O duzină de jurnaliști, cu camerele de filmat înșirate în semicerc, ca la declarațiile oficiale, vreo zece părinți îmbrăcați în haine cernite și, în spatele lor, câțiva curioși ieșiți pe stradă de prin casele din jur. Opt preoți și unsprezece seminariști. Patru - cinci lumânări aprinse. E parastasul de 6 luni pentru cei care au murit în urma incediului din Colectiv. Astăzi, potrivit rânduielilor bisericești, este prima zi în care se pot oficia astfel de slujbe după sărbătoarea Sfintelor Paști. Preoții sunt aici. Voi unde sunteți?

Imediat după tragedie, Biserica a fost acuzată public că n-a avut viteză de reacție. Deși un preot a fost acolo, încă din primele momente, venit odată cu pompierii. Lipsa de inspirație sau mai degrabă decența l-au ținut departe de camerele de filmat care  disecau fiecare moment al tragediei, în acea seară. Nevăzându-se la televizor, e ca și când acel preot n-ar fi fost acolo. 

Apoi, în zilele ce au urmat, consolatorii de ocazie s-au perindat prin fața oceanului de lumânări și a camerelor de luat vederi aprinse la intrarea în fabrica Pionierul. Preoții ortodocși au ținut atunci slujbe în biserici, pentru odihna celor adormiți. Slujbele n-au fost transmise la televizor. E ca și când nu s-ar fi făcut.  

Ȋn fiecare sfârșit de lună din cele ce au urmat după tragedia din Colectiv, preoții au venit aici și au făcut slujbe de pomenire. Nu pentru cei vii care nu mai vin la Colectiv, ci pentru iertarea păcatelor și odihna celor morți. Astăzi a fost parastasul de 6 luni. Preoții sunt la Colectiv. Voi unde sunteți?

Unde e oceanul de lumânări aprinse și unde e neconsolarea voastră? De coliva celor 64 de tineri plecați dintre noi țin acum doar câteva rude, plângând în timp ce preoții cântă „veșnica lor pomenire”. Țin și jurnaliștii aflați împrejurul lor. Suntem doar câțiva oameni. Voi unde sunteți?

După slujbă, o mamă spală cu lacrimi poza înrămată a fiului ei, care n-a mai avut loc în altarul improvizat din fața fabricii și, rămasă pe trotuar, a fost acoperită de praf. Mama șterge poza încet, cu drag, ca și cum și-ar mângâia băiatul, apoi o sărută. Era singurul ei copil. Și singurul ei sprijin. La parastasul lui de 6 luni, ea nu are pe nimeni alături. Doar preoții sunt aici. Voi unde sunteți?
       
Poate ați fost ocupați sau n-ați știut. Poate ați uitat. Poate nu credeți în rânduielile bisericești, în slujbe, pomeni sau parastase. Dar, dacă n-ați fi crezut, de ce ați fi strigat  atunci că nu vin preoții? Atunci când voi veneați la Colectiv, pentru că nu erați așa de ocupați și pentru că încă mai țineați minte...

Ȋn tragedia din Colectiv și-au pierdut viața 64 de tineri. Ei sunt în Cer. Iar părinții lor sunt singuri acum sub crucea durerii. Voi unde sunteți?