ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Actrița a relatat în interviu că nu s-ar fi gândit nici o clipă la avort dacă ar fi știut că va naște un copil cu probleme speciale.

„E ca și când noi, în tot ceea ce facem, trebuie să facem numai lucruri mărețe și de nota 10. Trebuie să iei ca atare ce îți dă Dumnezeu și să mergi mai departe, cu atât mai mult când e vorba de un copil. Și consider că Dumnezeu le dă copii cu dizabilități tocmai oamenilor care pot să ducă crucea aceasta sau care au ceva de învățat din asta. Deci nu e nimic întâmplător. Iar eu pot să dau mărturie că acest copil cu probleme m-a schimbat în bine cum poate nu m-ar fi schimbat în bine un copil genial”, a spus Manuela.

Totodată, ea a declarat că nu a resimțit autismul fiului ei ca pe o povară. Interviul acordat este o lecție de curaj și, mai ales, de tenacitate în lupta pentru bine, de folos părințiilor care au copii cu nevoi speciale și de folos oricui vrea să trăiască frumos, după adevărata frumusețe a lumii: dragostea curată și în adevăr.
 
Mai mult, Manuela este de părere că „cel mai mare dar pe care ni l-a dat Dumnezeu e să porți viață în tine și să naști o viață”, și se consideră pregătită să ducă mai departe destinul care i-a fost hărăzit.
 
Fragment din interviu: 

SpV: Uneori, unii se întreabă despre copiii cu nevoi speciale ce se va întâmpla când cei dragi nu le vor mai fi alături. Cum vedeți această problemă?
 
M: În cazul meu nu a fost așa, pentru că nu m-am gândit niciodată și nici în prezent nu mă gândesc mai departe. Iau ziua de astăzi și practic tot ce îi cer lui Dumnezeu este să ne țină sănătoși pe amândoi cât mai multă vreme și să ne ajutăm unul pe celălalt. Niciodată nu mă gândesc ce o să fac, nu cad în povestea drobului de sare, să mă întreb ce o să se întâmple când Andrei va avea 40 de ani și eu o să fiu fără putere sau nu o să mai fiu. Eu cred că Dumnezeu are grijă de noi și nu cred că Andrei va ajunge de izbeliște. În 25 de ani, Dumnezeu mi-a dat nenumărate mărturii că îl veghează și îl protejează. L-a scăpat din multe rele și cred că îl va păzi până la sfârșitul vieții lui.

SpV: În multe cazuri, acest aspect reprezintă un motiv de avort. Credeți că e firesc să fie așa?

M: E un punct de vedere ușor egoist. E ca și când noi, în tot ceea ce facem – și nu vorbesc numai de a procrea –, trebuie să facem numai lucruri mărețe și de nota 10. Da, când ești tânăr, îți spui: „Vreau să devin medic și să fiu cel mai bun”. Dar tot timpul există cineva mai bun decât tine. Deși câteodată ne dorim superlativul în orice domeniu al vieții, viața nu e făcută așa. Viața are și reușite, și eșecuri. Trebuie să iei ca atare ce îți dă Dumnezeu și să mergi mai departe, cu atât mai mult când e vorba de un copil. Și consider că Dumnezeu le dă copii cu dizabilități tocmai oamenilor care pot să ducă crucea aceasta sau care au ceva de învățat din asta. Deci nu e nimic întâmplător. Iar eu pot să dau mărturie că acest copil cu probleme m-a schimbat în bine cum poate nu m-ar fi schimbat în bine un copil genial.

SpV: Sunteți o femeie frumoasă. Nu v-ați gândit că un copil ar putea să vă afecteze felul în care arătați?

M: Nu m-am gândit la asta, nu m-am gândit nici că o să-mi afecteze cariera. Când am rămas însărcinată, eram în anul trei de facultate, chiar nu m-am gândit la absolut nimic. Nu mi-a fost teamă. E o prostie. Cel puțin, când e vorba de o femeie de 20 de ani, e o aberație, pentru că, la vârsta asta, trupul se reface imediat, ceea ce se întâmplă chiar și după 30 de ani. Și, chiar dacă o femeie naște un copil la o vârstă mai înaintată, asta contează? E o prostie!
 
Continuarea interviului o puteți citi aici.