Propaganda LGBT încearcă să justifice căsătoriile homosexuale prin apelul la drepturile omului. S-ar putea pretinde ceva asemănător și pentru droguri sau poligamie (adică dreptul la alegeri libere, viață privată, căsătorie)?

Până la urmă, depinde de filtrul prin care alegem să privim orice subiect. Dacă dependenții de droguri ar semna acte prin care se obligă să suporte toate consecințele juridice ale consumului de droguri, ar fi ok să permitem comercializarea acestora prin farmacii, cel puțin în cazul drogurilor ușoare, conform libertății consumatorului de alegere și asumarea responsabilității în urmă deciziilor adoptate? Dacă cei dispuși să întrețină mai multe soții au toate resursele necesare, de ce n-am permite acest lucru dacă toată lumea implicată în respectivă relație e de acord și nimeni nu are de suferit? Aparent, doar drepturi ale omului. La libertate, la alegere neîngrădită, la viață privată și de familie, la căsătorie. Poate și la fericire. Deși fericirea obtinută prin șocarea anturajului, societății, prin bulversarea scării de valori a altora are ceva hibe...

Practic, respectivele drepturi pot intra repede în coliziune cu interesele altora-un consumator de droguri devenit violent pe stradă sau iresponsabil în trafic poate face victime, promiscuitatea din cadrul unei familii poligame poate afecta sănătatea psihică a copiilor (ca să nu mai vorbim de adopțiile din familiile LGBT). Până la urmă, drepturile unei persoane n-ar trebui să afecteze valorile și drepturile comunității iar acest filtru ar trebui să opereze când apar solicitări pe baza respectării drepturilor individului. Iar definirea familiei că uniune dintre un bărbat și o femeie îi poate descuraja pe cei ce pretind că interzicerea căsătoriilor homosexuale încalcă drepturile omului, în special pe cel la căsătorie.

Cu toții respectăm libertatea de expresie și dreptul de opinie dar nimeni n-ar încerca să abuzeze de asta vorbindu-le armenilor de "genocidul închipuit” la care i-au supus turcii. Cel puțin la Erevan. Așa cum avem o lege care sancționează negarea Holocaustului. Înțeleg că suferința a milioane de oameni care au murit arși în cuptoarele naziste ar fi minimalizată dacă oricine poate dezvolta teorii conspiraționiste negând exterminarea în masă. Una e să existe un drept fundamental-libertatea de expresie, alta să poți abuza nestingherit de el. Până la urmă, totul devine o chestie de dozaj . Chiar și benefica apă ne omoară dacă bem pe nerăsuflate prea multă (la peste 6 litri apare embolia cerebrală). 

Iar în cazul căsătoriilor homosexuale, a adopțiilor în comunitățile LGBT, consumului liber de droguri sau căsătoriilor poligame pretinderea unor drepturi fundamentale nu poate face abstracție de relația cu valorile comunității, efectele pe termen lung și riscurile incluse, ponderea celor care o cer. La momentul apariției declarației universale a drepturilor omului exista o majoritate supusă abuzului din partea unor regimuri represive sau din partea unei minorități influente și potente financiar. Promovarea drepturilor omului dorea să ridice standardele de viață și respectul de sine pentru toți acești asupriți majoritari. Dar când extindem sfera lor de aplicare la diverse grupuri marginale, interesele și stilul de viață al majorității pot fi afectate. Soluția? Mare atenție la nuanțe și dozaj.