Patriarhul României, PF Daniel, a fost declarat „Omul Anului 2018” de către prestigiosul ziar România Liberă. În justificarea deciziei, România Liberă afirmă că discursul Întâistătorului Bisericii Ortodoxe Române este unul al faptelor, „într-o vreme în care în sfera politică (și în prelungirea ei – pe majoritatea canalelor mass-media) retorica goală, jocul iresponsabil cu așteptările cetățenilor de rând, gâlceava ideologică au devenit, din păcate, ingredientele inerente discursului public”.

Ciprian Voicilă scrie că Patriarhul Daniel a reușit să concretizeze visul lui Eminescu și Regelui Ferdinand: Catedrala Mântuirii Neamului. „Pe data de 29 noiembrie 2007, a fost sfințit amplasamentul Catedralei Naționale. Un vis pe care l-au avut, deopotrivă, intelectualii și conducătorii noștri marcanți (de la Eminescu la Gala Galaction, de la Carol I la Regele Ferdinand) a căpătat concretețe, desăvârșindu-se în doar 8 ani, datorită energiei și tenacității cu care Patriarhul Daniel și-a urmărit visul. Un vis personal și colectiv, național, în același timp. Catedrala: o construcție-simbol, ridicată în inima capitalei României, care reflectă identitatea noastră de creștini și de români”, a notat sociologul.

Președintele Academiei Române, profesorul Ioan-Aurel Pop a scris că „meritul prim” pentru ridicarea Catedralei Naționale îi revine „Prea Fericirii Sale, patriarhul Daniel, care, dincolo de greutăți, critici, cârtiri și nerecunoștințe, a urmat dârz rânduiala și și-a îndeplinit cuminte misiunea”.
 
La rândul său, directorul editorial al României Libere, Iulian Capsali a scris că Patriarhul Daniel este „cel care merită să fie desemnat ca „Omul Anului” în 2018, an în care am marcat cu toții Centenarul Marii Uniri. Fără realizarea Catedralei Neamului, anul s-ar fi deșertat fără să se fi imprimat în inima națiunii un moment deosebit, fiind vizibilă tentativa unor cercuri de putere de a mimimaliza importanța acestui eveniment istoric epocal, în care toate provinciile românești ce erau în afara granițelor Regatului României de atunci – Banatul, Transilvania, Basarabia și Bucovina – au fost unite sub același steag.

Alături de credința ortodoxă, dragostea de țară și apartenența la comunitatea lărgită, a poporului, sunt piloni de stabilitate indezirabili unui establishment cu pulsiuni mesianice, ce se pregătește de asaltul final împotriva sufletului uman. 

Catedrala Neamului a avut și va avea acest rol esențial, de a închega aceste energii irosite iresponsabil în ultimele decenii, fiind concepută ca un chivot în care să se fi strâns însemne și particularități specifice tuturor provinciilor românești, la o scară pe care numai un simbol național o poate susține. În acest sens, aș propune ca Mormântul Ostașului Necunoscut, care e plasat încă în proximitatea unui mausoleu ateist-bolșevic, să fie adus acolo unde ar trebui să-i fie locul, în piața din fața Marii Catedrale”.