ascultă articolul

Duhul Sfânt ne luminează viața să înțelegem că nu suntem făcuți pentru mormânt și nici doar să facem umbră pământului, a afirmat patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, în cuvântul de învățătură la Sfânta Liturghie, oficiată în Catedrala Patriarhală, în ziua praznicului Pogorârii Sfântului Duh.

 El a subliniat că Duhul Sfânt sfințește întreaga Creație, dăruiește viață biologică — vegetală și animală, însă, în mod deosebit, dăruiește viață duhovnicească sau spirituală omului.

„Duhul Sfânt ca foc luminător ne luminează viața să înțelegem că noi nu suntem făcuți pentru mormânt și nici doar să facem umbră pământului ca ființe pur biologice, ci suntem chemați la Viață Veșnică Cerească. Deci, focul Iubirii Dumnezeiești pentru Mântuirea oamenilor se arată prin Duhul Sfânt", a spus patriarhul în predica la slujba oficiată împreună episcopul vicar patriarhal Varlaam Ploieșteanul și cu episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, Timotei Prahoveanul.

Evidențiind înțelesurile duhovnicești ce reies din pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Ioan, în care se arată că Duhul Sfânt este apa cea vie, patriarhul a menționat că aceasta, "sub forma harului prezent în om, îl îndreaptă, îl face să țâșnească în atenția sa către Ceruri".

„Apa cea vie este și ea curățitoare de păcate. Nu este apa Botezului? Este hrănitoare, răspunde setei noastre de iubire nesfârșită (...) sinceră, curată și netrecătoare și neînșelătoare. O mulțime de iubiri sunt limitate, trecătoare și adesea înșelătoare. Iubirea adusă în sufletul omului de Apa cea Vie a Duhului Sfânt este iubire curată, sfântă, netrecătoare. Este iubirea lui Hristos dăruită nouă, iubire smerită și milostivă. Apa cea Vie se arată împreună cu Focul Curățitor în lacrimile pocăinței (...) cele de bucurie aducătoare", a mai spus patriarhul Daniel.

Credincioșii ortodocși prăznuiesc, duminică, la 50 de zile după Înviere, Rusaliile, marcând ziua în care Duhul Sfânt a pogorât peste adunarea apostolilor, în chip de limbi de foc, iar aceștia au început să propovăduiască.

Din punctul de vedere al credinței ortodoxe, la Cincizecime, prin pogorârea Duhului Sfânt a apărut un organism cu totul nou, un așezământ divino-uman, Biserica. Cu alte cuvinte, coborârea peste apostoli a Duhului, darurile și harismele primite de ei, predica și botezul primilor trei mii de oameni constituie întemeierea Bisericii creștine, atât ca o comunitate a credincioșilor, cât și ca instituție. Biserica nu este, deci, numai o grupare umană asociată prin aceeași credință în Dumnezeu și nici numai o instituție îngrădită prin dogme și legi. Ea este o comuniune a oamenilor în Dumnezeu și cu Dumnezeu și îl poartă în sine pe Duhul Sfânt. Unii Sfinți Părinți au numit Biserica lui Hristos "Duhul Sfânt trăind în omenire".

Împreună cu Paștele, Pogorârea Duhului Sfânt este cea mai veche sărbătoare creștină, fiind prăznuită încă de pe vremea apostolilor. Despre ea amintesc și Sfântul Irineu (202), Tertulian, Origen, Canonul 20 al Sinodului I ecumenic (325) ș.a. Până către sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea, Cincizecimea era sărbătorită împreună cu Înălțarea Domnului. După aceasta, Înălțarea a fost mutată la 40 de zile de la Paște, Cincizecimea devenind sărbătoare de sine stătătoare.