ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Pocăința a fost tema principală a omiliei rostite de Părintele Patriarh luni seară în Catedrala Patriarhală. „Acest post este organizat ca o școală a pocăinței” fiind „o participare tainică la postul de patruzeci de zile al Mântuitorului” și o luptă cu predispozițiile moștenite de la protopărinții Adam și Eva, cu „tendința de a acuza pe alții și a ne scuza pe noi”, a spus Patriarhul Daniel, după slujba Canonului celui Mare din prima zi a Postului Paștilor.

PF Daniel le-a vorbit credincioșilor prezenți în Catedrala Patriarhală despre postul care a început „la sfârșitul Duminicii Izgonirii lui Adam din Rai” și a atras atenția asupra faptului că „pocăința este singura cale de a redobândi raiul pierdut de protopărinți”.

„Mântuitorul, deși era fără de păcat, a postit, s-a rugat, și ne-a învățat mai ales ascultarea de Dumnezeu până la moarte și încă moarte pe cruce. Neascultarea lui Adam cel vechi a fost vindecată prin ascultarea până la moarte față de Dumnezeu a lui Iisus Hristos, Adam cel Nou”, a explicat Patriarhul Daniel.

Patriarhul a subliniat faptul că „pocăința înseamnă regret pentru răul pe care l-am săvârșit, pentru păcate, și hotărâre de îndreptare, de început nou”, făcând referire la etimologia termenului grecesc metania sau metanoia, care semnifică „schimbarea felului de a gândi, de a vorbi și de a viețui”.

„Dar această luptă cu păcatul nu este lupta cu păcatul din alții, ci cu păcatul din noi. De aceea, pocăința este o luptă grea. Mai ușor te lupți uneori cu dușmanii decât cu propriile tale păcate”, a evidențiat Preafericirea Sa.

Dar deși este o luptă grea și obositoare, „nu trebuie să fim posomorâți”, a spus Patriarhul, citând din Evanghelia după Matei: „Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii” (Mt. 6:16):

„De ce există în post o bucurie, dincolo de faptul că se mănâncă mai puțin, se renunță la bucate de origine animală și se mănâncă produse de origine vegetală care predispun mai mult la rugăciune, la pacificarea patimilor egoiste? Pentru că îl iubim pe Hristos”.

Patriarhul Daniel a continuat prin a evidenția faptul că postul este o jertfă în care Mântuitorul ne însoțește:

„Noi postim pentru că îl iubim pe Mântuitorul. Postul este o ofrandă, o jertfă, o dăruire de sine adusă lui Hristos care sfințește viața noastră și care participă la postul nostru. El ne ajută să postim, ca postul să nu fie o simplă auto-înfometare, o crispare, ci o transformare”.

Referitor la această transformare, Partriarhul a spus că se manifestă în modul de a gândi, de a viețui: „ne dezrobim de legăturile pe care le creează hrana atunci când devine lăcomie sau patimă egoistă, când suntem mai preocupați de mâncare și băutură decât de rugăciune și fapte bune”.

Mai presus de abținerea de la hrana materială „Postul pe care l-a rânduit Biserica este o transformare a foamei și setei materiale, fizice, în foame și sete de Dumnezeu, în dor de Dumnezeu”, a amintit Patriarhul. „Dacă postim și nu ne rugăm, postul este foarte greu, este o interdicție autoimpusă fără să primim nimic în schimb”.

„Dacă renunță la hrana materială și nu pune în locul ei pe cea spirituală, omul care postește se enervează, se agită, se tulbură, pentru că a renunțat și nu a primit nimic în schimb”, a avertizat Părintele Patriarh, explicând prin exemple de la marii cuvioși postitori faptul că „rugăciunea dă energie, putere din puterea lui Hristos”.

„Aceasta este adevărata înțelegere a postului: transformarea foamei după cele materiale în foame după cele spirituale”, a concluzionat PF Daniel.

În acest context, Preafericirea Sa a subliniat importanța lecturilor biblice, a slujbelor din Postul Mare și în special a Rugăciunii Sfântului Efrem Sirul, prin care cerem eliberarea din patru mari patimi: duhul trândăviei – lenea, al grijii de multe – risipirea și împrăștierea minții, al iubirii de stăpânire – de averi sau asupra altora și duhul grăirii în deșert – vorbe fără rost care duc la risipire, degradare, dezbinare, ceartă. Totodată cerem dobândirea a patru mari virtuți: duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei.

„Această rugăciune este numită o pecete a întregii școli de pocăință din timpul Sfântului și Marelui Post”, a subliniat Părintele Patriarh Daniel.

La final, Patriarhul s-a rugat Mântuitorului Hristos, cel care a postit patruzeci de zile și marilor sfinți postitori „să ne ajute să înțelegem această perioadă ca fiind o școală a pocăinței și un urcuș spre înviere”.