ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Pentru că suntem în a doua săptămână din Sfântul și Marele Post al Paștilor, și pentru că există mai multe controverse între creștini despre ce trebuie și cum trebuie mâncat în această perioadă, publicăm o explicație lămuritoare a ieromonahului Filotheu Bălan, de la Mănăstirea Petru - Vodă.

Părintele Filotheu explică semnificația „untdelemnului” din calendar, dar și recomandarea privind consumul fructelor de mare.

 

„Despre rînduiala mîncării în Postul Mare, rînduială pe care am primit-o de la Sfinții Apostoli:

Biserica Ortodoxă spune că în Postul Mare se mănîncă de post (adică fără carne și fără lactate, ouă sau pește) și nu se pune untdelemn în mîncare, în timpul săptămînii. Sîmbăta și Duminica se face mîncare de post, dar se poate folosi oricît de mult untdelemn este nevoie. De asemenea, în aceste două zile este dezlegare și la vin.
Sfîntul Dorothei din Gaza, pentru aceste dezlegări de Sîmbătă și Duminică, nu socotea aceste două zile ca fiind zile de post adevărat.

În două zile de sărbătoare - Buna Vestire și Duminica Floriilor - este dezlegare la pește și vin.
Untul de lemn este uleiul de măsline. Uleiul de floarea soarelui este mai slab și se poate folosi, în cantități mici, pentru a da un pic de gust mîncării. Părintele Justin Pârvu spunea bucătarilor să pună un pic de ulei de floarea soarelui în ciorbă și în celelalte mîncări. Miercurea și Vinerea, însă, nu se punea nici un pic de ulei în mîncare. Această rînduială o urmăm și acum (adăugînd și Lunea lîngă Miercuri și Vineri, după tradiția monahală).

Acest discernămînt al Părintelui Justin Pârvu este o dovadă că pînă astăzi Dumnezeu dă darul dreptei măsuri celor ce-L iubesc. În vechime, pe la anii 360-380, Sfîntul Vasilie cel Mare le dădea voie monahilor săi să folosească, în cantități mici, untură animală acolo unde nu se găsea deloc untul de lemn.

În Grecia și în Sf. Munte Athos (dar și la Ierusalim, în mănăstirile grecești), la sfîrșitul săptămînii se mănîncă fructe de mare (caracatițe, calamari, scoici). La noi aceste mîncări încă nu au un loc bine definit. Am putea să le socotim deopotrivă cu untura la care dezlega Sfîntul Vasilie, însă, dacă avem un pămînt atît de roditor și nu putem spune că ducem lipsă de toate felurile de legume, aceste îngăduințe grecești pot fi trecute cu vederea, mai ales pentru înfierbîntarea trupului pe care o produc.

Această rînduială a Postului Mare se ține pînă la Înviere. În Miercurea în care se citește Marele Canon se dezleagă iarăși la untdelemn, pentru osteneala slujbei și a închinăciunilor din timpul citirii acelei minunate cîntări. În Săptămîna Patimilor se dezleagă la untdelemn (dar nu și la vin) doar în Sfînta și Marea Joi, pentru osteneala slujbei de Joi seara și a celor din Sfînta și Marea Vineri. Am luat obicei ca în Marea Vineri să nu mîncăm și să nu bem nimic (nici măcar apă), pentru Sfintele Pătimiri ale Mîntuitorului Iisus Hristos. În Sfînta și Marea Sîmbătă se mănîncă fără ulei.

Un obicei evlavios al românilor din vechime era ca în timpul Postului să folosească pînă și vase diferite, atît pentru gătit, cît și pentru mîncat.

După Sfîntul Dorothei (citat și de Părintele Ioanichie Bălan într-o minunată predică), Postul Mare este o zeciuială a anului pe care trebuie să o dea omul lui Dumnezeu. Căci cele șapte săptămâni de post, fără sâmbete și duminici, fac 36 de zile, deci tocmai a zecea parte din an. Și precum fiecare om este dator să dea zeciuială din toate câte are, tot așa fiecare creștin este dator să dea zeciuială lui Dumnezeu, din toate zilele vieții lui, prin post și rugăciune.

În felul acesta și noi, creștinii, dăm zeciuiala poruncită de Dumnezeu în Legea cea Veche. E vorba de o zeciuială duhovnicească a Sfintei Biserici, care doar în Ortodoxie se mai ține. Sectanții moderni s-au întors la zeciuiala antică, cerînd prozeliților să plătească sectei a zecea parte din tot ce cîștigă.

Post cu spor duhovnicesc!…”