Mărturisitorul Nicolae Purcărea, deținut politic timp de 20 de ani, a fost comemorat, sâmbătă, la Biserica Sfânta Treime din Șcheii Brașovului, la patru ani de la trecerea la Domnul.

Nicolae Purcărea a fost deținut politic timp de 20 de ani, interval de timp în care a trecut prin 11 închisori, printre care Pitești, Gherla, Periprava, Jilava sau Aiud.

Mărturiile lui Nicolae Purcărea despre acești ani sunt cutremurătoare și au fost adunate, într-un mănunchi de aduceri aminte, în cartea "Urlă haita...Pitești, Canal, Gherla, Jilava, Aiud", volum apărut în  anul 2017, la Editura Manuscris, cu un studiu introductiv semnat de Alin Mureșan.

Despre închisoarea Pitești, unde a avut loc un experiment îngrozitor, unic în lume, Nicolae Purcărea povestea:

„Credința era ultimul resort al rezistenței noastre sufletești. Cu o insistență diabolică eram întrebați: "Mai crezi în  Dumnezeu?” Iar la răspunsul nostru afirmativ, demonii înfuriați începeau iar bătăile și torturile. Erai făcut în fel și chip: "idiot”, "nebun”, "bou”, "prost”…Toate epitetele înjositoare erau aruncate în capul tău. Câte scârboșenii, câte abjecții, câte insulte erau născocite! Tot ce pentru noi era sfânt, în mintea bolnavă a torționarilor devenea prilej de blasfemie. Un preot a fost obligat să mănânce și să bea ceea ce făcuseră alții în gamelă, iar apoi să dea cu lingurița și celorlalți și să-i șteargă la gură. Această ultimă scârboșenie trebuia să zdrobească orice rezistență morală, să ducă fie la căderea noastră totală, fie la nebunie. Bietul Puiu Chivulescu, mai în vârstă decât noi, care făcuse și prizonierat în Siberia, cât a mai pătimit atunci! Și de ce? "Pentru sfânta tradiție”, cum spunea el”. ("Urlă haita...Pitești, Canal, Gherla, Jilava, Aiud", Editura Manuscris, 2017, pag 109)

„La Pitești a fost o confruntare apocaliptică între forțele răului și Dumnezeu. Și dacă am ajuns pe culmile disperării (cu acel strigăt care ne izbucnea mereu din suflet: "Mamă, mamă, de ce m-ai născut?”), dacă am gustat până la fund paharul amar al iadului și dacă pe acest drum al Golgotei trupurile noastre s-au frânt, mulțumim lui Dumnezeu că ne-a ridicat din morminte, ca să-I putem vedea lumina și să putem mărturisi adevărul- anume că, dacă prin teroare, prin suferință și sânge, călăii au smuls de la noi vorbe și unele fapte mai puțin demne, aceasta nu arată decât adevărata față a comunismului, dată în vileag de metodele folosite: ura satanică a marxism-leninismului, călăuză în supunerea și stăpânirea popoarelor”.  (pag 117)

Nota redacției:

 

În urmă cu câteva zile, niște tineri își exprimau pe Facebook admirația față de experimentul care a avut loc la închisoare Pitești în anii ‘50, considerând că acolo „jegurile anticomuniste au primit pedeapsa meritată”. „Glorie eternă Armatei Sovietice eliberatoare!”, se spunea în postarea pe care, comentând-o în redacție, nu am știut nici dacă să o interpretăm ca o glumă a unor tineri ignoranți și nici în ce ton și cu ce cuvinte să-i răspundem. Am găsit acum, în amintirile lui Nicolae Purcărea, supraviețuitor al experimentului Pitești, răspunsul potrivit.

 

La care, îndrăznim să adăugăm aceste versuri:

„Voi n-ați fost cu noi în celule,

Să știți ce e viața de bezne

Sub ghiare de fiară, cuguri nesătule;

Voi nu știți ce-i omul când prinde să urle,

Strivit de cătușe la glezne.” (Voi n-ați fost cu noi în celule- Radu Gyr)