Episcopul Hușilor, PS Ignatie, a acordat, la o lună de la învestirea în funcție, un interviu în care vorbește despre proiectele sale - în special în domeniul social și de atragere a tinerilor către Biserică, dar și despre situația Bisericii Ortodoxe Române în general, în contextul în care, potrivit unor sondaje, încrederea în această instituție ar scăzută în ultima perioadă.

Totodată, PS Ignatie și-a manifestat dezacordul față de anumite derapaje ale unor slujitori ai Bisericii și le-a recomandat preoților să nu se transforme în „mercenari spirituali", ci să rămână apropiați de oameni, să le arate calea spre credință. 

El a explicat că „orice preot trăiește din daniile, din donațiile credincioșilor, însă el nu poate să transforme slujirea preoțească într-o sursă de corupție, într-o iubire de bani, care periclitează însăși misiunea lui". 

„Prin urmare, orice preot care se concentrează numai pe câștig se compromite și își provoacă propria asfixiere spirituală, transformându-se într-un mercenar", susține episcopul Hușilor.

„Sigur că se fac foarte multe sondaje de opinie în care se afirmă că această încredere a scăzut vertiginos. Poate va scădea și de acum încolo. De ce? Pentru că Biserica are o altă agendă decât ceea ce ne oferă societatea seculară. Rostul Bisericii este de a intra în opoziție cu toate aceste derapaje morale, de corupție, tot ceea ce ține de etică și, desigur, cele care țin de toată nebunia acesta a ideologiei gender. Oricum, Biserica va ajunge într-o situație în care nu se va bucura de o foarte mare încredere, pentru că va intra în opoziție cu societatea, care, din păcate, este într-un proces galopant de secularizare. Pentru mine, nu este o foarte mare problemă. Hristos în Evanghelie ne zice așa: "Dacă m-au prigonit pe mine, și pe voi vă vor prigoni!". 

Credeți că Hristos că s-a bucurat de o foarte mare încredere în vremea lui, din partea contemporanilor săi? Să fim foarte serioși, îi avea pe cei 12 apostoli, avea femeile mironosițe și cam atât. În rest, percepția asupra lui Hristos care era? Că e un șarlatan. Îmi cer iertare că vorbesc astfel despre Cel în care cred atât de mult. Asta nu înseamnă că sunt de acord cu derapajele din Biserică, nu vreau să legitimez astfel de lucruri, dar nici nu trebuie să fim obsedați de aceste sondaje, ca și cum ni se termină misiunea. Eu nu mă pricep foarte bine, pentru că nu sunt sociolog, chiar nu știu care sunt eșantioanele de oameni, unde sunt făcute sondajele, dar nu am o certitudine. E dreptul meu să mă îndoiesc că aceste sondaje sunt sută la sută relevante. O spun de pe poziția diletantului și admit că s-ar putea să greșesc.”, a spus Episcopul Hușilor, PS Ignatie, pentru Agerpres.

Acesta a vorbit și despre cei care critică credincioșii care merg să se reculeagă la diverse pelerinaje din țară.

„Fie că vorbim de pelerinajul de la Iași, la Sfânta Parascheva, fie că e vorba de cel de la București, la Sfântul Dimitrie cel Nou sau de cel din Transilvania, de la Nicula, care sunt cele mai mari pelerinaje din țară, din punctul meu de vedere, cred că este utopic să ne gândim că putem transforma credincioșii care merg la aceste pelerinaje într-un soi de oameni care să se comporte „la șubler" din punct de vedere moral. Sunt inevitabile aceste efuziuni de credință, dar expresia „pupători de moaște" nu are nicio legătură cu această efuziune. Geneza acestei expresii — și chiar am urmărit fenomenul în mediul on-line, deci vorbesc în cunoștință de cauză — nu pornește din faptul că acești oameni mai au astfel de efuziuni și poate chiar nu se comportă în cel mai manierat mod. Eu am fost la asemenea pelerinaje, am stat și zece ore printre credincioși, am văzut cum se comportă majoritatea dintre ei. Presa, din nefericire, este cea care pescuiește anumite excepții, cum unul fumează, cum unul se enervează sau își pierde răbdarea. 

Mie mi se pare că aceasta este o privire unilaterală, reducționistă asupra a ceea ce înseamnă fenomenul pelerinajului. Expresia „pupător de moaște" are drept geneză o atitudine militant-ateistă și total intolerantă, ce provine de la persoane care practică un dublu standard, o ipocrizie fără margini. Pe sticlă, unde se vede că accesul lor este pentru o anumită categorie de oameni, pozează în persoane extrem de tolerante, iar în mediul on-line vin cu expresii absolut denigratoare. M-am uitat la un moment dat pe contul de Facebook al unui personaj, foarte vocal și foarte prezent în mass-media. E dreptul său, evident, dar nu e normal să se erijeze la televizor într-un apostol al toleranței și, în rest, să aibă un limbaj absolut intolerant și denigrator la adresa Bisericii. 

Am văzut postată de acest personaj o fotografie cu niște copii, care sunt probabil într-un laborator de chimie și sunt atenți la experimentele făcute de profesoara lor, și, în dedesubtul paginii, niște copilași cu icoane în mână, într-o sală de clasă. Sus este pus drept text cum că așa ar trebui să trăim noi în post-modernitate, iar jos se spune că acei copii sunt în Evul Mediu. Pe lângă faptul că această etichetare este total nedreaptă, mie mi se pare că oameni care caută astfel de antagonisme nu sunt în Evul Mediu, ci în perioada iluministă, în Revoluția Franceză. Post-modernitatea are drept mesaj toleranța. În Occident, există un respect teribil pentru viața privată a fiecăruia, înclusiv pentru credința pe care o are. În România, cel puțin pe latura aceasta a progresiștilor liberali, există o intruziune, o formă de agresivitate viscerală față de tot ceea ce înseamnă credință. Dacă mă duc în Occident și vorbesc despre probleme de credință, interlocutorul are acea capacitate de a mă urmări și de a fi interesat de ceea ce spun. 

La noi, fără să generalizez, nu e așa. Pe mine, personal, expresia "pupător de moaște" mă jignește. Sunt jigniți copii care asta cred, așa au fost crescuți în familiile lor și sunt copii excelenți. Nu e numai o chestiune de manipulare, copiii chiar gândesc. Dacă noi vrem să-i transformăm în personaje de a căror minte să dispunem, ne înșelăm. Știți ce răspuns mi-a dat un copilaș de 6 ani, în Dublin, în noaptea de Înviere și el îmi spunea că mă iubește foarte mult? L-am întrebat, "Ștefan, dar tu de ce mă iubești pe mine?" "Pentru că tu ești pleten cu Biserica" (prieten—n.r.). Acesta este un lucru de o mare profunzime.”, a mai spus PS Ignatie.

 

Citiți AICI interviul în întregime