„Cu ce te împiedică pe tine, care te consideri om normal, legătura legală între doi bărbați sau două femei?”
 
Cuvintele nu sunt ale mele. Îi aparțin maestrului Victor Rebengiuc și sunt preluate dintr-un interviu acordat postului Digi 24. Sunt convins că întrebarea lui se învârtește prin mințile multor oameni. „Ce-ai cu cuplurile de același sex? Fiecare cu viața și năbădăile lui!” 

Problema este că progresiștii multilateral dezvoltați nu s-au oprit niciodată doar la căsătoriile gay. În toate statele prin care au trecut ca o furtună nebună au avut mereu și un plan B, un plan prin care au vizat impunerea cu forța a propriei ideologii. Și cum o ideologie tâmpă se poticnește în două libertăți fundamentale ale omului - libertatea de conștiință și libertatea de exprimare, oriunde au putut le-au atacat. Mersul a fost simplu – mai întâi au legalizat căsătoriile gay, apoi adopțiile de copii pentru cupluri de același sex, iar în final au dezlănțuit teroarea față de oricine îndrăznea să se pronunțe împotriva lor. Pârghia legală de care s-au folosit a fost „discriminarea” și ceea ce ei numesc „hate speech”, adică „discursul urii”. Doar că stigmatul discursului urii se lipește doar adversarilor. Progresiștii sunt scutiți, ei pot urî pe oricine întrucât o fac pentru o cauză luminoasă. Vă amintiți? Așa făceau și tovarășii lor, pe vremuri, cu ura de clasă. Istoria se repetă chiar și pentru cei care nu o uită. Și, pentru că sunt jurnalist, haideți să trecem în revistă câteva fapte, că de comentarii pro și contra cred că sunteți sătui. Vă decideți apoi dumneavoastră ce trebuie să votați duminică la referendum.

Cum să dai afară din facultate un student pentru că își asumă public credința.

Când Felix Ngole a scris în 2016 pe pagina lui de facebook că „Biblia și Dumnezeu identifică homosexualitatea drept un păcat” nu cred că își imagina că această scurtă sentință va duce la exmatricularea sa din facultate. Evident, cred că nici dumneavoastră nu vă imaginați că așa ceva se poate întâmpla în UE. În fond, trăim într-o uniune unde dreptul la liberă exprimare și la libertatea de conștiință sunt respectate cu scrupulozitate, nu? Ei bine, nu. 

Potrivit The Guardian Felix Ngole, din Barnsley, South Yorkshire, care pe atunci urma un master în asistență socială la Universitatea din Sheffield, s-a trezit dat afară din facultate pentru postarea amintită. Comitetul „Fitness to practice” al universității, care îi analizase cazul, a fost prezidat de profesoara Jacqueline Marsh, o cunoscută promotoare a drepturilor persoanelor LGBT. Evident, comitetul a concluzionat că Felix Ngole a discriminat prin respectiva postare cuplurile de același sex. El specificase pe facebook că „o căsătorie între persoane de același sex este un păcat, fie că îți place asta sau nu. Este cuvântul lui Dumnezeu, iar sentimentele omului nu pot schimba cuvântul Lui”. Așadar, își apărase, decent din punctul meu de vedere, propria credință religioasă, care credință, nota bene, este universală în spațiul creștin. Cu excepția unor ramuri ale bisericilor luterană și anglicană, nicio altă confesiune nu permite căsătoria persoanelor de același sex. Deci catolicii, ortodocșii, copții, armenii, majoritatea protestanților și anglicanilor și toate cultele neoprotestante i-ar fi dat dreptate. Ceea ce Felix Ngole a și susținut anul trecut în fața instanței londoneze, unde a declarat că nu a făcut altceva decât să exprime un punct de vedere tradițional creștin. În van... Judecătoarea Rowena Collins Rice i-a dat dreptate facultății, menținând exmtricularea, pe motiv că „Discursul public religios trebuie privit în context reglementat din perspectiva cititorilor din spațiul public. Asistenții sociali au o putere considerabilă asupra vieții utilizatorilor vulnerabili ai acestor servicii și încrederea este un bun profesional prețios.” 

Adică, așa cum a punctat Andrea Williams, avocata lui Felix Ngole, „Curtea a hotărât că deși domnul Ngole este îndreptățit să își susțină viziunea sa biblică asupra sexualității, el nu este îndreptățit să și-o exprime.” Vă sună cunoscut? Mie da. Și pe vremea multslăvitului nostru conducător puteai să ai o „viziune biblică”, doar că nu puteai să ți-o exprimi. Libertate era privată, public era doar Partidul. Unicul drept, luminos și binefăcător.Trăiască unica viziune acceptată public – progresismul virtuos! Tananaaaaaa!

Când preoții vor fi obligați să oficieze cununii pentru homosexuali

Nu, nu la noi. Se întâmplă în Suedia unde biserica evanghelică luterană, confesiunea majoritată a statului nordic, a decis să urmeze autoritățile civile și să oficieze și ea cununii pentru cuplurile de același sex. De altminteri, episcopul de Stockholm, doamna Gerd Eva Cecilia Brunne, este lesbiană declarată și cununată oficial cu o altă doamnă. Dar, cu tot liberalismul, Biserica Suediei a decis să lase la latitudinea fiecărui pastor decizia de a cununa sau nu un cuplu de același sex. Dacă tu, ca pastor luteran, crezi că o astfel de ceremonie este împotriva evangheliei poți să spui pas. 

Deocamdată, cel puțin, pentru că prim ministrul Suediei, Stefan Löfven, se gândește că statul trebuie să facă un pas înainte și să le impună preoților să oficieze căsătoriile gay. „Noi, social democrații, lucrăm pentru a ne asigura că toții preoții îi vor cununa pe toți oamenii, inclusiv cuplurile de același sex.”, a declarat el într-un interviu acordat ziarului Kyrkans Tidning, o publicație a Bisericii Suediei. Și, ca să fie limpede, a făcut o comparație cu moașele care asistă nașterile și care sunt obligate prin lege să asiste și avorturile. „Dacă ești o moașă fie vei face și avorturi, fie va trebui să îți găsești o altă meserie. Aceeași situație este și în cazul preoților care nu vor să oficieze cununii pentru homosexuali.” Clar? Fie vă aliniați toți la comandamentele progresiste, fie vă căutați de lucru oriunde doriți, dar nu în biserici! Acolo veți face ce spunem noi! Păi și libertatea de conștiință, care este o libertate fundamentală a omului? Ei bine, nu mai e. Sau, cel puțin, nu atât de „fundamentală” ca drepturile pe care le inventează pe bandă rulantă progresiștii. Și pe care, dacă le încalci, te poți trezi în închisoare. 

Cum era să facă pușcărie un cardinal al Bisericii Catolice.

Pe 13 mai 2016 cardinalul Antonio Cañizares, arhiepiscop de Valencia, a spus intr-o predică: „Familia este urmarită azi în cultura noastră de un șir nesfârșit de dificultăți majore, iar acest lucru nu e ascuns de nimeni. Avem o legislație contrară familiei, avem acțiunea forțelor politice și sociale, la acestea se adaugă mișcări și acțiuni ale imperiului gay, ale feminismului radical sau ale celei mai insidioase ideologii dintre toate ideologiile - teoria de gen.” După predică, mai multe ONG-uri active în protecția drepturilor persoanelor LGBT l-au denunțat pe cardinal pentru discursul urii, care în justiția spaniolă este sancționat cu pedepse care pot ajunge până la trei ani de închisoare. Fani Boronat, coordonatorul ONG-ului Lambda, care unește comunitatea LGBT din Valencia, a spus că așteaptă ca înaltul prelat să țină o nouă predică prin care să facă o declarație „puternică” în favoarea comunității LGBT, prin care să sprijine „diversitatea, egalitatea și feminismul”. Acestor atacuri la adresa cardinalului s-au raliat și liderii politici locali – Valencia este condusă de o coaliție între Podemos, IU-Valencia, un partid comunist și Compromís, o asociație a stângii. Guvernatorul Valenciei, Ximo Puig, l-a acuzat pe cardinalul Antonio Cañizares de „instigare la ură”. 

Totuși, judecătorii care au analizat plângerile contra cardinalului nu au dat curs acuzațiilor și l-au achitat pe înaltul prelat. E o victorie de etapă pentru creștinii catolici spanioli, pentru că Podemos a pregătit un proiect de lege care să sancționeze aspru orice încercare de atac la adresa minorităților sexuale. Dacă acest proiect trece de parlament, atunci orice predică de genul celei ținute de cardinalul Antonio Cañizares ar putea fi echivalată în ani de pușcărie și amenzi usturătoare. Și asta pentru că drepturile minorităților sexuale au ajuns să bată în instanță libertatea de conștiință sau libertatea de exprimare. La fel ca în vremea dictaturii comuniste, când dreptul partidului era în toți și toate, iar libertatea umbla în zeghe. 

„Putem să încetăm odată să mai vorbim despre toleranță? Trebuie să vorbim despre acceptare (a homosexualilor n.mea.).”  declara luna trecută Justin Trudeau, premierul Canadei, la începutul unei parade gay. Când reporterii l-au întrebat ce ar trebui să însemne asta pentru milioanele de creștini care cred că homosexualitatea este un păcat, premierul nu a răspuns. Tăcerea sa înseamnă foarte mult.
 
În loc de concluzii

„Nu sunt de acord cu ceea ce spui, dar voi apăra pana la moarte dreptul tău de a o spune” era, crede Evelyn Beatrice Hall, atitudinea lui Voltaire. Undeva, pe drum, progresiștii nu numai că au pierdut această atitudine, dar luptă împotriva ei din toate puterile. Ei inventează drepturi, ranforsându-le legal prin lobby, ocolind consultarea alegătorilor, iar apoi atacând violent pe oricine încearcă să vină cu o opinie contrară. Toate aceste exemple (lista este extrem de lungă, dar m-am oprit aici din lipsa de spațiu) sunt o dovadă în acest sens. Ele m-au determinat să merg duminică la referendum și să votez DA, în favoarea proiectului de lege care va revizui Constituția României. Nu o fac împotriva cuplurilor homosexuale, ci o fac contra progresiștilor, care trebuie să înțeleagă că o idee se impune prin justețea argumentelor ei și prin vot democratic, nu cu pumnul și bâta sau... cu secera și ciocanul. Românii trebuie să se poată exprima liber, fără frica unei cenzuri impuse tovărășește și trebuie să poată avea libertate de conștiință, fără să li se dea o listă cu credințe onorabile și o alta cu credințe penale. În fond, pentru asta au murit pe străzi în decembrie 1989 strigând: „Vom muri și vom fi liberi!” Le suntem datori, măcar cu o conștiință civică trează.