ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Dr. Peter Costea este un cetățean american de origine română, avocat în Houston, Texas și președintele Alianței Familiilor din România, unul din cele mai puternice ONG-uri din țara noastră.

Acesta a acordat un interviu siteului Cultura Vieții, din care spicuim.

Curtea Supremă  a SUA a decis, în 2013, cand a judecat neconstituționalitatea legii federale care definea căsătoria ca uniunea între un bărbat și o femeie (acum abrogată), ca statele care formează SUA au jurisdicție exclusivă în materie de legislație a familiei. Cu toate acestea, prin decizia din iunie 2015 în cauza Obergefell contra Hodges, Curtea a anunțat nu doar că în Constituție există un drept la "căsătorie” între persoane de același sex, ci mai mult, ca statele NU au de fapt dreptul de a-și stabili singure legile în această materie. Cum privești această schimbare atât de radicală și de rapidă?


Intr-adevăr, e o turnură rapidă înspre rău. In secolul XIX și cea mai mare parte a secolului XX, Curtea Supremă a afirmat că mariajul este un drept fundamental. Chiar dacă Constituția SUA nu precizează în textul său un drept la căsătorie, de fiecare dată când Curtea Supremă a discutat subiectul, a întărit că acesta reiese din al Paisprezecelea Amendament al Constituției. In același timp, până acum circa 10 ani, era un dat acela că mariajul este uniunea naturală bărbat-femeie.

Totuși, dintr-un condei, prin Obergefell, Curtea Supremă a declarat căsătoria o instituție reglementată de autoritatea centrală de stat. În mod tradițional, sistemul federalist american, la fel ca și deciziile instanțelor, recunoșteau statelor componente asa-numitele „police powers,” ceea ce înseamnă că statele puteau exercita anumite atribuții, intern, pentru binele general al cetățenilor. Aceste puteri includeau atât autonomia și autoritatea de a reglementa în materie de muncă, sănătate, familie, căsătorie civilă, educație sau transporturi.

Insa revoluția sexuală a schimbat modul în care sunt înțeleși termenii "căsătorie” și "membru de familie”. Strategii acesteia au reușit în a convinge 5 din cei 9 judecători ai Curții Supreme că dreptul la căsătorie este o problemă federală, până într-acolo incât statele încalcă libertatea indivizilor de a se angaja în relații maritale. Cu alte cuvinte, Obergefell a stabilit că,  Constituția federală hotărăște și protejează nu doar dreptul la căsătorie, ci și însăși natura căsătoriei. Din 26 iunie 2015, statele se luptă cu impactul acestei decizii capitale, încercând să înțeleagă care le mai sunt atribuțiile, puterea de decizie, sau cum anume să reglementeze instituția căsătoriei.

Ce crezi ca este mai grav în decizia Obergefell: inventarea unui drept care nu exista anterior sau anularea dreptului statelor de a decide asupra unui subiect care până acum era de competența lor – cu alte cuvinte, anularea autodeterminării în favoarea guvernului federal? Ma refer la faptul că 31 de referendumuri constituționale statale din ultimii 10 ani au fost anulate acum de Curtea Supremă. Și în ce măsura mai poate reclama America statutul de democrație, câtă vreme câțiva oameni, fie ei și judecători, pot anula voința populară?

Sunt multe victime ale deciziei Obergefell și e greu să creezi o ierarhie a lor; în opinia mea totuși, ca om al legii, sunt de acord cu judecătorul Antonin Scalia care, în opinia sa separată, nota că Obergefell este un atac la procesul democratic. Așadar, prima și cea mai importantă victimă ar fi, în opinia mea, democrația. Un principiu fundamental al formei republicane de guvernământ, pe care copiii îl învață la școală în clasa întâi, este aceea că într-o republică cetățenii se guvernează singuri, iar rolul statului este acela de a proteja deciziile rezultate din aceasta autoguvernare. Ideea a prins rădăcini în conștiința publică a americanilor încă din primele zile ale Republicii. În 2015, Curtea Supremă s-a ridicat contra acestui principiu, descurajând și dezorientând mulți teoreticieni ai dreptului.

Este o problema serioasă, cu adevarat extraordinară, radicală și anarhistă, aș adăuga, aceea că instanța supremă a anihilat, prin votul a 5 oameni, amendamentele constituționale din 31 de state. Imaginează-ți, mai mult de 60 de milioane de americani au votat pentru căsătoria naturală doar ca să-și vadă voturile anulate de 5 indivizi! Asta e ceva fără precedent în istoria democrației, scandalos e puțin spus – și ar trebui să alarmeze oamenii din întreaga lume. Dacă se poate întâmpla așa ceva în SUA, ce ne putem aștepta de la state cu mai puțina experiență democratică?

Următoarea victimă a cauzei Obergefell este federalismul. Federalismul este noțiunea că guvernul federal deține anumite competențe și că statele le au pe ale lor, iar cele doua tipuri de atribuții nu pot fi niciodată în conflict. De decenii, guvernul federal însă a luat măsuri care au erodat autonomia si autoritatea statelor. Acestea replică prin procese în instanță sau, precum au procedat de exemplu Oklahoma și Missouri, au adoptat așa-numite "Clauze de suveranitate” la constituțiile lor, care, în esență, transmit guvernului federal să facă pasul înapoi.

Din perspectiva valorilor, fără îndoială că cel mai mare rău a fost cauzat familiei și căsătoriei. După Obergefell, statul (autoritatea federală) a naționalizat, efectiv, instituția căsătoriei. Căsătoria a devenit exclusive o instituție publică, separate de – și lipsită de – dimensiunea sa religioasă. Aceasta a dezorientat bisericile: dacă ele continuă să ofere slujbe de căsătorie, statul le-ar putea forța, în numele egalității și nediscriminării, să celebreze astfel de ceremonii pentru TOATE căsătoriile: căsătorii unisex, căsătorii poligame, căsătorii incestuoase… și așa mai departe.

Mai sunt și alte victime, din păcate – copiii. Prin Obergefell statul a hotărât că mariajul nu mai este relevant în procreație sau în creșterea copiilor. A fi părinte nu mai este, așadar, asociat cu a fi căsătorit. Căsătoria nu mai există acum decât pentru "a asigura companie”.

Aș mai adăuga o victimă: libertatea de expresie. Odată ce statul a sancționat o anumită viziune, versiune sau definiție a căsătoriei, cu necesitate le va exclude pe celelalte. Efectul practic va fi acela ca indivizii care obiectează la decizia statului sunt în culpa legala. Libertatea de conștiință este, așadar, o fatalitate, la fel ca și libertatea religioasă.

Ia spre exemplu cazul lui Kim Davis, în acest moment într-o inchisoare federală din Kentucky. Ea este ofițer de stare civila în comitatul Rowan din Kentucky și a refuzat să emită certificate de căsătorie pentru cupluri de același sex. La începutul lunii septembrie un judecător a impus ca d-na Davis să stea în închisoare atâta vreme cât refuză să emită acele certificate (între timp cea în cauză a fost eliberată, n. red). Obiecțiunea ei este bazată  pe convingerile religioase. Lecția, aici, este aceea ca dacă statul adoptă o instituție, respectiv căsătoria "neutră”, atunci cetățenii trebuie să promoveze doar versiunea agreată de stat a respectivei instituții. Dacă nu, sunt sancționați penal.

Nu doar judecătorul Scalia și-a exprimat îngrijorarea față de atacul fără precedent la adresa democrației din cauza Obergefell. La fel a făcut și judecătorul Samuel Alito, altul dintre cei 4 care au votat contra majorității. Într-un interviu publicat de The Atlantic în luna iulie, el atrage atenția asupra multelor pericole pe care Obergefell le ridică la adresa democrației și a libertății in America. Lista daunelor produse este lungă și include subminarea libertății adevărate, expansiunea puterii Statului în societate în detrimentul individului, extinderea autonomiei personale în detrimentul binelui general, uzurparea libertății de expresie, demonizarea criticilor la adresa "căsătoriei” intre persoane de același sex.


Judecătorul Antonin Scalia a scris în opinia sa separată la decizia Obergefell: „Hotărârea de astăzi afirmă că, pentru cele 320 de milioane de americani, decisivă este o majoritate a celor nouă judecători ai curții supreme. Opinia […] este cea mai amplă extensie de până acum (și cea mai amplă extensie imaginabilă) a pretinsei puteri a curții de a crea libertăți pe care constituția și amendamentele sale neglijează să le menționeze. Această practică de revizuire constituțională de către un comitet de nouă persoane […] răpește oamenilor cea mai importantă libertate care le-a fost conferită prin Declarația de Independență și câștigată în Revoluția de la 1776: libertatea de a se autoguverna.” Esti avocat și creștin, american și român, implicat în politică și în activismul civic pro-familie. Te rog în această multiplă calitate să comentezi cuvintele judecătorului Scalia. Care crezi că vor fi urmările pentru România ale deciziei?

Așa cum am spus deja, sunt la fel de îngrijorat ca și Scalia. Sunt complet de acord cu poziția sa, a pus punctul pe "I”; eu n-as fi putut să răspund mai bine. Și eu sunt om al legii. Am practicat avocatura în instanțele americane de 25 de ani. E un timp lung, în care am văzut un declin lent, dar constant al libertăților tradiționale, inclusiv al libertății religioase și de conștiință, în indiferenta tot mai pronunțată a judecătorilor. Pe de alta parte, acest declin a fost însoțit de expansiunea drepturilor sexuale. Drepturile părinților au avut și ele de suferit pe măsură ce revoluția sexuală continuă să fie instituționalizată de instanțe și legislativele din state mai liberale. Spre exemplu, părinții nu pot obiecta dacă copiilor lor li se predă la școală că homosexualitatea este normală, dacă li se cere să vină îmbrăcați în haine ale sexului opus în timpul unor evenimente speciale; de asemenea, au pierdut controlul asupra conținutului manualelor școlare etc.

Sunt îngrijorat pentru România, dar și plin de speranță. Îngrijorat pentru că noua intelectualitate românească este educată, în mare parte, n Vest și în SUA. Mulți dintre ei au fost fermecați și momiți de gândirea occidentală, din ce în ce mai secularizată, mai anticreștină, mai antiumană și mai ostilă tradiționaliștilor. Am avut norocul să-mi întemeiez viața, de la o vârstă fragedă, pe învățăturile Bibliei, care m-a ajutat să  nu alunec, intelectual vorbind, deși mi-am obținut diplomele de studii universitare în SUA și Elveția. Dar s-ar putea să nu fie la fel cu tineretul nostru. Citesc cu îngrijorare unele din comentariile din presă și din unele decizii ale Curții Constituționale de la București. Înțeleg că au fost influențate, în sensul ca nu mai sunt gândite în tiparele tradiționale, și mă tem că ceea ce s-a întâmplat în Europa Occidental și SUA ar putea sa fie un model de acțiune pentru ei în România. Dacă oamenii de decizie și influență sunt convinși de argumentele Vestului că copilul nenăscut este irelevant, că mariajul natural "și-a trăit traiul și și-a mâncat mălaiul”, că libertatea conștiinței sau libertatea cuvântului trebuie să facă loc altor priorități sociale, atunci da, am putea în cele din urmă să vedem ceea ce s-a întâmplat în Occident replicat și în România.

Pe de alta parte am și speranță. România este o națiune foarte tradiționalistă și cultura sa este de asemenea conservatoare. Istoria a dovedit ca în vremuri de restriște, recursul la tradiție este cea mai bună rețetă de supraviețuire. Influența religiei și a Bisericii în România este încă semnificativă. Câtă vreme aceasta va fi situația există speranța că națiunea și cultura noastră vor supraviețui. Un alt aspect încurajator este acela că toate cultele din România împărtășesc aceeași poziție asupra valorilor creștine pe care secularismul le ataca: familia, căsătoria, dreptul la viață. Liderii noștri religioși se simt așadar încurajați să continue promovarea vederilor biblice.