ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Într-atât de des am fost nevoiți în anii noului deceniu să aducem tristele vești ale vremelnicei stingeri a unor activi semeni tineri, urcați nefiresc de repede în ceruri, încât am depășit demult stadiul perceperii disparițiilor ca fiind pur întâmplătoare și doar simple coincidențe, iar decesele aproape în serie n-au cum să nu inducă și o stare de deznădejde în ideea în care toate aceste destine frânte prematur erau legate de un numitor comun, fiind vorba despre tineri pasionați de sport și dornici de mișcare, unii dintre ei dându-și ultima suflare tocmai în timp ce practicau disciplina preferată. Caz și al timișoreanului Daniel Suciu, de mic copil învățăcel în bazinul de înot, stea căzută marți seară în bazinul „Bega”, la doar 31 de ani. Iar fie chiar și numai un singur deces al unui tânăr practicant de sport este cu unul prea mult și în plus într-o societate pretinzându-se în curs de dezvoltare. 

Daniel Suciu, timișoreanul în vârstă de 31 de ani practicant al înotului încă de la vârsta preșcolară, a alungit marți seară șirul tinerilor români practicanți de sport pieriți în ultimii nici 3 ani din senin în plină activitate în lumea arenelor, încă un suflet smuls lumii sportului, mai sărac la plecarea mult, mult prea vremelnică a încă unui iubitor al său.

Nefiind vorba așadar nicidecum despre tineri sedentari ori care nu acumulaseră deja experiență în ceea ce însemna practicarea sportului și pregătirile pentru concursuri, dimpotrivă, înălțându-se într-o lume mai bună tineri activi și plini de viață, mari iubitori de mișcare și de-a dreptul pasionați de sportul practicat.

Îndrumat în copilărie, împreună cu fratele său geamăn, în cadrul secției de înot a Clubului Sportiv Școlar numărul 1 Timișoara, de către antrenorul Marcel Ana – plecat în urmă cu 21 de ani în Canada, și preluat ulterior de profesorul Flavius Munteanu, care activează și la ora actuală în staff-ul tehnic al CSȘ1, Daniel Suciu a fost ani de zile sportiv legitimat al grupării juvenile din zona Circumvalațiunii, iar câțiva ani în cursul deceniului trecut a activat și ca membru al Clubului de Înot Masters Timișoara – plămân viu al natației amatoare din capitala Banatului, reunindu-i pe pasionații iubitori ai înotului, de la cei cu mare experiență și până la cei prinzând gustul beneficei discipline, îndrăgind-o și îmbrățișând-o.

Daniel o iubise pur și simplu de mic și a practicat-o vreme îndelungată, cu o întrerupere la un moment dat, fiind suficient de experimentat, astfel încât orice fel de ipoteză despre eventualitatea unui înec este absolut exclusă, timișoreanul intrând pe seară în „apele sale teritoriale”, ale bazinului scurt de 25 de metri „Bega” – „casă” a grupării la care învăța acest sport, CSȘ1, pentru a-și efectua antrenamentul ca parte a pregătirilor din programul său incluzând participări la întreceri de profil rezervate amatorilor natației, fără a mai ieși însă la suprafață. 

La începutul anului trecut pierea pe terenul de minifotbal, în plin joc, un medic timișorean ieșit la o miuță cu semeni iubitori de mișcare, tot în prima jumătate a acestui an se mai stingea pe gazonul „sportului rege” un adolescent fost junior legitimat în „violet”, și iată că în ultima marți din mai a mai căzut o stea, un tânăr inginer, absolvent al Universității Politehnica Timișoara, profilul „Construcții”, stingându-se subit în bazinul de înot, practicând disciplina preferată, dintr-un mănunchi al ramurilor arenei pentru care transpira, un polisportiv implicat și în organizarea de activități de profil.

Într-atât de pasionat de mișcare și plin de viață încât mergea neabătut înainte fie și după o stare de rău cu care se mai confruntase în trecut, de astă dată fiindu-i însă fatală, tragedie ce n-a putut fi evitată cu toate străduințele celor implicați odată ce s-a observat că Daniel nu mai este de văzut la suprafața apei.

S-a sărit în ajutor de către cei aflați la fața locului pentru a fi salvat cumva, aplicându-i-se apoi primele măsuri standard în asemenea situații, după care echipajul medical sosit între timp în incintă a căutat a-l readuce la viață, soarta înotătorului amator timișorean fiind însă deja pecetluită.

Se moare pe capete în noul deceniu în rândul tinerilor, numeroși dintre aceștia fiind chiar activi, practicanți de sport și implicați fie și în competiții, ceea ce la prima vedere este cât se poate de nefiresc, anormal, inexplicabil și împotriva legilor firii, cu atât mai mult cu cât, pe de altă parte, se presupune că societatea ar fi tot mai dezvoltată, pe liniile progresului științei și tehnologiei, implicând indirect la prima vedere și o îmbunătățire a nivelului de trai.

Ceea ce ar presupune, la fel, o creștere a duratei medii de viață dar și a calității acesteia în mare parte a sa, dar în nici un caz, exclus, dispariția tot mai frecventă a tot mai multor tineri. 

Și deloc întâmplător, absolut deloc o coincidență, toate aceste decese au survenit dintr-o dată, cam din urmă cu 3 ani, nu mult după așa-zisele „măsuri” dictate „de urgență” din martie 2020 în absența celui mai mic fundament științifico-medical, de fapt niște draconice impuneri „pericol public” care sunau a vătămare pe cale de apariție cândva în viitor, „un accident în așteptare” în baza resortului cauză-efect de pe urma tuturor absurdităților împotriva naturaleții vieții pe pământ, gen „mască”, „distanțare socială”, „testare”, câte și mai câte orori fără absolut nici o excepție, ci numai și numai aberații una și-una.

Iar pe-atunci, cu aportul trâmbiței propagandistice a „sistemului”, și anume papagalul mass-media, erau rulați în atenția unei opinii publice numai ochi și urechi destui înfricoșători „ca o mânușă” pentru a alimenta și întreține fricile ațâțate ale populației, suficient de cunoscuți în „viața cetății” pentru a avea din păcate credibilitate și trecere, luați fiind din nefericire mult prea în serios. 

Când de fapt toate acele așa-zise „măsuri”, propriu-zis niște nejustificate impuneri totalitare, înadins cusute cu ață albă pe pielea populației într-o brusc înnăscută dictatură pseudo-medicală, erau cât se poate de detrimentale stării de bine a societății, a sănătății publice în plan colectiv și individual, cu potențialul cert și indubitabil de a genera consecințe nefaste în timp, ba chiar tragice. 

Însă nimeni nu se mai arată acum la fel de implicat, dintre cei predispuși a fi împinși „la înaintare” cu discursuri de pomină în 2020-2022, a reapare pentru a adăuga altceva, odată ce tot mai mulți tineri au început treptat a se stinge la prima vedere pur întâmplător, de fapt nu tocmai inexplicabil.

Explicațiile găsindu-și „sămânța rea” în condiționarea psihologică a populației pe liniile ingineriei sociale „de urgență” și „alertă” cu începere din martie 2020, cu efect de bumerang în raport cu factorul timp, consecințe cât se poate de previzibile și anticipabile pentru cei în cunoștință de cauză vizavi de cele cu-adevărat puse la cale populației. 

Sporttim a fost în martie 2020 o promptă voce de-a dreptul solitară în comunitatea locală și-n general chiar și-n țară în a atrage atenția într-un sens preventiv că „măsurile de urgență” și „de alertă” erau doar prefabricate piste false, pe post de „sperietoare”, pentru înspăimântarea suficient de mult a opiniei publice, astfel încât să-i fie mai lesne indusă ulterior senzația că chiar ar trebui să se inoculeze cu poreclita „unică soluție salvatoare”, minciună a așa-zisei „necesități” a așa-zisei „vaccinări” promovate mediatic în scop comercial – cel al plasării de produs vizând obținerea de profit, ca fiind „sigură și eficientă”. Nici una, nici alta, dimpotrivă. Absolut deloc necesară și în orice caz cu potențial de vătămare, parțială sau totală, așadar fără a exclude varianta eliminării totale a subiecților înțepării. 

A mai fost și-n trecut, din an în Paști, pe când România nu era la fel de așa-zis „dezvoltată”, câte-un copil care sfârșea pe terenul de joacă, ori câte-un tânăr dându-și suflarea pe terenul de sport, dar frecvența deceselor premature din senin în rândul practicanților de mișcare este de-a dreptul izbitoare și de netăgăduit de când cu implementarea din martie 2020 a mult vehiculatelor impuneri „pericol public”, pe post de „sperietori” suficient de potente pentru facilitarea inducției scopului de moment al conspiratorilor trăgând sfori planetare prin interpuși din colonii, așa-zisa „vaccinare sigură și eficientă”, forțată gestapovist pe pielea populației din decembrie 2020. 

Și câți „n-au murit de grija binelui oamenilor” în 2020-2021, tot repetând prin rotație papagalicește „Respectați măsurile!”, „Vaccinați-vă!”, cât încă nici unul dintre acești tineri activi iubitori de mișcare nu-și dădea ultima suflare, însă ce liniște mormântală s-a așternut dinspre respectivele surse de răspândire a panicii de când tot mai mulți sportivi amatori sau legitimați în scop competițional au început să urce în ceruri!

Nu numai că n-au recurs prompt la necesare gesturi reparatorii morale, dar au dispărut cu desăvârșire, nemaifiind la fel de „deștepți” prin intermediul circului mediatic, odată ce tineri români au început să se stingă din senin unul câte unul, fie chiar și dintre cei cât se poate de activi și efectuând mișcare, ba chiar cu regularitate.   

Unde-or fi oare acum, la ceasul cernit al stingerii unor copii de români, atotcunoscătoarele „oracole” ale deșertăciunii și rătăcirii societale!?!

Nici musca nu se mai aude din partea „îndrumătorilor” de nimic, iar fie ca nu și încă un deces post-pLandemia „sperietoare” să fie totalmente în van, ci drept un semn pe post de veritabil și nu fals semnal de alarmă în sensul chibzuitei evitări în viitor a altor asemenea orori precum în 2020-2022, căci prefabricate noi urzeli dau târcoale adulmecând în așteptare prada asociată unei „turme”.

Dacă ar exista într-adevăr o societate normală la cap, atunci valul acestor decese mult prea vremelnice ar stârni o veritabilă amplă dezbatere națională cu un roi de întrebări, ca principal subiect fierbinte la ordinea zilei – asta în ideea în care oare ce altceva ar fi mai prețios decât viața în sine, și în special cea a noilor generații!?!, însă tocmai trecerea în general cu vederea a tot mai multor dispariții din senin, ca și cum așa ceva ar putea fi normal la vârste premature între practicanți ai mișcării, semnalează nivelul degradant la care a degenerat „viața cetății”, dar totodată și pericolele ce-o pasc pe fondul imunizării la noile atitudini. 

Incluzând ignoranța față de consecințele reale nefaste ale mediului extrem de poluat în care suntem supuși a ne duce existența, căci în mănunchiul aproape nesfârșit al factorilor toxici și nocivi ce bombardează traiul tinerilor într-o societate orbită-n curs de dezvoltare precum cea românească, în necunoștință de cauză din partea subiecților, sunt incluse indubitabil și „ingrediente” precum de exemplu undele electromagnetice transformând atâtea incinte în „cuptoare cu microunde” ori clorul din apele bazinelor publice, și ne-oprim la atât, deși lista contraindicată binelui sănătății publice e pe-atât de lungă pe cât poate fi cea cu cele exact 1.291 de efecte adverse ale așa-zisei „vaccinări sigure și eficiente”, printre care efecte adverse și cel care a dus la stingerea tânărului înotător amator de pe Bega.

S-a mai frânt prematur un destin în absurditatea pe care o etichetăm ca fiind „dezvoltare”, și cum ar putea fi oare o națiune în curs de dezvoltare dacă-i tot mor frecvent tineri practicanți de mișcare și sport!?!, ceea ce constituie o absolută contradicție în termeni, necesară fiind de fapt conștientizarea că în general ceva nu e deloc în regulă.

Fie ca și plecarea sa la ceruri să nu rămână la fel de mult în zadar. Căci atunci când îți tot pier tineri activi în plină mișcare în lumea arenelor, trezirea la realitate în sensul adoptării interogațiilor transparente din gama „Cum este posibil așa ceva într-o societate în curs de dezvoltare?” s-ar impune de la sine, drept minimă notă de normalitate și respect față de semenii plecați dintre noi.

Nu mai este nicidecum natural acest „seceriș” timpuriu.

Dumnezeu să-l odihnească în pace pe polisportivul Daniel Suciu!