PS Ignatie, Episcopul Hușilor, a vorbit în cadrul Sfintei Liturghii prilejuite de Duminica întoarcerii fiului risipitor, despre faptul că modul de gândire al fratelui cel mare din Epistola respectivă se regăsește și în lumea contemporană.

„Câți dintre noi nu ne identificăm cu fiul cel mare? Suntem răutăcioși, invidioși. Nu avem capacitatea de a ne bucura de binele celui de lângă noi! Când vedem că cineva prosperă, că, din punct de vedere material, îi merg lucrurile strună, dintr-o dată atitudinea noastră este una de suspiciune.

Tipologia fiului mai mare se regăsește, cu pregnanță, în toate sferele vieții sociale.

Sunt foarte puțini cei care știu să se bucure de întoarcerea unui om, de faptul că cineva reușește să învieze din mocirlă, să iasă dintr-un hău.

Mare parte dintre noi stigmatizăm! Desființăm omul, nu știm să ne bucurăm!

Este esențial să fim atenți, că în momentul în care gândim fără să iubim, deja începem să păcătuim”, a spus el.

Episcopul a deplâns oamenii care ajung robi ai regulilor, ai muncii și ai propriilor păreri.

„Este un chin groaznic pentru cineva să fie rob al regulilor, pe care să le îndumnezeiască.

Este cumplit să ai, lângă tine, un om care să fie rob al regulilor.

Fiul cel mare muncea, dar nu știa să trăiască, avea mentalitate de sclav, de om care și-a pierdut libertatea interioară.

Nu mai știa să se bucure, gândea doar în logica sa, pe care o absolutiza și pe care încerca să o impună și tatălui său.

Tatăl se comportă delicat și cu fiul cel mare, deși atitudinea lui este mai gravă decât a celui mai mic.

Fiul cel mic și-a venit în fire și s-a întors. El era înstrăinat nu numai din punct de vedere spațial, de casa sa, ci și de el însuși.

Aceasta face păcatul! Ne înstrăinează și de noi înșine. El își vine în fire și începe procesul de pocăință, de întoarcere, care îl eliberează.

Fiul cel mare se întoarce și el, la casa tatălui său, de la muncă, dar întoarcerea lui nu este una care să îl elibereze. Dimpotrivă, este o întoarcere care îl asfixiază, îl blochează din punct de vedere spiritual, transformându-i viața într-un chin.

În felul acesta se chinuie toți cei care cred că părerile lor sunt cele mai grozave și că ale celorlalți nu valorează absolut nimic.

Astfel de oameni, oricât ar încerca să își impună punctul lor de vedere, oricât ar încerca să demonstreze cât de desăvârșiți sunt, rămân niște oameni chinuiți, nu au libertatea lăuntrică.

În preajma lor simți că te asfixiezi, nu poți respira aerul libertății, pentru că sunt robi ai literei, iar nu ai duhului”., a explicat ierarhul.