Românii sunt chemați să răspundă „cu fermitate” celor care afirmă că România Mare a fost „rezultatul hazardului și al unor împrejurări”, spune PS Ambrozie, Episcopul Giurgiului, în Pastorala de Crăciun din anul acesta.

„Suntem astăzi chemați să le răspundem cu fermitate: România este împlinirea luptei locuitorilor acestor pământuri, este împlinirea rugăciunilor lor, este plata credinței și a dragostei de neam. Țara aceasta nu s‑a născut din întâmplare, unirea  nu este o faptă părelnică, ci  adevăr  pe  care  nimeni  nu  ar  trebui  să‑l  conteste.  La temelia României stau stâlpii osemintelor celor căzuți pentru apărarea ei, iar în inima ei pulsează sângele vărsat de atâția și atâția eroi; răsuflarea ei este murmurul rugăciunii din sfintele biserici și glasul ei este rostirea aceasta, de o neînchipuită frumusețe: este limba română”, a scris ierarhul.

Despre Catedrala Națională, PS Ambrozie spune că „ridicarea ei reprezintă,de fapt, un act de dreptate, compensatoriu pentru toate bisericile și mănăstirile demolate în perioada comunistă pe cuprinsul întregii țări. Era absolut firesc ca românii să poată avea un sfânt locaș în care să‑și pomenească așa cum se cuvine înaintașii și, totodată, să dea mărturie generațiilor viitoare despre rolul pe care Ortodoxia l‑a avut și îl are în păstrarea  identității  și  unității  neamului  românesc”.

Episcopul Giurgiului mai consideră că tendința contemporanilor este de „a contesta tot ceea ce ține de trecut, considerând că omul de astăzi nu mai are nevoie de reperele pe care acesta le poate oferi”, iar „A scrie astăzi despre învățătura de credință ortodoxă, a vorbi despre lucrarea misionară a Bisericii și despre roadele acesteia este, cu siguranță, un act curajos de mărturisire”. 

Ierarhul a mai scris că forurile decizionale ale Uniunii Europene au arătat că nu doresc să se asocieze învățăturii creștine, din cauza faptului că în Constituția europeană nu s-a făcut nicio mențiune cu privire la fundamentele creștinii ale „Bătrânului Continent”.

„Secularizarea tot mai accentuată și transformările rapide prin care trece societatea românească au determinat în ultimii ani o schimbare de atitudine tot mai accentuată față de rolul Bisericii în comunitate. Pe fondul unei pretinse libertății de exprimare și al respectului față de o alteritate ce, paradoxal, nu  este  la  fel  de  generoasă  în  recunoașterea  drepturilor celorlalți, învățătura creștină, modul creștin de a viețui în lume este tot mai des contestat, ignorat și chiar condamnat. 

Hotărârea forurilor decizionale ale Uniunii Europene de a nu recunoaște fundamentele creștine ale bătrânului continent sunt cât se poate de grăitoare în ceea ce privește poziția acestei instituții față de Biserică și față de învățătura pe care aceasta o propovăduiește. 

În  spațiul  românesc  situația  nu  este  cu  mult  diferită, existând permanent atacuri la adresa Bisericii, asociată cu o simplă instituție prestatoare de servicii sociale, la adresa ierarhiei și a preoților, chiar și la adresa celor ce îndrăznesc să mărturisească și să trăiască public credința. Din păcate, astfel de intervenții în numele corectitudinii și libertății nu fac decât să adâncească și mai mult prăpastia între realitatea mărturisitoare și obiectivele utopice ale unei societăți neutre, lipsită de tot ceea ce înseamnă element identitar, fie că vorbim despre identitate națională, etnică, lingvistică și, mai ales, religioasă”, a notat PS Ambrozie.