSU.

E o minciună prin omisiune. Pentru că nu ni se comunică și timpii de intervenție. Mai mult, deși „subunitatea în al cărei raion de intevenție s-a produs evenimentul” este Grupul 5, ce are în dotare 3 ambulanțe SMURD în Pieptănari, 2 la unitatea din 13 Septembrie și alte 2 în Grozăvești, din cele 7 (șapte) mașini, doar una singură a ajuns la Colectiv. La ora 22:43, adică după 11 minute de la apelul la 112. „Trimitem câte (ambulanțe) putem, dom’le, trimitem câte putem...”, se angajase dispecerul de la ISUBIF în convorbirea de la 112. SMURD-ul atât a putut pe loc: o singură ambulanță.

SABIF a avut prima ambulanță la Club Colectiv la ora 22:39:00. La ora 22:40, la Club Colectiv ajungea și a doua ambulanță SABIF. Iar la 22:43, când prima ambulanță SMURD sosea în fața fabricii Pionerul, SABIF avea deja la fața locului 5 ambulanțe.   

 

 

MINCIUNA 3. La „ora 22:43, după efectuarea recunoașterii de către primele forțe ajunse la locul intervenției, se solicită în sprijin, având în vedere potențialul de număr mare de victime, resurse suplimentare medicale, autospeciale de transport personal și victime multiple (ATPVM), autospeciale de intervenție dezastre – resurse prevăzute a fi mobilizate în cazul declanșării Planului Roșu de Intervenție. Reacția dispeceratului – alertează mai multe forțe pentru intervenție”, se precizează în raportul DSU.

Este tot o minciună prin omisiune, pentru că din nou nu sunt pomeniți timpii de intervenție, extrem de necesari în analiza unei operațiuni de acest tip.

ATPVM-urile, mașini construite și dotate special pentru intervenții la locul unui incident soldat cu mai multe victime, pot transporta 4 pacienți pe brancarde, plus alți 2 pacienți în poziție șezândă. Cele trei ATPVM-uri care au intervenit la Club Colectiv au ajuns acolo „în intervalul orar 22:58 – 23:21”, după se precizează într-un răspuns oficial primit de Active News de la ISU București.

Din raportul DSU aflăm însă și că autospecialele au venit fără personal medical. „Dacă resursa era direcționată către Spitalul Floreasca, ar fi putut prelua personalul medical”, se spune în document. Cu alte cuvinte, deși la locul dezastrului se acorda primul ajutor pe trotuar, iar medicii ajunși acolo erau copleșiți de multitudinea și gravitatea cazurilor, ATPVM-urile au funcționat în acea seară doar pe post de taxi-uri cu capacitate sporită.    

   

Mai departe, raportul DSU vorbește despre faptul că echipajele de intervenție ale ISUBIF și SABIF au comunicat pe frecvențe diferite, că „dispeceratul medical SABIF se află într-o locație diferită de cea a disceperatului ISU SMURD”, iar „pe durata intervenției decizia medicală unitară de transferuri nu a existat”, ceea ce impune „necesitatea unei dispecerizări și coordonări integrate a tuturor resurselor de intervenție”. De fapt, urgentarea înființării dispeceratului unic este principalul motiv pentru care raportul DSU a fost elaborat și dat publicității.

MINCIUNA 4. E o tentativă de fentare a adevărului. Pentru că aici DSU ar fi trebui să vorbească și despre cei doi angajați ISU care s-au prefăcut că verifică acel club. Povestea lor nu există în raport, deci este tot o lecție neînvățată. „Ȋncadrarea locației unde s-a produs evenimentul pe strada Tăbăcarilor, (sic!) a făcut ca primele resurse de intervenție să ajungă la adresă, unde nu exista posibilitatea de acces către eveniment, poarta de intrare fiind închisă, accesul făcându-se pe partea opusă. Acest lucru a condus la o creștere a timpului de intervenție cu câteva minute (n.r. – 2 sau 15?), primele echipaje fiind nevoite să ocolească întreg perimetru a fostei fabrici Pionierul”.

 

 

Dacă Georgică și Antonina, cei doi angajați ISU, și-ar fi făcut treaba atunci când au venit în control la Colectiv, ar fi trebuit ca la dosar și, implicit, în baza de date a ISUBIF, să existe și o schemă a zonei. Făcută de cei de la prevenție, pentru a ușura munca celor de la intervenție. Ca între colegi. Așa ar fi logic, nu?

N-a fost și nici nu va fi. Ca „lecție învățată”, DSU notează „revizuirea prealabilă a planurilor operative de intervenție în vederea verificării căilor de acces la obiective”, dar și, atenție!, „suplimentarea întrebărilor dispecerilor către apelanți, astfel încât să se poată identifica, în limita posibilităților, dacă adresa din foaia de caz 112 este aceeași cu accesul către locația unde s-a produs evenimentul.”

Imaginați-vă înregistrarea apelului la 112, cu „Tăbăcarilor” – „Notarilor”, suplimentată cu întrebări de genul „e vreo poartă la această adresă, domnule?” „Da, se vede una”. „Se poate intra pe ea?” „Nu știu, e departe. Veniți urgent, vă rog, mor oameni!” „Puteți merge totuși până la poartă, să verificați?” Uneori, și porțile vechi tot noi se dovedesc a fi...   
 
MINCIUNA 5. Conform procedurilor în vigoare, „intervențiile executate la aplicarea Planului roșu de intervenție sunt conduse de inspectorul șef al I.S.U. sau de înlocuitorul acestuia, care este numit comandant al operațiunilor de salvare (C.O.S.). Acesta îndeplinește atribuțiile comandantului acțiunii și îl are ca adjunct pe medicul de gardă al S.A.J. sau pe locțiitorul acestuia, care este numit director al operațiunilor de salvare medicală (D.S.M.)”.

Ȋn seara de 30 octombrie 2015, la incendiul din Colectiv, „la sosirea la locul intervenției a DSM-ului, un număr de victime era deja evacuat către spitale de ambulanțele sosite la fața locului”, se spune în raport. De fapt, multe victime se auto-„evacuaseră” și cu mașinile personale sau cu taxiurile, având în vedere numărul insuficient de ambulanțe.

Rămâne întrebarea: când a sosit DSM la locul intervenției? La cât timp după apelul la 112? Raportul nu precizează, dar identifică drept o problemă faptul că „nu există o alocare continuă de medici dedicați pentru funcția de DSM, acest lucru se realizează prin cumul cu funcția de medic responsabil de gardă. Lecția învățată”, zice raportul DSU, ar fi că „se impune aprobarea înființării unei linii de gardă pentru DSM care să efectueze serviciul de gardă la sediul SCUB 24/24 h și alocarea unei autospeciale a medicului de urgență”.

Simțiți cum se strecoară minciuna, prin alăturarea celor două texte ale raportului DSU? Repetăm întrebarea ce ar putea stabili adevărul: la ce oră a ajuns la fața locului directorul operațiunilor de salvare medicală (DSM)? Pentru că acest răspuns ar putea fi cu adevărat o lecție învățată.

MINCIUNA 6. DSU a identificat că există „neconcordanțe de ore între documentele operative/rapoartele ISUBIF și SABIF”, explicând că „aceste neconcordanțe au condus la imposibilitatea oferirii unor raportări unitare către eșaloane superioare”.

Presa face parte dintr-un eșalon devenit neglijabil. Cu toate acestea, atunci când Active News a solicitat celor de la SABIF și ISUBIF, în baza legii privind accesul la informațiile de interes public, timpii de intervenție de la Colectiv, SABIF a răspuns promt și detaliat, iar ISUBIF târziu și la modul general. Nu neconcordanța informațiilor din celor două rapoarte primite ne-a surprins, ci modul diferit în care cele două instituții au comunicat. Iar totala transparență a celor de la SABIF ne-a demonstrat că ei nu au nimic de ascuns.

Și în acest caz, DSU propune ca măsură „urgentarea înființării Dispeceratului Integrat la nivelului București - Ilfov”. Doar astfel, cu toții vor avea aceleași rapoarte și același stil de comunicare publică.

MINCIUNA 7. La capitolul „Bune practici”, DSU menționează că „folosirea procesului de «discuții bilaterale» cu centre speciale pentru transferul în străinătate, prin intermediul ambasadelor, a condus la o reacție rapidă a celor din afară, reușind ca în câteva zile victimele transferabile, selectate de către echipele de medici străini să poată fi transferați”.
E o minciună uriașă. Rudele victimelor aflate și acum la tratament în străinătate știu asta. Părinții copiilor care au murit cu zile în spitalele din București știu și ei asta. Patru tineri internați la Spitalul „Sf. Ioan”, s-au stins, rând pe rând, după 2-3 săptămâni de spitalizare, din cauza unor infecții pulmonare.
Transferul pacienților în străinătate s-a făcut greu și târziu. Prea târziu, pentru unii dintre ei. Să menționezi acest aspect la „Bune Practici” e o dovadă ori a paralelismului cu realitatea, ori a ipocriziei, din partea DSU.

Iar omiterea precizării, în același raport, a faptului că secția specială pentru arși din Spitalul Floreasca, deși inaugurată în aprilie 2015, era nefuncțională la 30 octombrie 2015 reprezintă tot o încercare de palmare a adevărului.  

Niciun sistem nu e perfect. Toate sunt însă perfectibile. Instituții și oameni, cu toții învățăm din greșeli. Important e să avem inteligența și tăria de caracter să ne recunoaștem greșelile. Mai ales în cazuri atât de grave, precum Colectiv, în care 63 de oameni și-au pierdut viața. Recunoașterea greșelilor ar fi trebuit să fie pentru DSU, dar și pentru cel aflat aflat în fruntea acestui departament, prima lecția învățată în urma incendiului de la clubul Colectiv.

„Errare (Errasse) humanum est, sed in errare (errore) perseverare diabolicum”, spunea Seneca. A greși este omenește, a persevera în greșeală este diabolic.

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews