Ia o pauză și gândește. Ai crescut, nu mai poţi crede, ca la Revoluţie, că teroriștii au otrăvit apa sau că-ţi trag cu gloanţe în balcon. Azi esti prea mare și prea trecut prin viaţă ca să iei de bun tot ce auzi.
 
Nu te încrede în vorbe, mai ales dacă ele vin de la cei care lucrează cu vorbele. Nu uita că-n ziua de azi un marketing bun poate să-ţi vândă și-un rahat învelit în ţiplă. Nu-l cumpăra. Dacă te-ai păcălit și l-ai luat, nu-l mânca. Ia o pauză și gândește. Nu crede în cuvinte mari și frumoase, cu asta ai fost minţit 22 de ani. De aici ni se trage. Nu le-au rostit oare aceiași oameni? Ia o pauză.

Deschide televizorul și dă-l pe mute. Urmărește imaginile și imaginează-ţi. Ce-ai spune tu despre ele? Ce crezi tu, în adâncul sufletului tău, despre tot ce se întâmplă? Gândește. Cei care gândesc în locul tău, cei pe care-i vezi la televizor văitându-te nu se înghesuie alături de tine vara pe plaja de la Eforie Nord și nici nu stau în gazdă la Costinești. Şi-n timp ce mor de grija salvărilor de stat, fiecare dintre ei are abonament la câte-o ambulanţă privată. Par deștepţi, vorbesc fluent și-ţi apasă cu vorbele pe fiecare rană din inimă. Se pricep, dar asta nu înseamnă că au aceleași răni. Şi nici că vor sau știu să le vindece pe-ale tale. 

Ia o pauză și gândește. Nu crede în coincidenţe. Ȋn istorie nu există coincidenţe, există doar momente care pot fi speculate și evenimente special create. Noi ne jucăm  „de-a vrem”. Alţii se joacă „de-a putem”. N-avem aceleași jucării. Noi nu suntem decât așchia din lemnul pionului de pe tabla de șah. La mâna celor care făceau guverne prin telefon, la cheremul celor care trebuie să-și scoată profit din banii investiţi în campaniile electorale. Cei care mai cred că guvernele se pot face în stradă, pe-un ambalaj de fornetti, pe-un colţ șifonat de pancarta sau pe scutul unui jandarm, dormeau sau nu se născuseră în decembrie ’89.
 
Democraţia n-a însemnat niciodată și niciunde schimbarea menstruală a puterii, în funcţie de dispoziţia maselor din stradă. Pentru că întotdeauna se vor găsi câteva mii de oameni care să conteste o guvernare, oricat de cinstită sau de eficientă ar fi ea.

Voinţa poporului se exprimă prin vot, la alegeri. Ia o pauză și gândește. Dacă mâine ar fi alegeri, ai avea cu adevarăt sentimentul că ai învins? Ai avea de ales, ca într-o ruletă rusească, între aceiași oameni. Şi ar merge la vot, ca într-o mascaradă de exercitare a drepturilor, aceiași votanţi care pot fi cumpăraţi cu o găleată și-un kil de „zacăr”. Putem depăși vreodată acest handicap? Ne-învârtim în cerc, cu câte-o lozincă inspirată în mâini, într-o demonstraţie demonstrativă. Mass-media nu mai e de mult preocupată de educarea maselor, ci doar de circul ce-i aduce rating. Oamenii de valoare nu mai apar la televizor decat pe masă, la priveghi, și-n ziua înmormântării. Poţi schimba aceste lucruri? Ia o pauză și gândește.

Azi ne dau poetice lecţii despre libertate cei care înfierau proletar Piaţa Universităţii din 1990. Am trăit Revoluţia din ’89. Am trăit și Golaniada. N-au fost în zadar. Ne-au învăţat. Folosește-te de tot ce-ai trăit și ai învăţat. Nu te urca în primul tramvai dacă habar n-ai unde duce el, doar pentru că ai îngheţat așteptând în staţie. Nu petici imaginea falsă a altora cu suferinţa ta reală. Toţi îţi vor binele. Nu ţi-l lăsa luat. Ia o pauză. Gândește-te!

N.a. – Acest editorial a fost scris în ianuarie 2012, atunci când, în București și-n alte orașe din ţară, erau proteste de amploare. Pretextul mișcărilor de stradă a fost susţinerea lui Raed Arafat. La mitinguri, manifestanții, mobilizaţi cu ajutorul Facebook, au cerut demisia președintelui Traian Băsescu și a guvernului Boc. Drept consecinţă, președintele a cerut Guvernului să retragă proiectul noii legi a sănătății din dezbaterea publică, iar Emil Boc și-a dat demisia din funcția de premier al României. Băsescu l-a desemnat pe Mihai Răzvan Ungureanu să formeze un nou guvern. Nu e nimic nou sub soare... Ne învârtim într-un cerc.