Mitropolitul Clujului, Andrei Andreicuț, a vorbit, luni, în mesajul său de Crăciun transmis credincioșilor, despre importanța educării copiilor și tinerilor. Acesta subliniază faptul că doar așa putem ajuta lumea în care trăim să devină mai bună.

"Un tânăr bine educat este de mare preț și în fața lui Dumnezeu și în fața oamenilor. Când vezi un copil bine crescut ți se bucură sufletul. În copilul bine educat vezi amestecate inocența, drăgălășenia, bunătatea și multe alte virtuți.

Pentru ca lumea în care trăim să devină mai bună, nu există altă soluție decât educarea copiilor și tinerilor. Așa precum pentru înnoirea unei grădini trebuie să se sădească arbuști noi, iar, ca să crească și să înflorească, trebuie să fie bine îngrijiți, mai ales că nu există posibilități prea mari de a transplanta arbori bătrâni și de a-i face să rodească, tot așa, pentru îmbunătățirea atmosferei din societate, de care ne plângem, nu există altă posibilitate decât educarea tinerilor.

Atunci când ei vin pe lume sunt ființe nevinovate. Lipsa unei educații corecte îi poate denatura. Ei pot îndulci viața noastră amară. Pe bună dreptate se spune că zâmbetul copilului este pentru mamă ca o rugăciune pentru Dumnezeu. În preajma copilului stăruie mereu o atmosferă de lumină și frumusețe.

A educa copiii și tinerii înseamnă a te îngriji ca sufletele lor să fie ferite de stricăciunea lumii și ca semințele onestității împlântate în ei să ajungă să încolțească fericit, prin neîncetate îndemnuri și exemple, apoi ca mințile lor să fie pătrunse de cunoașterea adevărată a lui Dumnezeu.

Dacă lucrul acesta nu se întâmplă s-ar putea ca viața lor să fie ratată. Iar marele pedagog Comenius se întreabă: Ce sunt cei bogați fără înțelepciune, decât niște porci îngrășați cu tărâțe? Și ce sunt cei săraci fără înțelegerea lucrurilor, decât niște măgăruși condamnați să ducă poveri? Ce este cel frumos care n-a învățat nimic, decât un papagal împodobit cu pene?", se arată în pastorala de Crăciun a Mitropolitului Clujului.

IPS Andrei Andreicuț mai spune că modelul absolut de copil și de tânăr educat este Domnul Iisus Hristos și vorbește despre puținele întâmplări din viața Pruncului Iisus, relatate de evangheliile canonice.

"Modelul absolut de copil și de tânăr educat este Domnul Iisus Hristos, Cel născut în ieslea Betleemului. Îmi veți zice că El este Dumnezeu. Este adevărat. Este Dumnezeu desăvârșit, dar și om desăvârșit. Noi nu putem spune ca și monofiziții că dumnezeirea din el a absorbit umanitatea. Prin întrupare, făcându-Se asemenea oamenilor (Filipeni 2,7), S-a manifestat exact ca un om, în afară de păcat.  Colindul ne spune că Pe Fiul în al Său nume,/ Tatăl L-a trimis în lume,/ Să se nască și să crească,/ Să ne mântuiască. Iar Sfântul Evanghelist Luca precizează că Iisus sporea cu înțelepciunea și cu vârsta și cu harul la Dumnezeu și la oameni (Luca 2, 52).

Evangheliile canonice nu ne relatează multe întâmplări din viața Pruncului Iisus. Ne spune Sfântul Luca, în capitolul 2 al Evangheliei sale, că, la 12 ani, copilul Iisus, de Paști, a mers împreună cu părinții Săi la Ierusalim. După încheierea sărbătorii, spre neliniștea părinților Săi, a rămas în templu. Ei credeau că este prin mulțimea pelerinilor ce se întorceau acasă. S-au întors după El și, la trei zile, L-au găsit în templu, discutând cu învățătorii Legii. Reiese de aici că Pruncul Iisus era dus de părinți la slujbele religioase și că era interesat de religie. A coborât cu ei, spune Luca, și a venit în Nazaret și le era supus (Luca 2, 51). Pruncul Iisus era ascultător și cuminte.

Multe alte amănunte ni le relatează evangheliile apocrife. Chiar dacă nu sunt canonice, povestirile pe care ni le prezintă sunt în spiritul Evangheliei lui Hristos. De exemplu, Evanghelia lui Pseudo-Matei, relatându-ne fuga în Egipt din fața lui Irod care căuta viața Pruncului, ni-L arată pe Copilul Mântuitor plin de har și de putere. Regnul mineral, vegetal și animal erau în armonie cu El și-L ascultau: I se închinau leii și leoparzii și mergeau alături de ei prin deșert. Oriunde se duceau Maria și Iosif, ei o luau înainte și le arătau drumul, apoi își aplecau capetele închinându-se lui Iisus. Prima zi când Maria văzu leii și alte neamuri de sălbăticiuni venind în preajma sa încremeni de frică. Dar Pruncul Iisus o privi cu un chip vesel și-i zise: mamă, nu te teme, căci nu aleargă spre tine ca să-ți facă rău, ci ca să ți se supună. Toate acestea datorită sfințeniei, bunătății și nevinovăției Lui.

Iar Evanghelia lui Pseudo-Toma ne relatează ce s-a întâmplat după ce s-au întors în Nazaret: Copilul Iisus, pe când avea cinci ani, se juca după ploaie în albia unui pârâu: aduna apele murdare în câteva gropi și le limpezea cu un singur cuvânt poruncitor. Frământând apoi cu mâinile noroiul moale a plăsmuit douăsprezece vrăbii. A făcut aceasta într-o sâmbătă. Mai mulți copii se jucau împreună cu El. Un iudeu, care a văzut că Iisus se juca în ziua de sabat, a alergat și L-a pârât tatălui Său zicând: Iată, fiul tău se joacă la pârâu; a făcut douăsprezece păsări de noroi profanând ziua sabatului. Iosif veni la pârâu și văzându-L pe Iisus începu să-L certe: De ce faci în zi de sabat ce nu este îngăduit? Dar Iisus, lovindu-Și palmele una de cealaltă, strigă vrăbiilor de noroi: luați-vă zborul! Și păsările au bătut din aripi și s-au îndepărtat cu mare larmă. Iudeii care erau de față s-au înspăimântat. Se vede limpede că Pruncul Iisus era sociabil, prietenos și lipsit de habotnicie. Jocurile Lui erau cuminți și nevinovate. Nu exista pe atunci calculator că, dacă ar fi existat, cu siguranță, l-ar fi folositînmod pozitiv și fără excese. Oricum, ca orice copil normal, Pruncul Iisus se juca. Și, iarăși cred că Pruncul Iisus este modelul absolut de copil și tânăr bine educat", mai spune pastorala

Mitropolitul afirmă că trei instituții îi educă și îi formează pe tineri: Familia, Biserica și Școala și vobește despre rolul fiecăreia în educarea tinerilor.

" Nici o altă îndeletnicire n-are importanța pe care o are educarea și formarea tinerilor. Cel ce va face și va învăța, zice Mântuitorul, acesta mare se va chema în împărăția cerurilor (Matei 5, 19). Iar Sfântul Antonie cel Mare, părinte cu foarte mulți ucenici, trage această concluzie: Cel ce poate îmblânzi pe cei neînvățați, ca să iubească învățătura și îndreptarea, făcător de om trebuie să se numească.

Această misiune nu-i nici simplă și nici ușoară. Arta artelor, zice Sfântul Grigorie de Nazianz, este să-l formezi pe om, cea mai instabilă și cea mai complicată ființă dintre viețuitoare. Dar cine reușește să o ducă până la capăt are mare merit, pentru că a forma corect tineretul valorează mai mult decât a cuceri Troia. Pedagogul Jan Amos Comenius se întreba retoric și tot el își răspundea:Ce dar mai mare și mai bun putem aduce societății decât să învățăm și să cultivăm tineretul? Apoi ne spune ce înțelege el prin educarea tineretului: A educa tineretul cu prevedere înseamnă a te îngriji dinainte ca sufletele lor să fie ferite de stricăciunea lumii și ca semințele onestității împlântate în ei să ajungă să încolțească fericit, prin neîncetate îndemnuri și exemple, apoi ca mințile lor să fie pătrunse de cunoașterea adevărată a lui Dumnezeu și a feluritelor Sale zămisliri și astfel să se obișnuiască să vadă lumea prin lumina lui Dumnezeu, să iubească și să cinstească pe Părintele luminilor, mai presus de orice. 

Pe copii și pe tineri îi educăm cu cuvântul, dar, mai ales, cu exemplul. Sfântul Ignatie Teoforul insistă asupra acestui adevăr: Mai bine este să taci și să faci, decât să vorbești și să nu faci. Bine este a învăța dacă cel ce învață face. Unul este învățătorul, Domnul Iisus Hristos, Cel care a zis și a făcut; iar cele pe care le-a făcut tăcând sunt vrednice de Tatăl Lui. Cel ce are cu adevărat cuvântul Lui Iisus, acela poate să audă chiar tăcerea Lui, ca să fie desăvârșit, pentru ca să facă prin cele ce spune și să se cunoască prin cele ce face.

Trei instituții îi educă și îi formează pe tineri: Familia, Biserica și Școala. Totul începe în familie. Aici este mediul în care se formează viitorul om. Părinții au o responsabilitate deosebită în ce privește devenirea copiilor lor. Sfântul Apostol Pavel e clar în acest sens: Dacă cineva nu poartă grijă de ai săi și mai ales de casnicii săi, s-a lepădat de credință și este mai rău decât un necredincios (1 Timotei 5, 8). Vestitul pedagog Iohann Heinrich Pestalozzi scrie o carte întreagă intitulată: „Cum își învață Gertruda copiii”. Rolul mamei în formarea copiilor este esențial. Și o spune din propria-i experiență. Mama l-a învățat la sânul ei să gângurească numele lui Dumnezeu. Mama are credibilitate pentru copilul ei. Am crezut în mama mea; inima ei mi-a arătat pe Dumnezeu. Dumnezeu este Dumnezeul inimii mele, Dumnezeul inimii ei. Nu cunosc alt Dumnezeu. Dumnezeul creierului meu e o himeră; nu cunosc alt Dumnezeu decât pe Dumnezeul inimii mele și mă simt om numai în credința pe care o am în Dumnezeul inimii mele. Dumnezeul minții mele este un Dumnezeu fals, mă pierd adorându-L; Dumnezeul inimii mele este Dumnezeul meu, mă încred în dragostea Lui. Mamă, mamă, tu mi-ai arătat pe Dumnezeu în învățăturile tale și eu L-am găsit în supunerea mea față de tine.

Credința o sugem odată cu laptele de la sânul mamei noastre. Îl auzim pe Ion Creangă, neîntrecutul povestitor, aducându-și aminte: Așa era mama în vremea copilăriei mele, plină de minunății, pe cât mi-aduc aminte și-mi aduc bine aminte, căci brațele ei m-au legănat când îi sugeam țâța cea dulce și mă alintam la sânu-i, gângurind și uitându-mă în ochi-i cu drag! Și sânge din sângele ei și carne din carnea ei am împrumutat, și a vorbi de la dânsa am învățat. Iar înțelepciunea de la Dumnezeu, când vine vremea de a pricepe omul ce-i bine și ce-i rău.

Nu numai mamele, ci și tații au mare responsabilitate față de copiii lor, față de viitorul societății. Unul dintre entuziaștii acestui neam, Ioan Alexandru, de la a cărui moarte se împlinesc 15 ani, spunea: Mi-e gândul la casele pline de copii din toată țara, la ceasul sfânt de seară când tatăl, întors ostenit de la lucru din câmp sau din fabrică, împarte, la lumina lămpii, pâine pruncilor, pâine însoțită de cuvânt rar, plin de iubire și nădăjduire pe acest pământ românesc al părinților noștri. Autorul citat a realizat rolul esențial pe care-l au părinții în educarea copiilor. În poemul „Casa părintească” spune: Sfânt obicei, părinții din părinți/ O mână sapă alta se închină/ Și Domnul picură din mila lui/Ulei în graiul lămpii pe colină.

Din nefericire, în lumea noastră postmodernă foarte mulți oameni nu mai văd familia așa. Pe bună dreptate, Preafericitul Părinte Daniel subliniază că totdeauna au existat crize în familie. Astăzi, însă, familia naturală tradițională se află în criză, în mutație spre un viitor confuz și incert, în toată Europa, astfel încât criza familiei este percepută ca simptom al civilizației occidentale, o criză a societății contemporane însăși.
 
Cum se poate depăși această criză? Zicem noi că printr-o apropiere a Bisericii de familiile creștine și de copiii lor. Biserica este a doua instituție care trebuie să se ocupe de educarea copiilor. Biserica trebuie să colaboreze cu familia. Trebuie cultivată legătura dintre taina familiei și taina Bisericii, între taina copilului și taina persoanei, de vreme ce, pentru a fi om adevărat, Domnul Iisus Hristos S-a născut din femeie și a intrat în istorie ca și copil la Crăciun.

Biserica trebuie să vină în întâmpinarea familiei, conlucrând la educarea copiilor. E de mare importanță catehizarea acestora, începând de la grădiniță și până la nivelul studiilor superioare. Școala își face și ea, în măsura în care reușește, misiunea ei, dar, cu gândul că în școală se face oră de Religie, nu se poate renunța la catehizarea de la biserică și la programele de natură educativă cu copiii și cu tinerii.

Dacă suntem obiectivi vom recunoaște că nici noi, episcopii, nu avem o strategie coerentă referitoare la educarea tinerilor, că nu toți preoții fac catehizație sau programe cu copiii, care presupun chiar și excursii, pelerinaje și competiții sportive. Și nu fac, nu neapărat din rea voință, ci și pentru că această activitate necesită o oarecare harismă. Și apoi trebuie subliniată o altă realitate tristă: multe parohii sunt îmbătrânite și nu mai au copii. Însă, indiferent de numărul lor, mulți sau puțini, trebuie să ne ocupăm de ei, căci reprezintă viitorul Bisericii.

A treia instituție care are un rol esențial în formarea copiilor și a tinerilor este Școala. Școala și Biserica au mers mână în mână sute de ani când a fost vorba de formarea tinerei generații. E adevărat că nu întotdeauna au știut s-o facă la modul absolut al cuvântului. De aceea, Părintele Toma Chiricuță, preot de vocație și tată al Profesorului Ioan Chiricuță medicul care a întemeiat Institutul Oncologic din Cluj, se întreba retoric: Suntem suficient aprovizionați noi, născătorii și educatorii copilului, adolescentului și a tânărului, cu înțelegere, cu iubire și jertfă, pentru a-i călăuzi? Avem noi, părinții și învățătorii, îndestulătoare bogăție de adevăr, de bine și de frumos în fagurele sufletului nostru, spre a hrăni cu mierea lui sufletul generației care se ridică, în așa fel încât, atunci când se va plini vremea, să-i putem încredința ei lucrarea și rodirea de mâine a sufletului Patriei noastre? Iată, gânduri, iată griji și întrebări, pe care e bine ca să ni le punem cu seriozitate și cu putere, în această vreme, noi, oamenii maturi ai generației actuale, prin care gândește și trăiește neamul.

Privind realist ceea ce se întâmplă vom recunoaște că nici părinții, nici preoții, nici dascălii nu se pot mulțumi cu rezultatul misiunii lor. În ce-i privește pe părinți, nu toți au o viață religioasă profundă; preoții, nu toți sunt râvnitori; iar dascălii, nu toți au harisma pedagogică de care ar fi nevoie. Ne încurajează faptul că, totuși, mulți tineri sunt binecrescuți. Dar sunt destui care n-au o viață de creștini practicanți", mai spune IPS Andrei Andreicuț în mesajul său de Crăciun.

În final, Mitropolitul Clujului vorbește despre tragedia petrecută în Clubul Colectiv și despre responsabilitatea pe care cei maturi o au față de educarea celor tineri. 

"Tinerii bine educați pot schimba lumea și o pot face mai bună. Pruncul Iisus, a Cărui naștere o sărbătorim, și Care sporea cu înțelepciunea și cu vârsta și cu harul la Dumnezeu și la oameni (Luca 2, 52), a schimbat mersul întregii istorii universale. Creștinii practicanți își dau seama de rolul Lui unic în ce privește soarta omenirii.

Toți avem nevoie de El. Giovanni Papini, scriitor marxist la început, după convertire, a scris o carte dedicată vieții lui Hristos. Adresându-I-se Îi spune: Toți au nevoie de Tine, chiar cei ce nu știu: cei ce nu știu mai amarnic ca cei ce știu. Flămândul își închipuie că umblă după pâine, dar îi e foame de Tine; însetatul crede că vrea să bea apă, dar îi este sete de Tine; bolnavul se mângâie că râvnește sănătatea, dar boala lui nu-i decât lipsa Ta.

În spiritul Evangheliei Lui dorim să-i formăm pe tineri. Din păcate cele trei instituții, Familia, Biserica și Școala, n-au făcut tot ce trebuie în acest sens. Pe fondul lipsei noastre de implicare, de apropiere și de înțelegere, pe bună dreptate tinerii și-au arătat nemulțumirea. Prilejul l-a oferit catastrofa de la Clubul Colectiv. Și astăzi ne doare sufletul atât pentru tinerii ce-au suferit acolo, cât și pentru părinții lor. Sigur că ne-am arătat compasiunea și le-am împărtășit durerea făcând ceea ce puteam noi face. Pe lângă rugăciunile organizate, începând cu Piața Catedralei din Cluj și în multe biserici, studenții teologi, în mod organizat, au donat sânge. Apoi s-a făcut o colectă în toată Arhiepiscopia, adunându-se suma de 255.279 lei, acțiune pentru care le mulțumim preoților și credincioșilor noștri. Banii nădăjduim să ajungă acolo unde este mai mare nevoie.

Tinerilor nu li se poate cere să se comporte ca bătrânii. Înțeleptul Solomon zice: Bucură-te, omule, cât ești tânăr și inima ta să fie veselă în zilele tinereții tale și mergi în căile inimii tale și după ce-ți arată ochii tăi, dar să știi că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va aduce la judecata Sa (Eclesiastul 11, 9). Deci și bucurie și bună cuviință.

Față de educarea tinerilor noi, cei maturi, avem o mare răspundere. Părintele Arsenie Papacioc avea o maximă care-i mereu valabilă: Dacă tinerețea ar ști, și dacă bătrânețea ar putea. Cât suntem tineri și cu mare putere de muncă, avem nevoie de experiența bătrânilor, care fizic nu mai au mare putere, dar care ne pot sfătui. Altfel riscăm ca, fără sfaturi potrivite, sau chiar derutați de păreri îndoielnice, să nu acționăm în cel mai fericit mod. Și știm cu ce rapiditate comunică tinerii pe Facebook. Și lucrurile bune și lucrurile rele, aproape instantaneu, pot fi comunicate milioanelor de oameni. Sigur că de dorit ar fi ca și cei ce au idei luminoase să se folosească de aceste mijloace tehnice rapide.

Suntem în preajma clipelor de lumină, când Hristos Domnul coboară pe Pământ ca oamenii să devină mai buni. Noi nădăjduim că tinerii noștri, folosindu-se de modelul Lui, să facă o lume mai bună, mai dreaptă, mai corectă și mai sfântă. Și îndemnul nostru, folosindu-se de o strofă de colind, vi se adresează tuturor: Și-acum te las, fii sănătos și vesel de Crăciun;/Dar nu uita, când ești voios, creștine să fii bun!
 
Sărbători fericitevă dorim de Crăciun, de Anul Nou și de Bobotează! " încheie mesajul său de Crăciun ÎPS Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului