ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul a rostit un scurt cuvânt de învățătură și de încurajare după Privegherea în cinstea Sfântului Iacob Putneanul, din seara zilei de 14 mai, la mănăstirea Putna.

„Să ne ocrotească pe toți! El este păstorul nostru cel bun, după chipul adevăratului păstor, singurul păstor cel bun, Domnul Hristos! El este părintele nostru, ocrotitorul nostru, sprijinitorul nostru, pilda noastră, inspiratorul nostru al tuturor, nu doar al ierarhilor, ci el este ocrotitor și inspirator al monahilor, al fraților de mănăstire. La 12 ani a intrat in mănăstire. Toți copilașii aceștia, când cresc puțintel mai mari, pot să îl cheme pe Sfântul Iacob să-i ajute, să-i lumineze.

El a iubit cartea, a iubit învățătura, a iubit familia. Toți profesorii și toți învățătorii pot să-l ia ca pildă pe Sfântul Ierarh Iacob Putneanul. Într-un cuvânt, noi toți, ne punem astăzi, la mijlocul lunii mai, sub mantia lui ocrotitoare, sub rugăciunea lui atât de bine primită în fața lui Dumnezeu. De ce atât de bine primită? De ce oare atât de bine primită? Pentru că a știut atunci când apare ceva în viață și nu poți să treci fără să-ți calci conștiința, fără să-ți calci pe ceea ce tu crezi, a lăsat toate, și mitră, și engolpion, și mantie mare și a venit în mănăstirea lui dragă. A îmbrăcat haină smereniei și la sfârșit a luat schima cea mare.
 
 
Pomenirea Sfântului Iacob Putneanul 14 mai 2018

Vezi galeria Pomenirea Sfântului Iacob Putneanul 14 mai 2018



Este primul an, ar fi a doua sărbătorire oficială a Sfântului Ierarh Iacob Putneanul și de noi va depinde dacă numele lui și pilda lui va merge mai departe. Dacă noi vom ști să-l cinstim, el se va bucura, dacă nu vom ști să-l cinstim, să știți că el rămâne smerit pe mai departe și în cerul lui Dumnezeu se va bucura de împreună sălășluirea cu toți Sfinții Ierarhi și cu toți Sfinții.”

De asemenea, ÎPS Pimen al Sucevei a rostit și el un cuvânt de învățătură, despre formarea copiilor, dragostea de Dumnezeu și de neam, lucrări întruchipate de Sfântul Iacob Putneanul, așa cum au fost întruchipate de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare.

„Cinstim pe Sfântul Mitropolit Iacob Putneanul, Mitropolit al Moldovei, viețuitor cu metanie la Mănăstirea Putna. Ultima parte a vieții sale tot aici a petrecut-o. În viața pământească, Sfântul Iacob a fost un om al lui Dumnezeu, un slujitor sfințit al Sfântului Altar, un părinte duhovnicesc care a povățuit, a hrănit sufletește, a învățat dreapta credință pe păstoriții săi, fiii duhovnicești, și i-a apărat în fața nedreptăților vremii.
De la Sfântul Iacob învățăm cele ale Școlii și cele ale Bisericii.

De tânăr a intrat în mănăstire, s-a lepădat de lumea păcatului, dar nu de nevoile sufletești și de nevoile vieții pământești ale oamenilor. Pentru sufletul păstoriților săi, a împărtășit cuvinte de învățătură a dreptei credințe, de zidire sufletească, cuvinte scrise de el și, mai ales, scrise de Sfinții Părinți purtători de Dumnezeu.

S-a îngrijit cu deosebire de școlari. A alcătuit un abecedar, dar în acest abecedar sunt scrise și rugăciuni, de exemplu Paraclisul Maicii Domnului, pentru că în școală nu învățăm pentru note ci pentru viață, ca să fim mai buni, să distingem binele de rău, cunoscând nu numai cele ale învățăturii creștine, de exemplu catehismul, ci și cele ale lui Dumnezeu, purtarea de grijă si puterea Sa Dumnezeiască, în creație și natură. 

Spațiul, școala în care învățau copiii la început, era pridvorul bisericii. Oare, nu se găsea în localitatea aceea o casă, un adăpost? Ba da! Dar școala a fost în pridvorul bisericilor ca să arate că tot ce facem trebuie să facem cu gândul la Dumnezeu, la învățătura dată nouă de Dumnezeu. 

Anul acesta sărbătorim, aniversăm 100 ani de la realizarea unității naționale, întregirea hotarelor țării, unității sufletești, de limbă și de credință. Cum a fost posibil lucrul acesta? Datorită conștiinței oamenilor țării noastre: conștiința că vorbesc aceeași limbă și mărturisesc și trăiesc aceeași credință. Limba și credința au fost propovăduite cu timp și fără timp de Biserică, așa spunea Mihai Eminescu, de marii ierarhi Dosoftei, Varlaam, Iacob. Ei au promovat și au încurajat învățarea limbii române și a credinței și așa s-a format conștiința unității de neam și de credință. Rostul și rolul cel mai important în păstrarea unității l-a avut, îl are și îl va avea permanent Biserica, „mama poporului nostru român”, așa cum a anumit-o Mihai Eminescu. Acesta a fost rolul Bisericii dintotdeauna, covârșitor.”