Vreți să știți cum a murit Dan Condrea? Sau ce a provocat incendiul din Colectiv, în urma căruia și-au pierdut viața 64 de oameni? Trebuie să aveți răbdare și ținere de minte. Vreo două decenii. Adevărul nu e pentru toată lumea și nu se poate spune la orice ocazie. Când se schimbă garda, când un grup de interese ia locul altuia, o parte din adevăr iese la iveală. E folosit drept unealtă și e pus în vitrină. Pentru marele public, dar mai ales pentru aceia, puțini și neștiuți, care se tem de acest adevăr.

Săptămâna trecută, anchetatorii au anunțat că, în sfârșit, au un suspect în cazul asasinării afaceristului Mihai Ionescu. După 18 ani de tăcere. Inculpatul este fiul lui Constantin Găină, fost colonel în Ministerul de Interne, adjunct al DGIPI. Colonelul s-a pensionat în 2007 și a murit un an mai târziu. Fără nicio îndoială, poziția tatălui a ajutat din plin la protejarea fiului, cel puțin în acest caz, deși aici nu vorbim despre vreun furt de mașini sau despre trafic de droguri, infracțiuni în care Alexandru Găină era specializat. Vorbim despre o crimă. Cum să ascunzi și cum să protejezi autorul unei crime?

 

Cum să știi, încă din 2002, numele celui care a executat crima la comandă și să-l treci sub tăcere? Cum să începi să strângi probe, pentru a clădi acuzarea, și apoi să te oprești, ca și cum n-ai fi aflat nimic? Cum să aplici legea și să prinzi criminalii, în vreme ce, ani la rând, comiți, de voie sau de nevoie, ceea ce, din punct juridic, se numește „favorizarea infractorului”? Cum?! Uite așa.

     

Ȋn seara zilei de 15 iulie 1998, în jurul orei 22:15, afaceristul Mihai Ionescu a fost împușcat în fața casei sale de pe str. Mieilor, nr.2, București. Victima se afla în mașină, pregătindu-se să intre în curte, atunci când atacatorul a tras în direcția sa trei focuri de armă. Mihai Ionescu a fost transportat la Spitalul de Urgență Floreasca, fiind în șoc hemoragic. Două dintre gloanțe îi peforaseră plămânii, iar Ionescu a decedat pe masa de operație. 

 

Ȋn acea seară, criminaliștii au descoperit la locul faptei 3 gloanțe (unul în autoturism, pe podeaua scaunului din dreapta față, cel de-al doilea pe asfalt, lângă portiera stânga față, iar cel de-al treilea, în fața mașinii), dar și un tub de cartuș, aflat la 8 metri depărtare de partea din față a autoturismului.

 

Raportul de expertiză criminalistică balistică efectuat atunci a stablit că toate cele 3 gloanțe fuseseră trase cu un pistol semiautomat de calibru 7,65 mm, cel mai probabil un pistol „Carpați” model 1974. Nu s-a putut stabili dacă tubul-cartuș a fost tras cu aceeași armă ca și gloanțele.

Ȋn 1998, pistoale românești Carpați făceau parte din dotarea standard a polițiștilor români. Pentru că se aflase, pe surse, că asasinul i-ar fi sustras pistolul unui polițist de la rutieră, pe care mai întâi l-a îmbătat, iar apoi l-a șantajat, Parchetul a cerut atunci efectuarea expertizei balistice pentru toate armele aflate în dotarea Poliției Rutiere din București. Poliția a refuzat însă categoric, iar arma crimei n-a mai fost găsită nici până în zile noastre. Deși, dacă ea încă mai există pe undeva, expertiza balistică ar putea fi efectuată și după un secol, nu doar după două decenii...

 

Fără arma crimei, ancheta a bătut pasul pe loc. Vreme de 5 ani, până-n 2002, când cineva a avut curiozitatea să studieze mai temeinic dosarul. Pe lângă expertiza balistică, în acest caz exista încă o probă importantă: descrierea mașinii asasinului.

Imediat după comiterea crimei, martorii de pe stradă, vecinii și concubina victimei au declarat că asasinul conducea un Mercedes de culoare neagră. Unii martori au reținut modelul caroseriei (124) sau au descris farurile (dintr-un singur bloc), alții au spus că era model 300, iar cei mai mulți dintre martori au precizat că mașina avea geamuri fumurii, iar numărul de înmatriculare era specific celor din Germania și avea în componență combinația de litere „VS”.

Aceste declarații fuseseră făcute în vara lui 1998. Probabil că și atunci polițiștilor le-a trecut prin minte că poate fi vorba de o mașină furată... Ȋn martie 2002, s-a trecut însă la verificarea dosarelor hoților de mașini. Alexandru Găină se afla deja la „panoul de onoare”, cu mai multe condamnări la activ. Iar într-un dosar deschis în 1999, anchetatorii au găsit un amănunt interesant.

Anchetând furtul unui autoturism de lux, polițiștii au audiat-o în 1999 și pe proprietara unui garaj din București care a declarat că „în cursul anului 1995 i-a închiriat garajul respectiv lui Găină Alexandru Constantin (pe care l-a recunoscut din planșă fotografică, conform procesului-verbal de recunoaștere din data de 12 noiembrie 1999). În interiorul garajului a fost descoperit un autoturism marca „Mercedes” model 300, gri metalizat (autoturismul a fost furat la data de 05.01.1999; seria de șasiu prezenta modificări la ultimele 3 cifre, iar butucul de contact avea urme de forțare, fiind nefuncțional), mai multe piese auto și subansamble diferite, elemente de caroserie și plăcuțe de înmatriculare. Printre aceste plăcuțe se afla și una având în componență literele VS.” 

 

Atunci, în 1999, deși trecuse doar un an și jumătate de la crima din strada Mieilor, polițiștii de la furturi auto n-au făcut legătura cu acest caz. N-au știut sau n-au vrut.  

 

Ȋn martie 2002, alți polițiști revin însă în același garaj și ridică amprente, dovedind, prin raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, că Alexandru Găină era legat de acel loc, prin urma digitală ridicată de pe colțul din stânga al capotei portbagajului autoturismului Mercedes, amprenta fiind creată de degetul inelar de la mâna stângă a inculpatului.

Mergând pe urmele mașinii, polițiștii au dibuit suspectul. Mai departe, e treaba lor cum au strâns lațul. Cert e că trei luni mai târziu, în iunie 2002, în acest dosar a picat, precum o mană cerească, declarația unui martor.    

„Din informațiile obținute de către Serviciul Omoruri din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București în cursul anului 2002, a rezultat că martorul R.A.C. cunoaște împrejurările în care a fost omorât, în anul 1998, omul de afaceri Ionescu Mihai”, se precizează în referatul cu propunerea de arestare preventivă a lui Alexandru Găină, emis săptămâna trecută de Parchetul dpl Tribunalul București. „Inițial, martorul nu a dorit să dea o declarație în cauză, motivând că autorul infracțiunii este extrem de periculos, iar tatăl acestuia era o persoană influentă în cadrul unei structuri de informații din cadrul Ministerului de Interne.”

La 7 iunie 2002, Parchetul General a emis însă o autorizație pentru înregistrarea de convorbiri/imagini pe bandă magnetică purtate de către numitul D.A.C.. În baza acestei autorizații, la 2 iulie 2002, la sediul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București a fost înregistrată întreaga discuție dintre martorul R.A.C. și ofițeri din cadrul Serviciului Omoruri.

„Potrivit procesului-verbal de redare a discuțiilor înregistrate în mediul ambiental coroborat cu declarațiile date în calitate de martor, R.A.C. a afirmat  că autorul omorului comis asupra lui Ionescu Mihai este inculpatul Găină Alexandru Constantin”, dar și că instigatorii omorului „au fost mai mulți cetățeni italieni care aveau cu acesta divergențe de ordin financiar, cu privire la sume foarte mari de bani”. 

„Cu privire la săvârșirea propriu-zisă a infracțiunii, martorul R.A.C. a declarat că inculpatul i-a povestit că informațiile referitoare la victimă, respectiv orele la care venea acasă și zonele pe care le frecventa, i-au fost furnizate de către către R.A. (n.r. – cetățean italian). În prealabil, inculpatul a supravegheat zona unde locuia victima. Totodată, inculpatul și-a exprimat temerea că în acest context a fost observat de diferite persoane, cu atât mai mult cu cât efectuase niște convorbiri telefonice de la o cabină Romtelecom din zonă (n.r. – aspect probat abia în aprilie 2016, când a fost cerut și obținut listingul convorbirilor telefonice efectuate în iulie 1998, din acea cabină telefonică).

Referitor la modul concret în care a fost comisă crima, martorul R.A.C. le-a declarat anchetatorilor că inculpatul i-ar fi spus că a strigat-o pe victimă pe nume, „Mihai!”, înainte de a trage și că i-a rămas întipărită în minte privirea victimei din acel moment.

„Inculpatul Găină Alexandru Constantin i-a spus martorului că a tras direct în victimă, însă primul glonț a fost greșit, în sensul că el a vrut să tragă în inimă, însă victima s-a întors și primul glonț i l-a tras în umăr. Inculpatul i-a spus că în total a executat trei focuri asupra victimei. De asemenea, italienii i-au atras atenția inculpatului Găină Alexandru Constantin că victima Ionescu Mihai a fost polițist sau securist și că acesta era foarte atent”.

Martorul R.A.C. le-a mai declarat polițiștilor în 2002 că, „după ce a aflat din presă despre comiterea faptei, a discutat cu inculpatul Găină Alexandru Constantin, căruia i-a spus «Ai făcut-o! Nu te-ai fi abținut!», inculpatul confirmându-i acest aspect. Totodată, inculpatul i-a spus martorului că, după comiterea faptei, s-a îmbătat și că nu a putut să doarmă, având o stare imprevizibilă, în sensul că se credea mai ușor”.

VA URMA: Ce s-a întâmplat cu suspectul imediat după crimă și cum s-a oprit ancheta din 2002