Deputata PSD Diana Tușa a înregistrat la Senat un proiect pentru persoanele care trăiesc în concubinaj. 

Proiectul vizează explicit coabitarea de tip familie și a persoanelor de același sex. Între altele, el prevede explicit dreptul de a vizita partenerul aflat la terapie intensivă pe care îl scot mereu în față homosexualii pentru a stârni compasiunea față de ei și revolta față de societatea care nu îi lasă se se viziteze la spital. La fel, se referă la moșteniri, împărțirea bunurilor în caz de despărțire și multe alte aspecte pe care la presupune conviețuirea.
Cu toate acestea, asociația ACCEPT critică virulent proiectul. De mirare pentru cei care cred că activiștii homosexuali vor binele homosexualilor! Nicio mirare pentru cei care știu istoria mișcării politice LGBT.

De ce activiștii LGBT resping virulent un proiect de lege care chiar are șanse să treacă și care le împlinește doleanțe vechi? 

Pentru că nu le împlinește scopul adevărat, scopul pentru care aceste doleanțe sunt doar capul de berbec trântit în sentimentele și buna credință a oamenilor. 

Scopul activiștilor LGBT nu este binele homosexualilor, la fel cum scopul activiștilor comuniști nu a fost binele țăranilor și muncitorilor, pe care i-au închis și i-au omorât cu milioanele când s-au împotrivit „binefacerilor” regimurilor comuniste.

Scopul este normativizarea ideologiei gender, transformarea ei în ideologia partidului unic, partid unic la care ei sunt cerberii ideologici.

Megan Rapinoe, vedeta lesbiană din echipa SUA de fotbal feminin a declarat, după victoria împotriva Franței în sferturile de finală ale Cupei Mondiale, că „Nu poți câștiga un campionat fără homosexuali în echipa ta – nu s-a întâmplat asta niciodată. Asta e științific.”

Rapinoe știe foarte bine că spune o minciună, la fel cum comuniștii știau foarte bine că mințeau atunci când falsificau alegerile. Dar nu minciuna e importantă, ci impunerea ei cu foraț în spațiul public îi interesează, și pe unii, și pe alții.

De aceea proiectul Dianei Tușa este criticat virulent de ACCEPT: el vizează probleme pe care le invocă în mod real homosexuali, dar el nu ajută la cucerirea puterii de către activiștii LGBT.

Așa cum comuniștii au băgat în închisoare pe gospodarii satului pentru a putea impune colectivizarea, tot așa activiștii LGBT sunt necruțători cu cei care sprijină persoanele homosexuale dar nu sunt înregimentați în partidul lor unic.