Modul în care autoritățile au intervenit la incendiul din Club Colectiv pare a fi un capitol deja închis. Pentru anchetatori, pentru cea mai parte a presei, pentru opinia publică și, mai ales, pentru cei care au condus aceste operațiuni de salvare. „Corupția ucide” e doar o lozincă tipărită cu mult timp înainte de aprinderea artificiilor, de folos la mitinguri și la marketingul unei instituții. „Corupția ucide” ajută, în dosarul Colectiv, mai ales la identificarea unor părți responsabile civilmente, ce ar putea acoperi, din bugetul public, uriașele daune morale și materiale ce vor fi solicitate.   

Ȋnsă nu doar „corupția ucide”. Pasivitatea ucide. Tăcerea ucide. Lipsa de reacție a unei societăți abulice și amnezice ucide. Și lipsa unei prese libere ucide. Și nu va fi niciun miting împotriva acestor criminali nevăzuți. Tragediile se repetă, pentru că suntem plini de autosuficiență și lipsiți de empatie. Fiecare e un mic dumnezeu în universul lui, în vârful puterii sau în bula creată pe o rețea de socializare. Adevărul, oamenii, suferința, toate gravitează în jurul nostru. 

Ca să ajungi la adevărul aflat în posesia unor astfel de dumnezei, trebuie să treci de hoarde de sfinți. Cu hârtii și cu răbdare. Există o lege, cea privind accesul la informațiile de interes public, care ne dă voie să obținem frânturi de adevăr. E o cheie, însă ea nu e suficientă. Trebuie să împingi ușa, să ai persuasiune, anduranță și o „perseverență obsesivă”, așa cum sublim definea meseria de jurnalist o procuroare, într-o plângere împotriva lui Cătălin Tolontan. Uneori însă, când ușa maschează doar un zid, nici măcar „perseverență obsesivă” nu ajută. Ȋnsă zidul devine un indiciu, mai important și decât informația din spatele lui. Căci zidurile sunt ridicate pentru apărare.

Am făcut solicitări, în baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public și le-am trimis simultan către toate instituțiile implicate în operațiunile de salvare de la incendiul din Club Colectiv. Am cerut celor la Serviciul de Ambulanță București – Ilfov și celor de la ISU-SMURD București să ne comunice timpii de intervenție, numărul de mașini corespunzător fiecărui timp și momentul în care ei au primit alerta de la 112.

Ȋn solicitarea trimisă Serviciului de Telecomunicații Speciale (STS), cel care operează Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență 112 (SNUAU), ceream să ni se comunice ora exactă la care, în seara de 30 octombrie 2015, a fost primit primul apel de urgență la 112, pentru incendiul de la Club Colectiv. De asemenea, am solicitat ora exactă la care apelul a fost transferat către ISU-SMURD București și, respectiv, către Serviciul de Ambulanță București-Ilfov. Iar, dacă există o evidență în acest sens, am fi dorit să știm și câte apeluri la 112 au fost înregistrate, în acea seară, pentru incendiul de la Colectiv.

Chiar în ziua în care am trimis solicitarea, Adrian Fulea, purtătorul de cuvânt al STS, fost jurnalist, actualmente colonel, m-a sunat pentru a-mi spune că nu poate să-mi furnizeze informațiile solicitate, deoarece „sunt exceptate de la accesul liber al cetățenilor, având în vedere că ele au fost furnizate procurorilor. E o anchetă în derulare”. „Intervenția autorităților nu face însă obiectul anchetei”, insist. „Toate datele furnizate Parchetului sunt exceptate de la accesul cetățenilor. Divulgarea lor ar putea afecta ancheta”, insistă și Fulea. „Totuși, domnul Raed Arafat, imediat după tragedie, a comunicat ora la care s-a primit apelul la 112. A prejudiciat astfel vreo anchetă?”, insist din nou. „Domnul Arafat nu este angajatul STS”, mă lămurește Fulea. Ȋi cer totuși să-mi răspundă în scris că nu-mi poate comunica informațiile. Și o face, promt, în aceeași seară, printr-un mail pe care cred că l-a scris cât aștepta cu mașina la semafor: „Ȋntrucât este în curs o anchetă a Parchetului, nu vă putem furniza informațiile cerute”. (v. foto 1)

 

Titulatura celui care semnează mesajul, fost jurnalist, actualmente colonel, este mai lungă decât răspunsul. A fost primul zid din spatele ușii. Și primul indiciu. Ȋnsă, printre cuvintele acestui refuz, părea că există și o veste bună. Aceea că se fac investigații oficiale și în legătură cu acest subiect. Că autoritățile cercetează și depun eforturi pentru aflarea adevărului.  

Ȋn aceeași zi, purtătorul de cuvânt de la ISU București – Ilfov îmi mărturisea și el: „sincer, nu cred că vom putea răspunde solicitării. Toate aceste informații au fost furnizate Parchetului, pentru investigații.” „Se fac investigații în legătură cu intervenția autorităților?” „Cu tot ce s-a întâmplat în seara aceea. Dacă există cetățeni care reclamă că nu s-a intervenit cum ar fi trebuit, procurorii se autosesizează și investighează și acest aspect.”

Oricât ar părea de incredibilă teoria cu auto-sesizarea procurorilor și investigațiile efectuate de dragul opiniei publice, ea trebuia verificată. Așa că am solicitat Parchetului de pe Ȋnalta Curte de Casație și Justiție să-mi comunice dacă modul în care autoritățile au intervenit în seara zilei de 30 octombrie face obiectul cercetărilor în dosarul deschis pentru Club Colectiv. Mai exact, dacă s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la faptă. Răspunsul Parchetului General a fost că „în cauza având ca obiect incendiul produs la Clubul Colectiv în seara zilei de 30 octombrie 2015, nu există o începere a urmăririi penale cu privire la faptele la care faceți referire în solicitare”. (v. foto 2)

 

Având în vedere că și DNA instrumentează, la rându-i, o parte din dosarul Colectiv, am cerut și de acolo informații, trimițând o solicitare identică. Procurorii DNA, cei care au dat publicității un rechizitoriu în care un colonel STS vorbește despre „bomba-mamă” și „bomba–tată”, au răspuns cu parcimonie, evitând voit adevărul. „În acest moment, informații referitoare la dosarele constitute ca urmare a incidentului din clubul "Colectiv”, altele decât cele precizate în comunicatele nr.1720/VIII/3 și 2004/VIII/3 din datele de 9 noiembrie, respectiv 18 decembrie 2015, nu pot fi oferite, în conformitate cu prevederile art. 12, alin. 1, lit. e, din Legea 544/2001”. (v. foto 3) 

 

Ȋn primul comunicat la care se face referire în răspunsul celor de la DNA e vorba de reținerea celor doi inspectori ISU care au fost control la Colectiv, iar în cel de-al doilea – de eliberarea pe cauțiune a primarului Piedone. Articolul de lege invocat de DNA precizează că „se exceptează de la accesul liber al cetățenilor informațiile privind procedura în timpul anchetei penale, dacă se periclitează rezultatul anchetei”. Repet, solicitasem să ni se comunice doar dacă, în cazul intervenției autorităților (STS, ISU - SMURD) de la Club Colectiv, s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la faptă. O informație care, de obicei, se comunică din oficiu. 

DNA a evitat răspunsul exact, iar într-o traducere aproximativă, eschiva procurorilor suna așa: nu anchetăm, dar nici nu vrem să spunem că nu anchetăm. A fost al doilea zid din spatele ușii. Ȋnsă „buzduganul” care s-a lovit de el, a reverberat probabil și în alte încăperi.  

Cei de la ISU București Ilfov, care mă preveniseră dintru început să nu-mi fac mari speranțe, pentru că „au mai încercați și alții, fără folos”, au trimis, într-un târziu, răspunsul. Ȋn fața zidului ridicat de domnul colonel de la STS n-avea rost să pierd vremea, pentru niște informații care fie erau deja publice, venite pe surse oficiale (rapoartele procurorilor), fie erau incluse în răspunsurile celorlalte instituții.

Serviciul de Ambulanță București – Ilfov (SABIF) a fost singurul care a dat un răspuns promt și complet. 

Din alăturarea acestor informații oficiale am recompus imaginea exactă a haosului din noaptea incendiului de la Club Colectiv.  SABIF a fost alertat de 112 după 3 MINUTE de la data primirii apelului la numărul de urgență. Asta deși teoria spune că apelul trebuia să fie transferat către poliție/salvare/pompieri în 2-3 secunde. Prima ambulanță SABIF a ajuns la Colectiv după 3 minute și 19 secunde de la momentul alertării lor. După 60 de secunde, a sosit și a doua ambulanță SABIF. Personalul medical de pe aceste salvări a trimis dispeceratului informațiile corecte, despre proporțiile tragediei. Imediat, toate ambulanțele SABIF au plecat spre Colectiv. Ȋn primele 28 de minute de la apelul la 112, la fața locului erau 17 (șaptesprezece) ambulanțe SABIF.

Ȋn comparație, SMURD, care susține că a primit alerta de la 112 concomitent cu primirea apelulului de urgență (ora 22:32), a trimis o singură ambulanță, care a ajuns acolo după 11 minute. Ȋn următoarele 28 de minute, au mai sosit doar alte 4 (patru) ambulanțe SMURD.    

Sunt doar cifre. Multe cifre, care nu pot vorbi despre durerea așteptării. Despre secundele care fac, în urgențele medicale majore, diferența dintre viață și moarte. La final, rămâne doar un bilanț. Un alt număr: 63 de morți.

„60 de ambulanțe, 57 simple și 3 cu mai multe locuri, au intervenit la Colectiv, potrivit lui Raed Arafat, ducând cei 150 de răniți în 11 spitale din București”, scrie www.gsp.ro. N-au fost însă „150 de răniți” în acea noapte. Conform răspunsului primit de la ISU București, „ambulanțele de prim ajutor calificat SMURD din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență «Dealul Spirii» București – Ilfov au transportat la spital un număr de 163 de victime.” Raportat la numărul de ambulanțe SMURD și de autospeciale, cifra pare mare. Dar e o cifră comunicată oficial. (v. foto 4)

Pe de altă parte, Serviciul de Ambulanță București – Ilfov spune că „personalul ambulanțelor SABIF a acordat asistență medicală unui număr de 86 de persoane, din care 75 au fost transportate la spitalele din București”. (v. foto 5)

 

Avem un total de 238 de victime transportate la spital. La 31 octombrie, a doua zi după incendiu, Departamentul pentru Situații de Urgență (DSU) anunța că „162 de persoane au fost transportate la următoarele spitalele: Spitalul Floreasca, Spitalul de Arși, Elias, Spitalul Militar, Sf. Pantelimon, Spitalul Județean Ilfov, Sf. Ioan, Bagdasar, Spitalul Municipal, Spitalul Colțea, Budimex și Spitalul Grigore Alexandrescu.” La 3 noiembrie, DSU revenea asupra cifrei, informând că „139 de persoane au fost transportate cu resursele ISUBIF și SABIF la spitale”.

„150 de răniți”, 238, 162 sau 139? Categoric, cineva nu spune adevărul. Se joacă cu cifrele, rotunjindu-le și numărând tărgile cu răniți pe sărite. Pentru că, dacă au fost 139 de victime, iar SABIF a dus la spital 75 dintre ele, SMURD nu prea mai poate justifica cheltuiala făcută cu achizionarea autospecialelelor pentru transport victime multiple. La ce folosesc ele, dacă într-o situație deosebită, ca cea de la Colectiv, tot vechile ambulanțe au făcut treaba?

Este nejusticată lentoarea cu care SMURD a intervenit la dezastrul din Club Colectiv. A fost doar nepricepere sau a fost rea-voință? O anchetă ar trebui să stabilească asta.

Este nejustificată întârzierea cu care SNUAU a alertat Serviciul de Ambulanță București-Ilfov, cel care duce, de fapt, greul intervențiilor medicale de urgență în toată țara. Sunt peste 3 minute de inactivitate, numărate de la primul apel la 112. Dacă în acele 180 de secunde, s-ar fi putut salva măcar o singură viață dintre zecile aflate în cumpănă, pe ai cui conștiință este acel suflet acum? A fost nepricepere sau a fost rea-voință?  Anchetă ar trebui să stabilească și asta.

Este nejustificată, de asemenea, lipsa de transparență a ISU-SMURD în comunicarea exactă a timpilor de intervenție și a numărului de ambulanțe corespunzător acestor timpi. Am aflat aceste date, indirect, doar pentru că SABIF a reacționat diferit, adică onest. ISU-SMURD are această atitudine nu din nepricepere, ci sigur din rea-voință. Pentru că evită rostirea adevărului. Ancheta procurorilor ar trebui să stabilească și alte adevăruri mai ascunde ISU-SMURD în cazul intervenției din Club Colectiv.

Autoritățile, prin vocea lui Raed Arafat și Gabriel Oprea, pe atunci ministru de Interne, au susțin că în intervenția de la Club Colectiv a fost aplicat „Planul roșu de intervenție”. Aprobat prin Ordinul comun nr. 1168 emis de Ministerul Sănătății și Ministerul Administrației și Internelor la 2 septembrie 2010, „Planul roșu” are ca scop „asigurarea unui răspuns coordonat al tuturor structurilor cu atribuții de intervenție, în cazul producerii unor accidente colective și/sau calamități”. Din momentul declanșării Planului roșu de intervenție, serviciile publice de ambulanță intră sub coordonarea ISU; SMURD concentrează toate structurile sale de la nivel municipal la locul evenimentului, și abia apoi se completează, „în funcție de necesitate”, precum spune ordinul, „cu până la 30% din ambulanțele SABIF aflate în tura de serviciu”. Ȋn realitate, lucrurile au stat exact exact pe dos. Și-n afară de declarațiile oficialilor, nimic nu confirmă faptul că „Planul roșu” ar fi fost pus în acțiune în acea seară. Ancheta procurorilor ar trebui să stabilească dacă, cine și de ce minte. 

Pentru că intervenția haotică a autorităților de la Colectiv nu e doar o înșiruire de cifre. E o posibilă cauză ce a determinat decesul unor victime care nu au primit la timp ajutor medical de urgență. E un motiv din care, probabil, starea altor victime s-a agravat. E o infracțiune, ce se încadrează la art.192, alin. 3 din Codul Penal - uciderea din culpă a mai multor persoane. Iar lipsa unei anchete e o dovadă că există situații în care „corupția ucide”, fără ca nimeni s-o deranjeze...