Ieri am cununat. Miri frumoși, hotărâţi târziu, au venit și cu un botez mititel la pachet, dar hotărâţi. Gata să reziste împreună impozitelor și ratelor la bancă până când moartea îi va despărţi. Cununie departe de casă, în besearică ortodoxă ardelenească cu bănci lungi, după apucătura papistașilor, stânjenitoare pentru moldoveanul ce-a mai rămas în mine. Cum să te găsești în faţa lui Dumnezeu altfel decât în genunchi sau în poziţia de drepţi ?

Părintele performează. Stau cuminte cu ficiorul spiritual din stânga mea, îi ţin cununia pe cap la indicaţiile regizorale ale părintelui. Gata, e luat și ăsta, nu-i vina mea, el a vrut-o. Nu l-am adus legat, a avut o sută de ocazii să fugă, poate s-o zbughească și acum, mireasa n-a avut prevederea să încuie ușa la besearică. Dacă el e calm, nici eu n-am motive să mă agit. Dănţuiesc ca Isaia în urmă cu trei mii de ani, cu ficiorul spiritual după mine și ficiorul carnal înaintea mea, unul mai pătruns de veselie ca altul. The end.

Merg la popă și-l întreb cât mă face. Mă amână până după botez. Negru de presimţiri sumbre, mă așez într-o băncuţă după ce fac o mie de poze la diva de nevastă-mea cu aparatul meu mult mai deștept ca mine. Adică de ce m-a pus să aștept ? Popa, nașa și păgânul se duc undeva în pronaos. Clic, clic, face aparatul. Nașa se leapădă de satana, se autoexorcizează adică, ar trebui chemată televiziunea. Nu înţeleg de ce nu mi-a zis cât am de plătit. De fapt, știu de ce, o să mă cocoșeze la bani. Mi-a văzut mașina, știe că-s de departe, acuma e ocazia lui. E o tactică aici, o ghicesc.

Îmi fotografiez incompatibila de se încinge bliţul. Aștept să iasă fum din aparat. Din mine iese la sigur. Lasă, că știu eu cum îs popii ăștia lacomi. Își fac vile și poporul nu mai poate de foame. Mă pune la sigur să dau bani și pentru catedrala mântuirii neamului prost. Dar nici eu nu mă las. Păi ce, aia a fost treabă ? Dar șoul ? Să se fi făcut o piruetă cu mantia, mai venea de acasă. Să-și fi dat drumul pe-o frânghie din tavan. Putea, sigur că putea, dar n-a vrut. Să fi pus pături pe geamuri și să fi aprins 1000 de lumânărele, cum am văzut eu în filme. Aia atmosferă sacră. Faină muiere mai am. Ia să-i fac o poză. Şi vocea cantorului, o catastrofă. Dom’le, dacă știi că n-ai voce, mai bine pui un sidi cu Enigma, să simţi că plutești. Îmi venea să-mi bag dopuri de plută în urechi la fiecare doamnemiluiește.

Hehehe, lasă că-i știu eu pe ăștia. Vina e a mea că n-am întrebat de la început. Dom’le, cât mă costă lucrarea ? Îmi convine plătesc, nu-mi convine merg la concurenţă. Dar lasă că nici cu mine n-o să-i meargă. Eu chem anafu’ dacă nu-mi dă bon fiscal. Plătesc tot, dau și tevea, dar să-mi dea bon fiscal. Eu îs păţit, aţâţia mecanici proști am văzut, atâţia zidari cârpaci, fără factură și chitanţă nu mai lucrez cu niciunul. Hai să-l  mai pozez pe păgân, mă învârt  în jurul propriei axe mai ceva ca un compas și nimic, numai creștini. Văd pe masă un bebeluș și deduc că el trebuie să fie. Ce zboară timpul, adineaori era păgân, acuma e creștin. Una scurtă, piticule, că se termină filmul. Următoarea la majorat.

Părinte, dar ceva garanţie la lucrarea asta primesc ? Dacă ăștia divorţează peste câţiva ani, sigur n-a fost cununia bună și pac, merg la protecţia consumatorului să-mi dea popa banii înapoi. Dacă ai documente doveditoare, da, te mai iei de el. Dacă n-ai document ai luat ţeapă. S-au mai văzut cazuri. Şi banii, ce face cu banii. Dacă tot mă jefuiește, știu sigur de pe feisbuc că mă jefuiește, ăștia daca n-ai bani cât vor ei te lasă cu mortul pe masă, sunt niște șantajiști cum nu s-a mai văzut, atunci vreau să știu ce se întâmplă cu banii. De ce nu face spitale din ei, și școli, și așezăminte pentru bătrâni. Lasa-mă, dom’le, cu atâtea beaserici, ce atâtea besearici, dumneata construiește chestii utile pentru societate. 

Să zicem că n-am suficienţi bani la mine. Nu-i vina mea, nu mi-a trimis factură proforma, să știu la ce să mă aștept. Dar găsesc eu cum să-l ard, n-am văzut nicăieri pe perete lista de preţuri. Să știu și eu cât costă o cununie, dom’le. Cununie mică, cadru intim, costumaţie chejuăl, merge și-n pijamale – 450 de lei. Cununie mijlocie, familia plus scara de bloc, fiţă normală – 800 de lei. Cununie mare, merită încercat, doar pentru pretenţioși  – 2000 de lei. Dacă nu reușește din prima, a doua oară plătiţi doar 50%, la ofertă. Pentru clienţii fideli oferim cadouri surpriză, asta da marketing. Îl ard cu protecţia consumatorului, amendă 2500 lei pentru neafișarea listei de preţuri, în temeiul HG nr. 1553/2004. 

Am cardul în portofel, în caz că pică negocierea cu popa.  Dacă o face pe-a extravagantul, îi zic că m-am răzgândit, îi returnez cununia în ambalajul original în 30 de zile, dreptul meu de consumator, nici nu trebuie vreo explicaţie. Mă descurc eu cumva. Părintele e în altar. Intru și întreb cât trebuie să plătesc. Cât vreţi, zice. Păi bine, dom’le, ce întreb eu și ce zice el. Scot câtvreaul din portofel, îl pun pe masă, ies din altar și-mi văd nefasta într-un colţ de besearică. O regăsesc frumoasă. Mă gândesc să-i fac o poză, așa cum se uită ea aiurea. Şi chiar îi fac.