Cazul prezentatoarei de știri Magda Vasiliu a stârnit numeroase reacții în țară. Aceasta s-a plâns privind birocrația din sistemul de sănătate din România care nu îi permite să își ajute copilul bolnav de cancer care se află la tratament în Italia.

Criticile aduse de acestea au făcut chiar ca premierul Tudose să îi ceară în ședință de guvern ministrului Sănătății, Florian Bodog, să ia măsuri pentru debirocratizarea sistemului. Însă, în mediul online au apărut și destule voci ce o critică și chiar jignesc pe Vasiliu și susțin că de fapt ea urmărește alte lucruri prin această prezență.

Magda Vasiliu a răspuns într-o postare pe Facebook celor care o critică și a oferit mai multe detalii despre starea de sănătate a băiețelului său: 

„Sunt mustrată, persiflată și catalogată drept „frustrată" de niște oameni care nu înțeleg demersul meu, doar pentru că mi-am permis să-mi spun părerea despre o stare de fapt. Nu sunt contra donațiilor, mai ales când e vorba de copii. Dimpotrivă! Însă simplul fapt că e nevoie de donații ca să-ți tratezi copilul în străinătate e un semnal că ceva rău se întâmplă în țara ta. Fie nu ai parte de tratament adecvat, decent, fie statul român nu te sprijină. Nu am dat nume, nu am generalizat. Probabil unii se simt cu musca pe căciulă. Dar am susținut că sunt asociații care fac abuzuri și oameni care, odată ajunși la tratament, uită de ce au plecat din țara lor... am primit mesaje despre activitatea asociațiilor, oameni care se plâng, reclamă abuzuri sau corupție... dar, evident, nu generalizez... cât despre acuza penibilă că „vreau să capitalizez imagine,", nu pot comenta o asemenea prostie.

 

Nimeni n-a știut că sunt la Roma până acum o lună, deși sunt aici din mai. N-am vrut să-mi expun copilul și problemele, nu vreau bani, nu vreau atenție. Celor care sunt atât de reduși încât să creadă că prin ceea ce fac vreau atenție le spun atât: în momentul în care am plecat aveam toate pârghiile să fac campanii, să-mi expun necazul, să „capitalizez imagine", compasiune etc. Și aș fi strâns poate și bani suficienți încât să nu mai am nevoie de concediul medical de la care a pornit totul. Vreau doar curaj și asumare din partea celor aflați în suferință. Pentru că doar așa, solidar, sper să se poată schimba ceva. Tot respectul pentru asociațiile oneste, donatori etc... însă munca lor rezolvă doar probleme locale, cazuri punctuale... pe ceilalți, cine îi ajută? Dacă nu conștientizăm că statul are obligația s-o facă, vorbim degeaba! Eu o să tac, dar voi publica tot ceea ce primesc de la părinți! Fără pareri personale, pentru că nu vreau să influențez în vreun fel percepția celor care-și fac timp să citească... si, da, sunt frustrată într-adevăr! Pentru că acum, în situația dată, nu pot face mai multe.”