ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


De cum am auzit de tragicul accident de la clubul Colectiv mi-am spus că actorii politici şi massmedia „feisbuc-halucinant-incredibil-nemaiîntâlnit" vor politiza martiriul tinerilor arşi de vii în clubul respectiv şi că acest eveniment crud nu va lăsa nemodificată arhitectura politică şi socială românească. Dar nu m-am gandit o clipă că schimbările vor avea loc atât de repede, imediat după cele trei zile de doliu naţional, când unii dintre părinţii năpăstuiţi încă îşi mai îngroapă copiii, iar alţi tineri, zdrenţuiţi de flăcări, se zbat între viaţă şi moarte pe paturile spitalelor din „Tristeşti" (că de Bucureşti, ca oraş al bucuriei, nu poate fi vorba în aceste zile).

 

Pentru a mă contrazice – nu mi-am dorit deloc politizarea tragediei – mi-am amintit şi de alte dezastre umanitare întâmplate recent, la case mai mari, care n-au avut urmări politice. Bunăoară, în martie anul acesta un avion al companiei Germanwings, deţinută de Lufthansa, s-a prăbuşit în Alpii francezi lăsând 150 de familii îndoliate. Cauza? Un pilot german prea-întristat (depresiv), descreierat, care nu a găsit altceva mai bun de făcut decât să se sinucidă cu pasageri cu tot. Evenimentul nu a fost însă politizat. Nimeni nu a sărit la gâtul doamnei Merkel să-i ceară demisia pentru un asemenea dezastru aviatic, şi nimeni nu a arătat cu degetul protestantismul german, motorul spiritual al succesului german cum ar fi spus M. Weber. Măsurile luate pentru împiedicarea repetării unui asemenea eveniment au fost de ordin strict tehnic, normativ, nicidecum politic.

În 2013, un tren din provincia Quebec, Canada, care transporta petrol, a deraiat şi explodat în mijlocul unui orăşel, răzând de pe faţa pământului jumătate din centrul aşezării şi lăsând fără suflare 47 de oameni, câtorva dintre ei nemaigăsindu-li-se nici măcar corpurile mutilate, acestea fiind pulverizate de explozie. Nimeni însă n-a cerut demisia primului ministru al ţării respective şi nimeni nu a asociat nefericitul accident cu religia catolică. Ca şi în cazul tragediei aviatice, măsurile luate au fost de ordin strict operaţional şi procedural.

Însă în România „jocul cu focul" a avut efecte nebănuite, fiind complet subsumat intereselor politice. În primul rând a fost atacată B.O.R, după o veche reţetă care cred ca nu mai constituie o surpriză pentru minţile avizate, în acest sens multitudinea de opinii vehement anti-B.O.R. din media, unidirecţionale, fiind mai mult decat grăitoare. Pe toate canalele, de către mai toţi „specialiştii" în media – dintre care s-a distins, ca întotdeauna, liber-cugetatorul Cristian Tudor Popescu – s-a creat, în mod cu totul artificial, o legătura bolnavă între nefericitul incendiu şi B.O.R.
 
„Pe surse" n-a vorbit nimeni de rugăciunile din bisericile din toată ţara şi din străinătate, de ajutoarele reale date de B.O.R. familiilor decedaţilor, de cei 7000 de litri de sânge duşi la spitale, ci doar de faptul că preoţii nu ajunseseră la clubul Colectiv când ar fi vrut unii sau alţii… Patriarhul Daniel a fost de asemenea stigmatizat, ars în efigie, ca şi cum el ar fi pus focul la artificiile din club. B.O.R. a fost târâtă într-un joc politic imund, care nu-i prieşte şi din care va trebui să iasă urgent.
 
Nu sunt eu în măsură să dau sfaturi B.O.R., dar cred că Patriarhul Daniel va trebui să acţioneze imediat dacă doreşte ca Biserica Neamului să iasă cu faţa curată din marasmul politic în care a fost împinsă fără de voie. O primă măsură ar putea fi chiar retragerea Patriarhului Daniel şi înlocuirea sa cu Î.P.S. Ioan Selejan, Mitropolitul Banatului, cel care a făcut de nenumărate ori dovada credinţei şi înţelepciunii sale.

Concomitent cu ofensiva împotriva B.O.R., bine ticluită, a avut loc şi una împotriva administraţiei şi guvernului. Aţâţaţi de emoţiile tragicului incendiu, dar şi pe fondul unei nemulţumiri cronice şi legitime faţă de guvernanţi, românii au cerut nu doar demisia administraţiei locale dar şi pe cea a executivului. După o singura zi de proteste în stradă atât „Piedone", Primarul Sectorului 4, cât şi Guvernul Ponta au demisionat în bloc. Mult mai uşor decât s-ar fi aşteptat oricine…
 
Cu toate acestea PSD-ul, şi cu el stânga românească, nu pare înfrânt. Simţind din ce parte bate vântul, cum că poporul vrea o primenire profundă a scenei politice, dl. Liviu Dragnea se pare că-l va propune în funcţia de Prim Ministru pe sociologul Vasile Dâncu. Cine-l cunoaşte stie că dl. Vasile Dâncu are statura şi anvergura intelectuală a unui om de stânga autentic. Dacă actuala coaliţie îşi va păstra unitatea, Preşedintelui României îi va fi foarte greu să refuze un asemenea candidat…

În cadrul aceleiaşi ofensive politice, vocea tinerilor ieşiţi în stradă a mai cerut, ca de obicei, dizolvarea Parlamentului României şi, cum spuneam, înnoirea în totalitate a clasei politice. PNL-ul, cu dna. Alina Gorghiu  şi dl. Vasile Blaga la timonă, nu satisface defel această dorinţa de innoire a tineretului şi nu cred că va avea prea mult de câştigat chiar în eventualitatea alegerilor anticipate pe care le doreşte. Oameni de valoare avem cu siguranţă dar ei sunt neînregimentaţi politic din păcate…

Ceea ce mă intrigă e protejarea  cu multă grijă a Preşedintelui Klaus Iohannis. Daca tot s-a făcut legatura între tragedia din clubul Colectiv şi B.O.R., adminstraţie şi executiv, daca tot s-a politizat evenimentul, de ce instituţia prezidentială a fost cruţată? Să fie Preşedintele ţării piatra de temelie a primenirii clasei politice? Răspunsul se află pe buzele celor care vor mai ieşi în stradă în zilele ce vin…