Mortile altora ne sperie și ne preocupă. Îi numărăm pe cei de la Colectiv, transformând fiecare dramă într-un număr. Îi numărăm în cor, ca la trecerea dintre ani. E recolta dezastrului. Dezastrul altora, la care suntem spectatori, liberi sa compătimim sau să ne detașăm, atunci când nu mai putem duce.

Moartea altora ne sperie. Am început numărătoarea morților din Paris. Punem funde pe facebook, lumânări, drapelul Franței. Compasiunea afișată a devenit o noua rasă de pisică pe rețelele de socializare. O compasiune falsă, născută din frică și din necredință. Moartea altora ne sperie și ne preocupă. Dar e atâta moarte în noi...!

Suntem mai fără de viață decât cei care au plecat la Dumnezeu. Moartea altora ne preocupă, propria moarte ne lasă reci. Și încă nu s-a inventat funda de doliu pentru aceia care, în viață încă fiind, au intrat, în adâncul ființei lor, într-un tragic rigor mortis.