La început Iisus a îngăduit să rămână în casă, unde era fiica moartă, doar trei ucenici ai Săi: Petru, Iacob și Ioan, tatăl și mama copilei. De ce? Pentru ca martori ai săvârșirii minunii să fie numai oamenii credincioși și îndurerați, nu cei curioși și gălăgioși, a spus Părintele Patriarh în predica rostită duminică.

Părintele Patriarh  a explicat că prin această atitudine Iisus nu face din minune un spectacol demonstrativ, deoarece orice minune săvârșită de El este semn smerit al iubirii Sale dumnezeiești milostive și compătimitoare față de oameni. În acest sens, Iisus voind să arate că nu face minuni pentru a fi lăudat, poruncește părinților copilei înviate din moarte „să nu spună nimănui ce s-a întâmplat” (cf. Luca 8:56).

În 29 octombrie 2017, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat la Sfânta Liturghie oficiată în Paraclisul Sfântul Grigorie Luminătorul din Reședința patriarhală, relatează Basilica.ro.

Reflectând asupra Evangheliei Duminicii a douăzeci și patra după Rusalii, Patriarhul a vorbit despre suferință și deznădejde, care se vindecă prin smerenie și credință puternică:

Evanghelia de astăzi este la prima vedere o prezentare a suferinței și a întristării. Dar în mijlocul suferinței și întristării oamenilor, Hristos Domnul, iubitorul de oameni, Doctorul sufletelor și al trupurilor, arată marea Lui milostivire sau compasiune pentru oameni, vindecându-i, a precizat Părintele Patriarh conform Radio Trinitas.

Smereniei mai-marelui sinagogii îi răspunde milostivirea lui Iisus

Patriarhul Daniel a spus că deși făcea parte dintr-o categorie care îl contesta pe Iisus, mai-marele sinagogii a venit cu smerenie la Mântuitorul, rugându-se pentru fiica lui:

Vedem că acest conducător al sinagogii din Capernaum avea o smerenie adâncă, a spus Preafericirea Sa. În general, mai-marii sinagogilor erau ostili lui Iisus, aveau multe îndoieli cu privire la învățătura Lui, deoarece li se părea că El introduce noi învățături, o nouă orientare în religia poporului evreu. De aceea, Îl priveau cu suspiciune, rezervă și îndoială.

Deși făcea parte dintr-o tagmă care-L contesta pe Iisus, el se apropie, cade în genunchi în fața Lui, îi cere să meargă să-i vindece fiica sa, deoarece are credință tare că în Iisus sunt prezente și lucrătoare puterea, înțelepciunea și iubirea milostivă ale lui Dumnezeu pentru oameni.

Prin suferința sa pentru copil, mai-marele sinagogii devine model pentru părinți:

Acest Iair, părinte copleșit de durere, devine, ca și femeia vindecată de hemoragie, mare învățător pentru toți oamenii, dar mai ales pentru părinți, întrucât are smerenie adâncă, credință puternică și dragoste milostivă de părinte, care se identifică deplin cu suferința fiicei sale bolnave, a subliniat Părintele Patriarh.

Iisus răsplătește credința puternică a unei femei suferinde și îi oferă trei daruri

Înainte de a ajunge Iisus la casa unde se afla fiica bolnavă a lui Iair, în fața Lui a apărut o altă persoană suferindă și întristată, o femeie bolnavă de doisprezece ani de curgere de sânge, adică de hemoragie, care a cheltuit toată averea sa cu medicii, dar niciunul nu a vindecat-o.

Această persoană era o femeie care se deosebea de toți ceilalți prin multa ei credință și prin adânca ei smerenie, a adăugat Patriarhul Daniel. Întrucât era foarte credincioasă si smerită, Hristos a voit să o vindece si să o arate tuturor. Din smerenie si sfială ea se ascundea si nu îndrăznea să vină în fata lui Iisus, să-I ceară vindecare.

Femeia bolnavă, simțind că a fost oarecum văzută sau descoperită, a început să tremure de sfială și de emoție. Dar Mântuitorul a încurajat-o și i-a zis: „îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit. Mergi în pace!” (Luca 8:48). Nu i-a spus: „îndrăznește, femeie”, cum de obicei se exprima Iisus când vorbea cu o femeie, ci i-a zis fiică.

Trei daruri i-a oferit Domnul Iisus Hristos acestei femei care a suferit timp de doisprezece ani de hemoragie, și anume: darul sănătății, onoarea de fiică duhovnicească și binecuvântarea unei vieți pașnice.

Învățăm de la această femeie smerită și suferindă de doisprezece ani, care, de fapt, murea lent, în fiecare zi, prin hemoragia neîntreruptă din trupul ei, că darul sănătății pe care ni l-a dat Dumnezeu trebuie păstrat, dar și căutat atunci când l-am pierdut, a mai spus Părintele Patriarh Daniel.

Evanghelia speranței și a vindecării oamenilor smeriți și credincioși

În continuare, Părintele Patriarh a spus că în acest text evanghelic vedem legătura dintre smerenia lui Iair, smerenia femeii bolnave de hemoragie și smerenia lui Iisus.

Din această Evanghelie învățăm că un creștin cu adevărat smerit nu cade în deznădejde, ci caută tot timpul cum să-și redobândească sănătatea ca fiind dar al lui Dumnezeu. El știe că și atunci când nu se vindecă boala trupului său, totuși, Dumnezeu dorește mântuirea sufletului său și dobândirea vieții veșnice. Deci, Evanghelia de astăzi este Evanghelie a speranței, a vindecării și a învierii omului prin iubirea milostivă a lui Dumnezeu.

La final, Patriarhul a încheiat omilia cu o rugăciune:

Să ne ajute Bunul Dumnezeu să cultivăm și noi smerenia, credința, nădejdea și iubirea milostivă care ne ajută să ne vindecăm de boli și de păcate, spre slava Preasfintei Treimi și mântuirea noastră. Amin!