Sărbătoarea Nașterii Domnului Iisus Hristos are multe înțelesuri duhovnicești, afirmă PF Daniel în pastorala de Crăciun care se va citi în Arhiepiscopia Bucureștilor.

"Fiul lui Dumnezeu Cel veșnic viu Se face Om muritor, pentru a dărui oamenilor muritori viața veșnică. Fiul lui Dumnezeu Se face Om, pentru ca omul să poată deveni fiul lui Dumnezeu după har (cf. Ioan 1, 12). Pe scurt, înomenirea lui Dumnezeu are ca scop îndumnezeirea omului", spune Patriarhul României.

Întâiul episcop ortodox al poporului român a mai spus că taina Nașterii Mântuitorului este reprezentată în Sfânta Liturghie ortodoxă.

"Taina Nașterii Domnului Iisus Hristos în Betleem este reprezentată în chip simbolic și duhovnicesc în Liturghia euharistică ortodoxă, mai întâi prin Rânduiala Proscomidiei, când se pregătesc darurile liturgice (pâine și vin) care vor fi aduse, la momentul potrivit al Sfintei Liturghii, pe Sfânta Masă din Altar pentru a fi sfințite. Proscomidiarul reprezintă peștera de la Betleem, iar cruciulița care stă pe un suport semisferic, deasupra pâinii de pe Sfântul Disc, este numită „Steaua” care i-a călăuzit pe cei trei magi de la Răsărit, și care s-a oprit deasupra peșterii de la Betleem, unde se afla Pruncul Iisus, numele cetății Betleem însemnând „Casa Pâinii”. De aceea, când acoperă Sfântul Disc, preotul rostește cuvintele: „Și venind steaua, a stat deasupra unde era Pruncul” (Matei 2, 9). Înainte de începerea Sfintei Liturghii euharistice, preotul slujitor se roagă rostind cuvintele din cântarea îngerilor de la Betleem: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2, 14)", spune Patriarhul Daniel.

Acesta mai spune că patimile produc tulburare în oameni și în societate, iar inteligența umană stăpânită de invidie, viclenie și minciună provoacă dezordine și răutăți.

"Sfinții Părinți ai Bisericii învață că patimile egoiste ca: lăcomia sau iubirea obsesivă de avere, de putere și plăcere și altele asemănătoare produc în suflet tulburare, iar această tulburare se răsfrânge apoi în relațiile dintre oameni, care devin tensionate, conflictuale și chiar violente, mai ales din cauza nedreptăților și suferințelor create de lăcomie. Când inteligența umană este stăpânită de patimile egoiste ale invidiei, vicleniei și minciunii, ea produce în suflet și în societate dezordine și multe răutăți, în schimb înțelepciunea care vine de la Dumnezeu este „curată, apoi pașnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă și de roade bune, neîndoielnică și nefățarnică. Și roada dreptății se seamănă întru pace de cei ce lucrează pacea” (Iacob 3, 17-18), se arată în Pastorală.

Patriarhul arată că Evanghelia lui Hristos a prevestit vremurile în care societatea se va degrada, iar libertatea nu mai este unită cu responsabilitatea. PF Daniel arată că pacea sufletească este apreciată mai ales când se constată lipsa ei.

"Sfânta Evanghelie ne spune că în timpurile din urmă, care pot fi înțelese și ca timpuri de criză spirituală și morală, „din pricina înmulțirii fărădelegii iubirea multora se va răci” (Matei 24, 12), iar Sfântul Apostol Pavel, vorbind despre degradarea spirituală a societății când slăbește credința oamenilor în Dumnezeu și când libertatea lor nu mai este unită cu responsabilitatea, spune ucenicului său Timotei, episcop în Efes: „și aceasta să știi, că în zilele din urmă vor fi vremuri grele; că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginți, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără cucernicie, lipsiți de dragoste, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, cruzi, neiubitori de bine, trădători, necuviincioși, îngâmfați, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu, având înfățișarea adevăratei credințe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te de aceștia …” (2 Timotei 3, 1-5).   În fața acestei crize spirituale și morale, creștinii statornici și luptători nu se descurajează, ci răspund printr-o viață spirituală și morală mai intensă, potrivit îndemnului: „fii credincios până la moarte și îți voi da cununa vieții” (Apocalipsa 2, 10).

 

Cât de mare este darul păcii spirituale a sufletului și darul păcii sociale în familie, în comunitate și în lume se poate înțelege mai ales când această pace lipsește, când pacea și bucuria sufletului sunt înlocuite cu tulburarea și cu depresia, cu cearta și cu violența, cu răzvrătirea și ura, cu învrăjbirea și ostilitatea, când fiecare judecă pe toți ceilalți, fără a-și vedea propriile greșeli", susține PreaFericirea sa.

Patriarhul îndeamnă Biserica la acțiune, mai ales în timpul acesta în care a crescut violența, depresia sau alcoolismul.

"Astăzi, când crește violența verbală și fizică în familie, în școală, în societate și se înmulțesc conflictele militare și terorismul în multe părți ale lumii, când mulți oameni, fiindcă nu mai au pace și bucurie în suflet, caută fericirea în alcoolism ori în consumul de droguri, iar alții ca să scape de depresie și deznădejde se sinucid, activitatea educațională, pastorală și social-filantropică a Bisericii trebuie intensificată. Împreună cu familia, cu școala și cu alte instituții abilitate, Biserica trebuie să dezvolte și mai mult o educație și o cultură a păcii spirituale interioare și a păcii sociale, o cultură a respectului reciproc și a reconcilierii, în locul urii, al învrăjbirii și al violenței prezente în lumea de azi. În acest sens, este foarte actual îndemnul Sfântului Apostol Pavel care spune: „Căutați pacea cu toți oamenii și sfințenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu” (Evrei 12, 14)", spune Patriarhul.