Patriarhul Daniel a participat astăzi la Sfânta Liturghie de la Mănăstirea Cernica, din județul Ilfov.

În cuvântul de învățătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, Patriarhul României a arătat că Pericopa Evanghelică citită astăzi, de la Sfântul Evanghelist Luca, capitolul al XVIII-lea, versetele de la 18 la 27, în Duminica a XXX-a după Rusalii, descrie milostenia drept o cale spre mântuire.

„Pericopa Evanghelică ne arată că prin milostenie, prin ajutorarea celor săraci, omul poate dobândi viața veșnică. Ceea ce reținem în mod cu totul deosebit este căutarea sinceră, întrebarea esențială a vieții pe care acest tânăr sau dregător bogat numit «tânăr» în Evanghelia după Sfântul Evanghelist Matei și numit «dregător bogat» în Evanghelia după Luca, o adresează Mântuitorului Hristos. Întrebarea lui «ce să fac ca să moștenesc viața de veci» este întrebarea cea mai frumoasă, este întrebarea esențială a vieții fiecărui om trăitor pe acest pământ. Ce să fac în timpul vieții pământești ca să dobândesc viața veșnică? În aceasta noi vedem că tânărul bogat a avut o nemulțumire sufletească și că, deși era foarte bogat și a respectat încă din copilărie sau din tinerețile sale ceea ce poruncea legea și anume poruncile, deși era evlavios și moral sau virtuos, avea o nemulțumire totuși. Simțea că nu este complet sau deplin fericit. Că multele lui bogății nu erau suficiente ca să umple dorul lui nesfârșit după viață nesfârșită, după viață veșnică”, a spus Patriarhul Daniel, potrivit basilica.ro.

În Evanghelie, dregătorului i se cere în schimbul a ceva trecător și material să-L primească în viața sa pe Mântuitorul Hristos, a mai subliniat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.

„Hristos Domnul nu i-a spus doar vinde tot ce ai, împarte săracilor că vei avea comoară în Ceruri, ci a mai adăugat ceva: și apoi «vino de urmează Mie». Deci, nu l-a lăsat pe drumuri pe acest om dacă și-ar fi vândut averile și le-ar fi împărțit săracilor, ci i-a cerut ca în schimbul a ceva material și trecător să primească în viața sa pe Cineva netrecător, pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Acesta este schimbul: să renunțe la ceva pentru a câștiga pe Cineva. Să renunțe la cele trecătoare spre a se uni cu Fiul lui Dumnezeu cel netrecător, cel veșnic, pentru că El este izvorul fericirii pe care o căuta de fapt dregătorul bogat. El căuta viața veșnică, dar viața veșnică nu este o viață impersonală. Viața veșnică este comuniunea veșnică cu Dumnezeu, izvorul iubirii nesfârșite și al vieții veșnice”.

Părintele Patriarh Daniel a mai arătat că dacă omul bogat este și milostiv, atunci se aseamănă cu Dumnezeu cel bogat în milostivire.

„Această convertire a tânărului bogat sau a dregătorului bogat se numește o convertire lentă, nu imediată, rapidă. Sunt oameni care își schimbă viața imediat, alții însă duc o luptă pe termen lung până când ajung să împlinească în viața lor voia lui Dumnezeu. Convertirea aceasta lentă care cere timp, rugăciune și multă stăruință, este și convertirea cea mai profundă, cea mai temeinică. Evanghelia ne arată că omul bogat se mântuiește greu nu pentru că este bogat. Pentru că o mulțime de oameni bogați din Sfânta Scriptură sunt binecuvântați de Dumnezeu. Bogăția, ca și sărăcia, nu este rea în sine, ci depinde cum o folosim. Este rea bogăția acumulată pe nedrept prin câștig urât, prin hoție, prin exploatare. Dar bogăția adunată prin muncă cinstită este o binecuvântare de la Dumnezeu. Nu bogăția în sine este problema, ci modul în care ne raportăm la ea, relația noastră cu bunurile materiale. Dacă omul bogat este și milostiv atunci se aseamănă cu Dumnezeu cel bogat în milostivire. De aceea, Mântuitorul spune «Fiți milostivi precum Tatăl vostru cel din Ceruri milostiv este». Deci nu bogăția este piedică în calea mântuirii, ci bogăția fără dărnicie, acumularea de bunuri materiale fără a le împărtăși, fără a le dărui și altora care au nevoie de ajutorul nostru. Sărăcia nu este virtute decât dacă se transformă în rugăciune, în bunătate, în rugăciune pentru alții. Dacă sărăcia este rezultatul lenei și al trândăviei nu este o virtute. Dar dacă omul este sărac nu-și mai pune multă nădejde în propriile averi, ci mai întâi își pune nădejde în ajutorul lui Dumnezeu. Evanghelia vrea să spună că foarte greu se mântuiește bogatul zgârcit, dar bogatul milostiv se mântuiește mult mai ușor”.