Patriarhul Daniel i-a îndemnat pe creștinii ortodocși să fie iertători arătând că, așa după cum Hristos ne-a învățat, „iertarea este începutul bun al perioadei de post”.
 
„Prin iertarea altora se cultivă smerenia și li­bertatea interioară a omului dornic de-a trăi în iubirea milostivă a lui Dumnezeu”, a mai spus Patriarhul României.
 
Îndemnul de a fi mai iertători a fost adresat în cuvântul de învățătură rostit duminică, 13 martie 2016, în Paraclisul Sfântul Grigorie Luminătorul din cadrul Reședinței Patriarhale.
 
Biserica Ortodoxă se află astăzi în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai sau a lăsatului sec de brânză, duminică ce încheie perioada pregătitoare pentru Sfântul și Marele Post și marchează începutul postului propriu-zis. La Sfânta Liturghie a fost citit textul evanghelic de la Sfântul Apostol și Evanghelist Matei cap 6, vs. 14‑21, în care se arată că actul iertării celor care ne greșesc este o condiție esențială pentru dobândirea iertării de la Dumnezeu și, implicit, a mântuirii.
 
Patriarhul României a început cuvântul său arătând că „Evanghelia Dumi­ni­cii Izgonirii lui Adam din Rai este o lumină pentru sufletul nostru în toată perioada Pos­tului Sfintelor Paști”.
 
Patriarhul Daniel a îndemnat pe creștinii ortodocși să fie iertători, pentru că după cum Hristos ne-a învățat, „iertarea este începutul bun al perioadei de post”. „Nimeni nu poate intra în post, ca luptă duhovnicească pentru curățirea de păcate și de luminare a sufletului, fără ier­ta­re”, a subliniat Preafericirea Sa, „deoarece prin iertarea altora se cultivă smerenia și li­bertatea interioară a omului dornic de-a trăi în iubirea milostivă a lui Dumnezeu”.
  
Făcând referire la actul iertării, Patriarhul Daniel a arătat că „iertăm greșelile altora, pentru a fi în pace și comuniune cu toți oamenii și pentru a ne asemăna cu Dumnezeu Cel Milostiv și Iertător”. Astfel că „relația omului cu Dumnezeu depinde de relația lui cu semenii săi, că omul nu se poate apropia de Dumnezeu nesocotind pe aproapele său”. În acest sens, "modul și măsura în care omul arată iubire față de semenii săi contribuie mult la construirea, cultivarea și aprofundarea re­lației lui de comuniune cu Dum­nezeu, Făcătorul cerului și al pământului și iubitorul de oameni”.
 
Postim pentru că iubim pe Dum­nezeu
 
Totodată, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a vorbit și despre motivația postului, potrivit basilica.ro: „Postim pentru că iubim pe Dum­nezeu din ceruri, Dă­ruitorul vieții veșnice, mai mult decât toate darurile materiale trecătoare” și „nu postim pentru a fi lăudați de oameni, ci ca să ne apropiem mai mult de Dumnezeu”. Postul are ca bază evlavia și iubirea față de Tatăl Ceresc fiind o „dăruire de sine adusă lui Dumnezeu ca recunoștință pentru darul vieții și ca dorință de sfințire a vieții”, dar și „o stare spi­rituală de jertfă sau ofrandă a celui care postește, stare cultivată în mod liber și după pute­rea fiecăruia”.
  
De asemenea, Patriarhul Daniel a subliniat legătura dintre post și rugăciune, arătând că „postul este și semnul dorinței omului credincios de a se elibera de lăcomia după lucruri materiale limitate și trecătoare spre a se uni prin ru­gă­ciune mai intensă cu Dum­nezeu Cel nelimitat și netre­cător, Izvorul vieții și al bucuriei veșnice”. Postul „susține rugăciunea omului cre­dincios care consideră legătura sa cu Dumnezeu ca fiind centrul, lumina și hrana sufletului său”, arătând că dacă „cineva postește, dar nu se roagă, acela nu adună lumină spirituală în suflet”.