Suntem băieți deștepți, deci credem în înțelepciunea autorităților că ne învață de bine, de pildă să ne spălăm pe mâini, să nu pupăm icoane și să nu mergem la biserică, și nu credem conspirațiile teoriei, ăh, pardon, teoriile conspirației, că nu se face.

Noi ne aflăm în acest film al luptei împotriva pandemiei prin instituirea stării de urgență nu așa, spontan, pe bază de opinii de experți și studii. Există doar estimări, proiecții, privind unele scenarii de intervenție, bazate și alea pe date provizorii. NU EXISTĂ STUDII, NICI MĂCAR ESTIMĂRI (!) CU PRIVIRE LA CONSECINȚELE ECONOMICE ȘI SOCIALE ALE CARANTINĂRII LUMII.

Măsurile luate de guverne sunt, însă, consecința unui obiectiv anume stabilit în această luptă contra pandemiei și a unor mijloace optime de atingere a obiectivului. În cazul acestei pandemii (că au mai fost și altele), obiectivul este maximal - suprimarea răspândirii infecției. De aici măsurile extreme de distanțare socială și izolare practicate la nivel de țări, orașe. Cine și de ce a stabilit acest obiectiv maximal? Există o răspundere a celor care au stabilit și/sau achiesat la acest obiectiv?

Pe lângă obiectivul declarat, există și un anume cadraj al faptelor și evenimentelor legate de pandemie. Apropo de știri fake, niciodată nu avem acces la faptul brut, la „realitatea așa cum este”, ci la realitatea așa cum ne este încadrată, pusă în tablou, semnificată. Or cadrajul nu există de la sine, el este un construct mediatic și cultural. Cum anume s-a impus cadrajul pandemiei ca fiind o molimă mai ceva ca ciuma, ca fiind o urgență absolută, pentru combaterea căreia totul devine secundar?

Odată impuse în conștiința globală obiectivul maximal și cadrajul urgenței, totul s-a aliniat ca într-un joc de domino. Statele au declarat, pe rând, stare de urgență. Chiar și rebelii clasei, Trump și Johnson, s-au liniat. Totul a venit de la sine.

Eu nu spun că nu există pandemie și că nu ar fi grave efectele sale. Nici nu mă interesează prea mult cauza originară a pandemiei. Evident e nevoie de măsuri, unele extreme, de limitare sau combatere a pandemiei. Vreau doar să atrag atenția că acest exercițiu planetar de disciplină și de restricție nu a izvorât spontan din spuma mării, ca o Afrodită a măsurilor excepționale. Ci a fost consecința unor obiective și unui cadraj anume, construite, deliberate, țintite. Și nu știm foarte clar cine e responsabil pentru asta. Știm doar că factura e pe numele nostru.